Ingmar Bergman despre colegi: "afectatul' Goddard, "infantilul" Hitchcock si "sublimul" Tarkovski
Am descoperit recent pe Bergmanorama, un fabulos site al fanilor lui Ingmar Bergman, felul in care creatorul filmelor "A saptea pecete", "Fragii salbatici", "Izvorul Fecioarei", "Printr-o sticla intunecata", "Persona" isi caracteriza, pe sleau, fara nici un fel de menajamente, cativa din celebrii sai colegi de breasla...
Despre Jean Luc Godard: "Nu am fost niciodata in stare sa apreciez vreun film de-al lui, si nici macar sa il inteleg... Gasesc ca filmele sale sunt afectate, intelectuale, auto-obsedante si, ca cinema, neinteresante si cat se poate de monotone... Mi s-a parut dintodeuna ca face filme pentru critici."
Michelangelo Antonioni, gandea Bergman, "nu si-a invatat niciodata asa cum trebuie meseria. Este un estet. Daca, de exemplu, avea nevoie de un anumit fel de strada pentru "Desertul rosu", atunci punea sa se revopseasca casele de pe acea blestemata strada. Aceasta este atitudinea unui estet. Avea mare grija de fiecare singur cadru, dar nu intelegea ca un film este un flux ritmic de imagini, un proces viu, in miscare; pentru el, dimpotriva, nu exista decat un cadru, apoi alt cadru, si inca unul. Desigur, sunt cateva fragmente stralucitoare in filmele sale ... (dar) nu pot sa inteleg de ce Antonioni este atat de stimat."
Alfred Hitchcock l-a impresionat pe Bergman ca "un foarte bun tehnician. Si are ceva in "Psycho", are momentele lui bune. Psycho este unul din cele mai interesante filme ale sale pentru ca a trebuit sa faca il foarte repede, cu mijloace foarte primitive. A avut putini bani, si acest film spune foarte mult despre el. Nu lucruri foarte bune. Este complet infantil, si as fi vrut sa stiu mai multe - nu, nu vreau sa stiu - despre comportamentul sau cu, sau, mai curand, impotriva femeilor. Dar acest film este foarte interesant."
Ingmar Bergman nu se opreste aici, ci vorbeste despre F.W. Murnau, naratorul unor povesti bazate pe imagini cu o "fantastica flexibilitate"; Marcel Carné si Julien Duvivier, care au constituit "decisive influente in nazuinta mea de a deveni cineast; Federico Fellini, caldura absoluta a carui minte creativa "il topeste"; François Truffaut, cu fascinantul sau "fel de a relationa cu spectatorii"; Andrei Tarkovsky, "cel mai mare dintre toti."
Despre Jean Luc Godard: "Nu am fost niciodata in stare sa apreciez vreun film de-al lui, si nici macar sa il inteleg... Gasesc ca filmele sale sunt afectate, intelectuale, auto-obsedante si, ca cinema, neinteresante si cat se poate de monotone... Mi s-a parut dintodeuna ca face filme pentru critici."
Michelangelo Antonioni, gandea Bergman, "nu si-a invatat niciodata asa cum trebuie meseria. Este un estet. Daca, de exemplu, avea nevoie de un anumit fel de strada pentru "Desertul rosu", atunci punea sa se revopseasca casele de pe acea blestemata strada. Aceasta este atitudinea unui estet. Avea mare grija de fiecare singur cadru, dar nu intelegea ca un film este un flux ritmic de imagini, un proces viu, in miscare; pentru el, dimpotriva, nu exista decat un cadru, apoi alt cadru, si inca unul. Desigur, sunt cateva fragmente stralucitoare in filmele sale ... (dar) nu pot sa inteleg de ce Antonioni este atat de stimat."
Alfred Hitchcock l-a impresionat pe Bergman ca "un foarte bun tehnician. Si are ceva in "Psycho", are momentele lui bune. Psycho este unul din cele mai interesante filme ale sale pentru ca a trebuit sa faca il foarte repede, cu mijloace foarte primitive. A avut putini bani, si acest film spune foarte mult despre el. Nu lucruri foarte bune. Este complet infantil, si as fi vrut sa stiu mai multe - nu, nu vreau sa stiu - despre comportamentul sau cu, sau, mai curand, impotriva femeilor. Dar acest film este foarte interesant."
Ingmar Bergman nu se opreste aici, ci vorbeste despre F.W. Murnau, naratorul unor povesti bazate pe imagini cu o "fantastica flexibilitate"; Marcel Carné si Julien Duvivier, care au constituit "decisive influente in nazuinta mea de a deveni cineast; Federico Fellini, caldura absoluta a carui minte creativa "il topeste"; François Truffaut, cu fascinantul sau "fel de a relationa cu spectatorii"; Andrei Tarkovsky, "cel mai mare dintre toti."
Ingmar Bergman despre colegi: "afectatul' Goddard, "infantilul" Hitchcock si "sublimul" Tarkovski
Reviewed by Diana Popescu
on
octombrie 18, 2013
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu