Povestea fetei cu patru prieteni
A fost odata o fata care avea patru prieteni.
Cel mai mult il iubea pe cel de-al patrulea, asa ca ii daruia cele mai frumoase straie si il rasfata cu cele mai fine delicatese. De fapt, ii daruia mereu tot ce avea mai bun.
Il iubea foarte mult si pe cel de-al treilea prieten, si obisnuia sa mearga cu el pentru a vedea minunatiile regatelor invecinate. Cu toate acestea, se temea ca intr-o zi el o va parasi pentru o alta fata.
Nu avea cum sa nu-l iubeasca si pe cel de-al doilea prieten, mai ales ca acesta era confidentul ei si era intotdeuna atent, rabdator si bun cu ea. Ori de cate ori fata se confrunta cu vreo problema, se putea increde in el, pentru ca o ajutase mereu sa depasesca vremuri grele ori imprejurari neplacute ale vietii.
Cel dintai prieten ii era foarte credincios si o sprijinise adeseori sa isi pastreze averea si regatul. Cu toate acestea, nu il iubea din cale afara. Desi el tinea foarte mult la ea, fata abia il lua in seama!
Intr-o zi, fata a fost cuprinsa de o grava boala si si-a dat seama ca nu mai avea mult de trait. S-a gandit la viata ei bogata si fericita de pana atunci, si s-a intrebat, "Am patru buni prieteni alaturi de mine, dar cand voi muri, voi ramane oare singura?"
L-a chemat, asadar, la ea pe cel de-al patrulea prieten si i-a spus, "Pe tine te-am iubit cel mai mult, am avut tot timpul grija de tine, te-am imbracat cu cele mai frumoase haine si te-am tratat cu cele mai gustoase bucate. Acum, cand mor, ma vei insoti si imi vei fi tovaras?"
"Nici vorba de asa ceva!" a exclamat el, si a plecat fara nici un alt cuvant de langa patul muribundei. Raspunsul sau a patruns in inima ei asemeni unui cutit ascutit.
Fata a cerut apoi sa fie chemat cel de-a treilea sau prieten, si i-a zis, "Te-am iubit intreaga mea viata. Acum, cand sunt pe moarte, ma vei urma si-mi vei fi companion?"
"Nu!", i-a raspuns sec acesta, "viata este prea frumoasa! Dupa ce vei muri, imi voi gasi o alta iubita!" Inima ei s-a cutremurat la aceste cuvinte si s-a racit precum gheata.
A trimis, dupa aceea, vorba sa vina la ea si cel de-al doilea prieten, si i-a spus, "Am cautat mereu sprijin la tine si intotdeuna ai fost gata sa-mi dai ajutor. Mai am putin de trait, asa ca n-ai vrea sa ma intovarasesti si in moarte?"
"Imi pare rau, dar nu am cum sa te ajut de aceasta data!," i-a raspuns el. "Cel mult, pot sa te conduc pana la mormant." Aceasta replica a lovit-o pe fata ca un fulger, si a aruncat-o in bratele disperarii.
Imediat, s-a facut insa auzita o voce, "Voi veni eu cu tine. Te voi insoti indiferent unde te vei duce."
Fata si-a ridicat privirea si a zarit ca langa ea se afla cel dintai prieten al ei. Arata atat de slabit, infometat si zdrenturos!
Cu inima usurata de povara viitoarei singuratati, fata a recunoscut, "Trebuia sa am mai multa grija de tine atunci cand am avut ocazia."
Cu adevarat, de-a lungul vietii noastre avem patru prieteni...
Cel de-al patrulea este trupul nostru. Indiferent cat de mult ne straduim sa il facem sa arate si sa se simta bine, el ne paraseste atunci cand murim.
Al treilea prieten al nostru consta din posesiunile noastre lumesti, din statutul social si averea noastra. Odata cu moartea, acest prieten se indreapta catre altii.
Cel de-al treilea prieten este reprezentat de familie si prieteni. Indiferent cat de mult am fost sprijiniti de acest prieten, el nu poate face mai mult decat sa te insoteasca pana la mormant.
Primul nostru prieten este sufletul, adeseori neglijat atunci cand facem tot ce putem pentru a acumula avere, putere si placeri ale lumii. Numai acesta te urmeaza oriunde te duci. Ingrijeste-te de el, invigoreaza-l si pretuieste-l, caci este singura parte nemuritoare din tine!
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Cu zambetul pe fata si un pumnal ascuns in suflet
Prietenia dintre fete - Prietenele rele
Dragoste oarba | O poveste cu talc
Il iubea foarte mult si pe cel de-al treilea prieten, si obisnuia sa mearga cu el pentru a vedea minunatiile regatelor invecinate. Cu toate acestea, se temea ca intr-o zi el o va parasi pentru o alta fata.
Nu avea cum sa nu-l iubeasca si pe cel de-al doilea prieten, mai ales ca acesta era confidentul ei si era intotdeuna atent, rabdator si bun cu ea. Ori de cate ori fata se confrunta cu vreo problema, se putea increde in el, pentru ca o ajutase mereu sa depasesca vremuri grele ori imprejurari neplacute ale vietii.
Cel dintai prieten ii era foarte credincios si o sprijinise adeseori sa isi pastreze averea si regatul. Cu toate acestea, nu il iubea din cale afara. Desi el tinea foarte mult la ea, fata abia il lua in seama!
Intr-o zi, fata a fost cuprinsa de o grava boala si si-a dat seama ca nu mai avea mult de trait. S-a gandit la viata ei bogata si fericita de pana atunci, si s-a intrebat, "Am patru buni prieteni alaturi de mine, dar cand voi muri, voi ramane oare singura?"
L-a chemat, asadar, la ea pe cel de-al patrulea prieten si i-a spus, "Pe tine te-am iubit cel mai mult, am avut tot timpul grija de tine, te-am imbracat cu cele mai frumoase haine si te-am tratat cu cele mai gustoase bucate. Acum, cand mor, ma vei insoti si imi vei fi tovaras?"
"Nici vorba de asa ceva!" a exclamat el, si a plecat fara nici un alt cuvant de langa patul muribundei. Raspunsul sau a patruns in inima ei asemeni unui cutit ascutit.
Fata a cerut apoi sa fie chemat cel de-a treilea sau prieten, si i-a zis, "Te-am iubit intreaga mea viata. Acum, cand sunt pe moarte, ma vei urma si-mi vei fi companion?"
"Nu!", i-a raspuns sec acesta, "viata este prea frumoasa! Dupa ce vei muri, imi voi gasi o alta iubita!" Inima ei s-a cutremurat la aceste cuvinte si s-a racit precum gheata.
A trimis, dupa aceea, vorba sa vina la ea si cel de-al doilea prieten, si i-a spus, "Am cautat mereu sprijin la tine si intotdeuna ai fost gata sa-mi dai ajutor. Mai am putin de trait, asa ca n-ai vrea sa ma intovarasesti si in moarte?"
"Imi pare rau, dar nu am cum sa te ajut de aceasta data!," i-a raspuns el. "Cel mult, pot sa te conduc pana la mormant." Aceasta replica a lovit-o pe fata ca un fulger, si a aruncat-o in bratele disperarii.
Imediat, s-a facut insa auzita o voce, "Voi veni eu cu tine. Te voi insoti indiferent unde te vei duce."
Fata si-a ridicat privirea si a zarit ca langa ea se afla cel dintai prieten al ei. Arata atat de slabit, infometat si zdrenturos!
Cu inima usurata de povara viitoarei singuratati, fata a recunoscut, "Trebuia sa am mai multa grija de tine atunci cand am avut ocazia."
Cu adevarat, de-a lungul vietii noastre avem patru prieteni...
Cel de-al patrulea este trupul nostru. Indiferent cat de mult ne straduim sa il facem sa arate si sa se simta bine, el ne paraseste atunci cand murim.
Al treilea prieten al nostru consta din posesiunile noastre lumesti, din statutul social si averea noastra. Odata cu moartea, acest prieten se indreapta catre altii.
Cel de-al treilea prieten este reprezentat de familie si prieteni. Indiferent cat de mult am fost sprijiniti de acest prieten, el nu poate face mai mult decat sa te insoteasca pana la mormant.
Primul nostru prieten este sufletul, adeseori neglijat atunci cand facem tot ce putem pentru a acumula avere, putere si placeri ale lumii. Numai acesta te urmeaza oriunde te duci. Ingrijeste-te de el, invigoreaza-l si pretuieste-l, caci este singura parte nemuritoare din tine!
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Cu zambetul pe fata si un pumnal ascuns in suflet
Prietenia dintre fete - Prietenele rele
Dragoste oarba | O poveste cu talc
Povestea fetei cu patru prieteni
Reviewed by Diana Popescu
on
februarie 02, 2014
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
februarie 02, 2014
Rating:
Postări
o poveste superba,extraordinara care ne arata de fapt ce conteaza in viata cu adevarat!SUFLETUL,un prieten de nadejde si fidel pana la moarte daca avem grija de el!
RăspundețiȘtergere