Cum poti sti cand iti vorbeste Dumnezeu? | Ignatiu de Loyola

Multi oameni (si eu alaturi de ei) nu stiu cu adevarat cand si daca Dumnezeu le vorbeste si ce anume are sa le spuna. Se zice ca atunci cand primesti un autentic mesaj de la Domnul, esti cuprins de un nemaintalnit simtamant de pace interioara, in ciuda conflictelor si problemelor din viata de zi cu zi. In acest prim articol despre comunicarea cu Dumnezeu, il aduc drept martor pe Sfantul Ignatiu de Loyola.

Cum poti sti cand iti vorbeste Dumnezeu? | Ignatiu de Loyola
A ales cariera militara inca din tinerete si a fost grav ranit in timpul apararii cetatii Pamplona asediata in anul 1521 de catre francezi. Pe durata convalescentei sale, a cautat sa-si alunge durerile fizice facand apel la imaginatie. Mai ales doua subiecte il faceau sa uite de chinuri si sa isi indrepte mintea spre viitor. Intr-una din ele, Ignatiu de Loyola se inchipuia un maret, viteaz cavaler, in stare de a castiga inima unei preafrumoase domnite. In cealalta, se vedea lucrand plin de ravna pentru Hristos. Amandoua fanteziile aveau darul de a-l elibera de chinurile sale trupesti insa, dupa ce s-a gandit mai mult, a descoperit o mare diferenta intre felul cum i se oglindeau ele in constiinta.

Dupa ce se imagina drept un brav cavaler, a remarcat ca se cobora peste el un oarecare simtamant de pace, numit de el sentimentul singuratatii sau al dezolarii. Dupa ce isi lasa deoparte visarile cu ochii deschisi despre munca facuta in slujba lui Hristos, cobora peste el un altfel de pace, ce ii spunea mangaiere.

Fiecare dintre aceste inchipuiri ii oferau o alinare. Atunci cand revenea insa la constiinta lucida, observa ca una dintre ele ii insufla o statornica seninatate, iar cealalta nu. Dupa ce a parasit spitalul, Ignatiu de Loyola a ales sa isi consacre restul vietii sale lucrarii intru Hristos.

Poate ca ori de cate ori incercam sa discernem vointa Domnului, ar trebui poate sa lasam sa se decanteze nazuintele celor mai profunde parti a fiintei noastre. Ar trebui sa avem rabdare. Poate ca nu ar fi deloc rau sa ne punem la contributie imaginatia pentru a discerne intre mai multe alegeri. Inca o data, cu rabdare. Sa ne lamurim care este pacea solitudinii si care este cea a mangaierii. Abia apoi, ar fi potrivit sa dam ce avem mai bun in noi si sa ne incredem in Dumnezeu.


Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Dovada stiintifica a existentei lui Dumnezeu?

Vreau sa il vad pe Dumnezeu !

In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc
Cum poti sti cand iti vorbeste Dumnezeu? | Ignatiu de Loyola Cum poti sti cand iti vorbeste Dumnezeu? | Ignatiu de Loyola Reviewed by Diana Popescu on mai 27, 2014 Rating: 5

17 comentarii:

  1. Există două căi de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Prima, cunoașterea catafatică se referă la percepția Sa ca Atotputernic, Omniprezent, Atotiubitor, Atotcunoscător. A 2a, cunoașterea apofatică, înseamna necunoscut, neînțeles, necuprins.
    Spunea Arsenie Boca: " în fiecare om a sădit Dumnezeu o intenție divină". Iar părintele Arsenie Papacioc, despre vorba cu Dumnezeu: "acest dialog intim cu smerenie să se facă iar tu vei fi asigurat".
    Carevasăzică, în fiecare sălășluiește putința de a vorbi dar în puțini cea de a asculta. A-L cunoaște prin dialog înseamnă a-L personifica uman spre a-L înghesui într-o voce replicându-ne la strigătele noastre. Dumnezeu nu e sechestrat cheremului nostru de a sta de vorbă cu noi. Noi vorbim cu propriile noastre răspunsuri pe care I le atribuim. Dacă găunoasă e întrebarea, la fel va fi și răspunsul.

    În loc de salut,
    mânca-v-ar raiul!

    RăspundețiȘtergere
  2. Constiinta noastra este glasul lui Dumnezeu pentru noi.Ce ne spune constiinta?ne indeamna sa facem ceva bun,acceptam voia lui Dumnezeu in viata noastra sau ne rezvratim? Ne cearta constiinta,ne mustra?Iata glasul lui Dumnezeu! Mintea e una,constiinta este alta. Mintea poate nascoci si lucruri rele,dar constiinta este cel mai aspru judecator . Dar unii dintre semenii nostri par a nu mai avea constiinta, nu par mustrati de nimic atunci cad fac rau,dar si cand va veni mustrarea...(caci va veni si ziua aceea)....vor vedea ce aspra e constiinta,uneori mai aspra decat insusi glasul lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Regret, nu pot fi de acord. Conștiința este un răspuns neurobiologic. Cum poate fi aceasta glasul lui Dumnezeu? Conștiința nu e obiectuală, dar subiectivă da. Ea precede comportamentul. Este instanța supremă a SNC-ului uman.
      Simțim (percepția) - aducem senzațiile în filtrarea culturală (atitudinea) - ne poziționăm prin emiterea judecăților de valoare (conștiința) - [interiorizăm, deși nu e obligatoriu și oricum e proces de durată și f. comple] - acționăm (comportament). Unde încape Dumnezeu aici?
      Conștiința este un răspuns civilizațional, o expresie a culturalului fiecăruia. Dependentă deci și dictară social. Asta înseamnă particularizare. Normele religioase nu-s universale, cum poate atunci orice om să fie judecat după aceleași norme? Sexul premarietal e un păcat în unele culturi, neatentat la probitatea morală în altele. Cine dintre cele 2 exemple nu are conștiință și deci nu-l are pe Dumnezeu? Sexul înseamna iubire (sau ar trebui să da), asta înseamnă în cazul nr. 2 că acei oameni nu-s capabili de iubire? Mă îndoiesc.

      Se face adeseori o eroare: conștiința este eminamente morală. Nu este. Poate la fel de bine fi și imorală. Fiind un răspuns, are doza sa de variabilitate. Ori Dumnezeu nu poate fi imoral, nici vocea Sa. Pare sofism dar nu este.

      Altceva aș întreba: este conștiința o opțiune?

      Ștergere
  3. Da, este o optiune constiinta.Daca n ar fi asa,am face doar lucruri pozitive,benefice,stereotip.Daca avem,,optiunea,,alegem....uneori ,crezand ca,noi o facem,dar....cand nimic nu este intamplator,absolut totul se ntampla cu un scop ,intreb si eu;este constiinta,un aliat sau un inamic?cris.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aliat sau inamic? Depinde. Conștiința e imprimată actului decizional și-l determină. Dar dacă ea e intrinsec setată, cum mai putem alege? Știm deja ce vom face, în linii mari, cam în orice ipostază pt. că acționăm sub temeiul unei conștiințe imuabile. Atunci cum să fie ea aliat sau inamic când asta ar presupune răspunsuru diferite la o suită de situații asemănătoare?
      Dacă o acceptăm ca inertă și inerentă deciziei, atunci unde mai e libertatea? Înseamnă că singura libertate am avut-o atunci când ne-am sedimentat (sau cum fain spune Diana, decantat) conștiința.
      Bine o fi așa?

      Ștergere
    2. O fi bine?Daca n am argument,la ce spuneti....am citit,pare ca bine spuneti!Oricum este un blog,f.interesant,imi place mult sa citesc art.si deopotriva optiunile fiecaruia.Dv.sunteti,cand un val,,bun,,peste care trece usor placa de surfing,cand un,,tsunami,,de idei si raspunsuri,care vin in avalansa,desi.....am citit undeva ca,,ganditi mai incet decat scrieti,,.Aveti,,oxigenare,,buna,poate asta o fi secretul.Glumesc,d le ne mai si destindem!cris.

      Ștergere
    3. Vaaai...! Ce-am făcut să merit un asemenea afront?! :( Acolo am scris ,,scriu mai încet decât gândesc", nicidecum invers! :)
      Nu surfing, scuba diving, este o experiență uluitoare.

      Ștergere
    4. Scuze,pt.greseala,iar referitor la ultima fraza;sa fie scuba diving.pana la urma,e musai sa aveti ultimul cuvant,dar intr o nota placuta.Ei,zodie de foc(te arde si musai sa l lasi).!Noapte buna!Sa fiti iubiti si binecuvantati cu sanatate...restul,vine!!!!!cris.

      Ștergere
    5. Olla!daca nu e musai,ma bucur ca mai putem comenta.Sa ne regasim,pe blog cand si cum avem timp,este util si placut.O zi buna,sa aveti!cris.

      Ștergere
  4. Pe mine d zeu,ma lumineaza,imi da intelepciune,sa stiu ce si cum sa fac,dupa ce ma rog,cu putere si chiar ii cer ajutorul.Nu mi aduc aminte,sa nu ma fi ascultat,d zeu,dar....am o legatura f.apropiata,constanta,deschisa,sincera cu EL!Rugaciunea,ne smereste,ne inalta(totodata),ne limpezeste mintea si inima si...rezultatul,vine!Dar avem nevoie pt.asta de liniste si rabdare.cris.

    RăspundețiȘtergere
  5. tu ai folosit telegraful asta? ai primit raspunsul pe masura asteptarilor?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 'Măsura așteptărilor' este un concept foarte ambiguu ce ține de orizontul individualului mai mult, decât de cel al consensului unanim. Și nu, nu am primit, dar nici ăsta nu este un răspuns, ci tot o întrebare multiplă: 'De ce am cerut, cum și cât?'

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  6. Sa cerem,o facem toti si toata lumea are cerinte,important este nu sa primim pe masura asteptarilor,ci sa daruim ,asa cum nimeni nu o face!Pentru foarte multi oameni,am vazut lipsa credintei ,ca fiind ceva ,,masurabil,,in cantitate........asociaza credinta in d zeu,cu cantitatea de ,,rasplata,,primita,pt.rugaciuni si posturi.Nu ofera nimic,decat se roaga poate(pt.ceva)si nu primesc....gata,d zeu nu ma asculta,nu exista,etc.Gresit!Rugaciunea,inseamna evolutie sufleteasca in primul rand,d zeu ne ajuta intotdeauna(ne asculta rugaciunile)dar ne da ceea ce cerem;cand meritam asta,cand suntem pregatiti sa primim,ce trebuie sa vina in ...destinul nostru!Pt.rusen iuliana,niciodata n ai sa intelegi ce este D ZEU,sau ce inseamna EL,pt.ca ,,telegraful,,dintre tine si divinitate este.....defect!cris.

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.