Cum a scris Stephen King romanul Carrie
Stephen King nu ar fi ajuns poate unul din cei mai vanduti scriitori ai lumii si romanul "Carrie" poate ca nu ar fi existat fara insistentele sotiei lui, Tabby. Noul film "Carrie", cea de-a treia adaptare cinematografica a povestii horror cu acelasi nume, a fost lansat de curand, pe 18 octombrie, avand in distributie pe Julianne Moore si Chloë Grace Moretz.
In urma cu 40 de ani insa, dupa ce Stephen King a scris primele trei pagini din Carrie, le-a mototolit imediat si le-a aruncat la cosul de gunoi. Era dezamagit de sine insusi, si simtea ca nu poate sa scrie din perspectiva unei femei. Totodata, povestea ajunsese sa-l dezguste. Personajul principal, Carrie White, era sordid, o victima innascuta, iar intriga parea sa se desfasoare prea lent. "Nu merita sa risipesc doua saptamani, poate chiar o luna, scriind un roman care nu-mi placea si pe care nu as fi fost in stare sa-l vand," remarca in memoriile sale Stephen King. "Asa ca l-am aruncat la gunoi... La urma urmei, cine si-ar fi dorit sa citeasca o carte despre o biata fata cu probleme menstruale?"
A doua zi, sotia lui, Tabby, a gasit cele trei cocoloase de hartie, iar atunci cand King s-a intors acasa, i-a spus, "Ai ceva bun aici. Cred asta cu adevarat." In urmatoarele saptamani, Tabby si-a calauzit sotul in lumea femeilor, dandu-i sugestii despre felul in care sa modeleze personajele si sa creioneze vestita scena a dusului. La noua luni dupa aceea, romanul era gata!
In acea vreme, Stephen King era sarac. Traia impreuna cu Tabby intr-o rulota si conducea un Buick ruginit, ale carui bucati erau tinute laolalta cu niste sarma si banda adeziva. Tabby lucra in tura a doua la Dunkin’ Donuts, iar King preda limba engleza la Academia Hampden, o scoala privata din estul statului Maine. Pentru a face un ban in plus, Stephen King muncea vara la o spalatorie industriala sau lucra de noapte ca om de serviciu si ajutor la o statie de alimentare cu combustibil a masinilor.
King a avut drept sursa de inspiratie in crearea personajului Carrie doua fete singuratice pe care si le amintea din scoala. Una din ele era timida, suferea de epilepsie, si avea tot timpul o voce galgaind a flegma. Fanatic de credincioasa, mama ei tinea in sufragerie un crucifix pe care era rastignit un Iisus in marime naturala, iar lui Stephen King ii era clar ca gandul la acesta o urmarea pe biata fata peste tot. Cea de-a doua fata era mereu solitara si purta aceeasi imbracaminte zi de zi, fapt ce ii atragea crude batjocoreli. In perioada cand King scria Carrie, amandoua fetele erau de mult plecate de pe lumea sta. Cea dintai murise in urma unui atac de epilepsie. A doua suferise de o depresie postnatala si, intr-o zi, isi indreptase o pusca spre burta si apasase pe tragaci.
Forma finala a romanului a fost trimisa la 30 de edituri, dar a primit un raspuns favorabil numai de la una singura. Bill Thompson, editor la Doubleday Publishing, i-a oferit autorului 2.500 de dolari avans pentru a-i publica cartea. Stephen King a folosit banii pentru a-si cumpara un stralucitor Ford Pinto si a se muta din rulota intr-un prafuit apartament cu patru camere din Bangor, Maine. Dintr-o data, a avut indeajuns banet pentru a face cumparaturi la bacanie si chiar pentru a-si lua un telefon. Spera ca grase si impunatoare cecuri vor continua sa ii umple contul din banca, insa Carrie s-a vandut numai in 13.000 de exemplare in varianta cartonata, lucru ce l-a convins, de voie de nevoie, sa semneze un nou contract pentru postul de profesor pentru anul scolar 1974.
Nu a trecut insa mult timp si un singur apel telefonic a schimbat totul. La celalalt capat al firului, Bill Thompson l-a intrebat, "Stai jos?"
King era singur acasa, pe holul dintre bucatarie si sufragerie. "Ar trebui?" a zis el.
"Cred ca da," i-a raspuns Thompson. "Drepturile de autor pentru Carrie au fost preluate de Signet Books pentru 400.000 de dolari... din care 200.000 sunt ai tai. Felicitari, Stephen."
Carrie s-a vandut in peste un milion de exemplare in cel dintai an, in ciuda opiniilor contradictorii ale criticilor. New York Times a fost impresionat, luand in considerare ca era prima carte a autorului, in vreme ce Library Journal caracteriza romanul drept "teribil de exagerat." Situat undeva pe la mijloc, criticul de la Wilson Library Journal marturisea, "Este pur si simplu un gunoi, dar imi place."
Cititorii au fost mult mai entuziasti. Pentru ei, Carrie era un hit! Romanul atinsese coarda sensibila a unor adolescenti si adulti care stiau foarte bine ce inseamna sa fii un perdant, un "outsider."
In 1975, cartea a fost adaptata pentru un film ce s-a dovedit foarte profitabil, a carui continuare a aparut pe marile ecrane zece ani mai tarziu. Ajuns cel de-al nouasprezecelea dintre cei mai bine vanduti scriitori din toate timpurile, Stephen King a primit in 2003 "Medalia pentru contributii remarcabile aduse literaturii americane" si a fost invitat sa vorbeasca la National Book Awards.
Cu acest prilej, nu a rostit un discurs despre banii si succesul ce i-au incununat cartile, ci a vorbit despre femeia care a "salvat-o" pe Carrie din gunoi si a insistat sa o scrie pana la capat. "Daca sotia mea mi-a fi sugerat, cu dragoste, bunatate si delicatete... ca a venit timpul sa imi las deoparte visele pentru a-mi sprijini familia, as fi facut asta fara sa ma plang deloc," a zis King la ceremonia de inmanare a premiilor. Lui Tabby nu i-a trecut insa niciodata prin minte sa faca asa ceva. Iar daca deschizi orice editie din Carrie, poti citi urmatoarea dedicatie: "Pentru Tabby, care m-a inchis in ea, si apoi m-a scos pe cautiune."
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Masa de Craciun | O poveste de Charles Dickens
Alice Munro, castigatoarea premiului Nobel pentru literatura 2013
Descopera-ti puterile supranaturale - Video viral | Avanpremiera la filmul Carrie
In urma cu 40 de ani insa, dupa ce Stephen King a scris primele trei pagini din Carrie, le-a mototolit imediat si le-a aruncat la cosul de gunoi. Era dezamagit de sine insusi, si simtea ca nu poate sa scrie din perspectiva unei femei. Totodata, povestea ajunsese sa-l dezguste. Personajul principal, Carrie White, era sordid, o victima innascuta, iar intriga parea sa se desfasoare prea lent. "Nu merita sa risipesc doua saptamani, poate chiar o luna, scriind un roman care nu-mi placea si pe care nu as fi fost in stare sa-l vand," remarca in memoriile sale Stephen King. "Asa ca l-am aruncat la gunoi... La urma urmei, cine si-ar fi dorit sa citeasca o carte despre o biata fata cu probleme menstruale?"
A doua zi, sotia lui, Tabby, a gasit cele trei cocoloase de hartie, iar atunci cand King s-a intors acasa, i-a spus, "Ai ceva bun aici. Cred asta cu adevarat." In urmatoarele saptamani, Tabby si-a calauzit sotul in lumea femeilor, dandu-i sugestii despre felul in care sa modeleze personajele si sa creioneze vestita scena a dusului. La noua luni dupa aceea, romanul era gata!
In acea vreme, Stephen King era sarac. Traia impreuna cu Tabby intr-o rulota si conducea un Buick ruginit, ale carui bucati erau tinute laolalta cu niste sarma si banda adeziva. Tabby lucra in tura a doua la Dunkin’ Donuts, iar King preda limba engleza la Academia Hampden, o scoala privata din estul statului Maine. Pentru a face un ban in plus, Stephen King muncea vara la o spalatorie industriala sau lucra de noapte ca om de serviciu si ajutor la o statie de alimentare cu combustibil a masinilor.
King a avut drept sursa de inspiratie in crearea personajului Carrie doua fete singuratice pe care si le amintea din scoala. Una din ele era timida, suferea de epilepsie, si avea tot timpul o voce galgaind a flegma. Fanatic de credincioasa, mama ei tinea in sufragerie un crucifix pe care era rastignit un Iisus in marime naturala, iar lui Stephen King ii era clar ca gandul la acesta o urmarea pe biata fata peste tot. Cea de-a doua fata era mereu solitara si purta aceeasi imbracaminte zi de zi, fapt ce ii atragea crude batjocoreli. In perioada cand King scria Carrie, amandoua fetele erau de mult plecate de pe lumea sta. Cea dintai murise in urma unui atac de epilepsie. A doua suferise de o depresie postnatala si, intr-o zi, isi indreptase o pusca spre burta si apasase pe tragaci.
Forma finala a romanului a fost trimisa la 30 de edituri, dar a primit un raspuns favorabil numai de la una singura. Bill Thompson, editor la Doubleday Publishing, i-a oferit autorului 2.500 de dolari avans pentru a-i publica cartea. Stephen King a folosit banii pentru a-si cumpara un stralucitor Ford Pinto si a se muta din rulota intr-un prafuit apartament cu patru camere din Bangor, Maine. Dintr-o data, a avut indeajuns banet pentru a face cumparaturi la bacanie si chiar pentru a-si lua un telefon. Spera ca grase si impunatoare cecuri vor continua sa ii umple contul din banca, insa Carrie s-a vandut numai in 13.000 de exemplare in varianta cartonata, lucru ce l-a convins, de voie de nevoie, sa semneze un nou contract pentru postul de profesor pentru anul scolar 1974.
Nu a trecut insa mult timp si un singur apel telefonic a schimbat totul. La celalalt capat al firului, Bill Thompson l-a intrebat, "Stai jos?"
King era singur acasa, pe holul dintre bucatarie si sufragerie. "Ar trebui?" a zis el.
"Cred ca da," i-a raspuns Thompson. "Drepturile de autor pentru Carrie au fost preluate de Signet Books pentru 400.000 de dolari... din care 200.000 sunt ai tai. Felicitari, Stephen."
Carrie s-a vandut in peste un milion de exemplare in cel dintai an, in ciuda opiniilor contradictorii ale criticilor. New York Times a fost impresionat, luand in considerare ca era prima carte a autorului, in vreme ce Library Journal caracteriza romanul drept "teribil de exagerat." Situat undeva pe la mijloc, criticul de la Wilson Library Journal marturisea, "Este pur si simplu un gunoi, dar imi place."
Cititorii au fost mult mai entuziasti. Pentru ei, Carrie era un hit! Romanul atinsese coarda sensibila a unor adolescenti si adulti care stiau foarte bine ce inseamna sa fii un perdant, un "outsider."
In 1975, cartea a fost adaptata pentru un film ce s-a dovedit foarte profitabil, a carui continuare a aparut pe marile ecrane zece ani mai tarziu. Ajuns cel de-al nouasprezecelea dintre cei mai bine vanduti scriitori din toate timpurile, Stephen King a primit in 2003 "Medalia pentru contributii remarcabile aduse literaturii americane" si a fost invitat sa vorbeasca la National Book Awards.
Cu acest prilej, nu a rostit un discurs despre banii si succesul ce i-au incununat cartile, ci a vorbit despre femeia care a "salvat-o" pe Carrie din gunoi si a insistat sa o scrie pana la capat. "Daca sotia mea mi-a fi sugerat, cu dragoste, bunatate si delicatete... ca a venit timpul sa imi las deoparte visele pentru a-mi sprijini familia, as fi facut asta fara sa ma plang deloc," a zis King la ceremonia de inmanare a premiilor. Lui Tabby nu i-a trecut insa niciodata prin minte sa faca asa ceva. Iar daca deschizi orice editie din Carrie, poti citi urmatoarea dedicatie: "Pentru Tabby, care m-a inchis in ea, si apoi m-a scos pe cautiune."
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Masa de Craciun | O poveste de Charles Dickens
Alice Munro, castigatoarea premiului Nobel pentru literatura 2013
Descopera-ti puterile supranaturale - Video viral | Avanpremiera la filmul Carrie
Cum a scris Stephen King romanul Carrie
Reviewed by Diana Popescu
on
octombrie 20, 2013
Rating:
Si ce rezultat fantastic! Este, probabil, una dintre cele mai bune carti citite!
RăspundețiȘtergere