Sfântul Andrei, în tradiții și obiceiuri românești

În tradiţiile şi obiceiurile româneşti, sărbătoarea Sfântului Andrei, de pe 30 noiembrie, marchează începutul iernii şi poartă o sumedenie de semne şi profeţii despre anotimpul rece şi chiar noul an pe cale să vină.
În folclorul românesc, ziua Sfântului Andrei era respectată pentru a fi gerul slab şi iarna dulce, fără vifor, plină de zăpezi având darul de a veşti belşugul din următorul an, Sfântul Andrei înlesnind norocul pentru pomi şi semănături. De asemenea, cei care îl "ţineau" pe Sfântul Andrei aveau prilejul de a se bucura de o vară frumoasă şi a trăi mulţi ani!


Potrivit unor credinţe populare, sărbătoarea bisericească a Sfântului Andrei ţinea numai până la prânzul zilei de 30 noiembrie, după aceea fiind îngăduit să se lucreze. Conform altora, nu era voie a se munci intreagă zi, cei care încălcau această porunca riscând să se îmbolnăvească şi să moară imediat sau să bolească timp de un an, să aibă ameţeli, să îi doară capul, să se înece, să fie arşi cu apă fiartă, să fie bântuiti de strigoi, să aibă coşmaruri, să le omoare dracul copiii, să fie atacaţi pe drum de animale ori să le mănânce lupii vitele.


De altfel, în tradiţiile româneşti, de ziua Sfântului Andrei, lupii coboară din munte, li se "desţepenesc" găturile şi se adunaă în haite de câte doisprezece. Din această pricina, pe 30 noiembrie, oamenii se fereau să rostească numele acestor hulpave animale, astfel încât, să nu se întâlnească cu ei în următorul an, iar femeile, în special, nu umblau cu pieptenele pentru a nu sfârşi să fie înghiţite de lupi. Nu era voie să se coase, ca nu cumva gândacii să prăpădească recolta viitoare.

Pentru a se asigura că nu le vor fi furate de nimeni grânele de pe câmp, ţăranii obişnuiau a nu împrumută sau a nu da nimic din casă pe 30 noiembrie.
Cu prilejul praznicului Sfântului Andrei, oamenii se înfruptau din mâncăruri cu usturoi sau un fel de turte având drept principal ingredient usturoiul.
Între obiceiurile din această zi, trebuie menţionat cel de a se fierbe porumb ori grâu, amestecat apoi cu nuci, miere sau zahăr; astfel de bucate erau împărţite prin vecini înainte ca gospodării să guste din ele.
În unele regiuni româneşti, se preparau aşa-zisele "otrepe ale lui Hristos", adică un fel de iofca, pătrăţele din aluat nedospit, ce erau mâncate fierte, îndulcite cu zahăr ori miere.
Unii români ţineau post negru de Sfântul Andrei, pentru a li se împlini arzătoare dorinţe ţinând de însănătoşire sau căsătorie.



O reţetă de magie de dragoste consacrată cu ocazia acestei sărbători, presupunea un amestec de tărâţă şi usturoi ce era aşezat într-o sită, pe o masă, până când fetele sau femeile nemăritate adunate într-o casă făceau de mâncare din bucăţele aduse de fiecare din ele. După ce se ospătau, fetele legau căţei de ustoroi cu aţă roşie şi îi atârnau, pe întuneric, de parii gardului.
Într-o altă vrajă, se ungeau cu usturoi obiecte identice ori asemănătoare celor ce fuseseră furate, urmând ca în scurt timp acestea să fie regăsite şi hoţul dat de gol. Unele vrăjitoare dădeau cu bobii, luau mâna de pe vaci şi ghiceau ursitul în dragoste. Alte descântătoare se dezbrăcau în pielea goală şi se ducea la miezul nopţii la o fântână, în care aruncau tot felul de ierburi vrăjite având puterea de a-i face pe anumiţi oameni să se îndrăgostească de cineva care îi dorea din tot sufletul.


Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Mesaje de Sfantul Andrei | Felicitari ,urari si SMS-uri

30 noiembrie – Sarbatori, traditii si obiceiuri religioase

Noaptea Sfantului Andrei - Vraji, farmece si superstitii de maritis