Mama, cea mai buna prietena a fiicei?
Este, cu adevarat, mama cea mai buna prietena a unei fiice? Eu am fost, sunt si voi ramane pana la capatul zilelelor mele o fiica, fiica mamei mele! Am simtit, la un moment dat, ca se incheaga un fel de prietenie cu mama mea, ca discutam pe pozitii de egalitate, dar, dupa un timp, am ajuns sa-mi dau seama ca nu este decat o iluzie.
Poate fi un lucru dureros, dar si minunat, sa nu fii prietena cu propria mama, si sa o iubesti mereu? Aici, cred, ca am nevoie de parerile fetelor, femeilor si prietenelor care imi viziteaza blogul...
Exista povesti adevarate, cumva dramatice ori chiar tragice, despre mame ce incearca cu disperare sa joace rolul celor mai bune prietene ale fiicelor lor. Este vorba despre o granita inselatoare. La urma urmei, orice femeie nazuieste sa aiba o sincera si devotata prietena, iar unele mame, in special cand fetele lor ajung la adolescenta, cauta cu tot dinadinsul sa nu fie considerate niste batrane si sacaitoare "mamuci", ci sa se alinieze gandurilor si simtamintelor fiicelor lor.
Un stravechi proverb chinezesc ne invata ca "o generatie planteaza copacii, iar urmatoarea se bucura de umbra lor." Poate ca in felul acesta ar trebui privita relatia dintre mama si fiica. Conexiunea intima dintre cele doua poate fi uneori derutanta sau ambigua. Daca exista o reala apropiere intre mama si fiica, legatura dintre ele se poate apropia de prietenie gratie empatiei, deschiderii, sinceritatii, si grijii reciproce. Oricum, legatura dintre mama si fiica are niste trasaturi unice care o deosebesc de cea mai buna prietenie. Aceste caracteristici includ rolul primar, covarsitor al mamei, ca sprijin emotional al fiicei, dar si o anume lipsa de reciprocitate, precum si o ierarhie a responsabilitatilor. Aceasta ierarhie, impletita cu dragostea neconditionata, nu are cum sa se transforme intr-o relatie de adanca prietenie.
Conditia esentiala a prieteniei este o reala egalitate si intotdeuna apare un dezechilibru atunci cand intr-o relatie in doi cineva este mama celuilalt. Din aceasta cauza, mamele si fiicele nu pot fi cei mai buni prieteni. O amica de-a mea imi marturisea: "Imi place sa imi petrec timpul impreuna cu mama mea, dar nu o pot considera cea mai buna prietena a mea. Ea este MAMA MEA! Cea mai buna prietena nu iti plateste rochia la moda pe care tocmai ai gasit-o intr-un magazin pretentios si pe care tu nu ti-o poti permite sa o cumperi. Cea mai buna prietena nu suporta cheltuielile pentru nunta ta. Cea mai buna prietena nu iti aminteste, din cand in cand, ca te-a purtat in pantecul ei si ti-a dat viata! Cea mai buna prietena nu iti spune ca ea este mai inteleapta si iti da peste nas pentru ca este cu cel putin 20 de ani mai tanara decat tine. Imi iubesc mama, dar vreau sa ramana doar mama mea!"
Asta nu inseamna ca relatia mama-fiica nu poate fi apropiata si plina de afectiune. Multe mame cunosc o mare satisfactie atunci cand constata ca fetele lor si-au asumat niste reale responsabilitati si ca nu mai trebuie sa le vegheze cu un ochi de vultur. Fiicele ajung sa gandeasca, frecvent, potrivit unui citat (usor modificat) al lui Mark Twain: " Cand eram o fata de 14 ani, mama mea era atat de ignoranta incat abia mai suportam sa o am prin preajma. Atunci insa cand am implinit 21 de ani, am fost uimita sa vad cate lucruri invatase mama mea in numai sapte ani."
Cele mai bune prietene pot continua sau nu sa ramana astfel, dar, la bine si la rau, mama si fiica mentin o legatura permanenta, chiar daca uneori ajung in situatia nefericita de a nu-si mai vorbi. Conexiunea dintre mama si copil este, asadar, mai intima si mai profunda decat orice alt tip de relatie. Atata timp cat mamele pastreaza voluntar ori involuntar o atitudine de superioritate fata de fiicele lor, nu poate fi vorba despre o legatura de autentica egalitate. Responsabilitatea unei adevarate mame depaseste cu mult pe cea a unei fiice. Intr-o anecdota destul de cinica se spune ca o mama i-a zis fetei sale, "M-as arunca fara nici o ezitare sub rotile unei masini pentru a te salva, dar n-as face nicicand asa ceva pentru cea mai buna prietena a mea." Fiica i-a raspuns, "Iar eu ti-as fi recunoscatoare daca ai face asa ceva pentru mine!"
Interactiunea mama-fiica este cu mult mai cuprinzatoare decat cea a celei mai bune prietenii. Este o relatie ce nu poate fi inlocuita de vreo alta, de vreun alt fel. Aceasta legatura nu inseamna ca fiicele nu pot avea maturitatea de a-si asuma niste responsabilitati si de a-si plati datoriile fata de mame, dar la mijloc nu este si nu are cum a fi o relatie de reala egalitate. Mamele nu se pot opri niciodata sa fie mame, un lucru ce le determina adesea sa isi doreasca peste masura sa isi protejeze fiicele si sa se simta responsabile pentru fericirea lor. Mamele au mereu un atu in plus fata de prietene!
Tu ce crezi? Iti poate fi mama cea mai buna prietena?
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Mama in aforisme, citate, maxime
Prietenia dintre barbati si femei, un lucru imposibil?
Cand prietenia se transforma in dragoste
Poate fi un lucru dureros, dar si minunat, sa nu fii prietena cu propria mama, si sa o iubesti mereu? Aici, cred, ca am nevoie de parerile fetelor, femeilor si prietenelor care imi viziteaza blogul...
Un stravechi proverb chinezesc ne invata ca "o generatie planteaza copacii, iar urmatoarea se bucura de umbra lor." Poate ca in felul acesta ar trebui privita relatia dintre mama si fiica. Conexiunea intima dintre cele doua poate fi uneori derutanta sau ambigua. Daca exista o reala apropiere intre mama si fiica, legatura dintre ele se poate apropia de prietenie gratie empatiei, deschiderii, sinceritatii, si grijii reciproce. Oricum, legatura dintre mama si fiica are niste trasaturi unice care o deosebesc de cea mai buna prietenie. Aceste caracteristici includ rolul primar, covarsitor al mamei, ca sprijin emotional al fiicei, dar si o anume lipsa de reciprocitate, precum si o ierarhie a responsabilitatilor. Aceasta ierarhie, impletita cu dragostea neconditionata, nu are cum sa se transforme intr-o relatie de adanca prietenie.
Conditia esentiala a prieteniei este o reala egalitate si intotdeuna apare un dezechilibru atunci cand intr-o relatie in doi cineva este mama celuilalt. Din aceasta cauza, mamele si fiicele nu pot fi cei mai buni prieteni. O amica de-a mea imi marturisea: "Imi place sa imi petrec timpul impreuna cu mama mea, dar nu o pot considera cea mai buna prietena a mea. Ea este MAMA MEA! Cea mai buna prietena nu iti plateste rochia la moda pe care tocmai ai gasit-o intr-un magazin pretentios si pe care tu nu ti-o poti permite sa o cumperi. Cea mai buna prietena nu suporta cheltuielile pentru nunta ta. Cea mai buna prietena nu iti aminteste, din cand in cand, ca te-a purtat in pantecul ei si ti-a dat viata! Cea mai buna prietena nu iti spune ca ea este mai inteleapta si iti da peste nas pentru ca este cu cel putin 20 de ani mai tanara decat tine. Imi iubesc mama, dar vreau sa ramana doar mama mea!"
Asta nu inseamna ca relatia mama-fiica nu poate fi apropiata si plina de afectiune. Multe mame cunosc o mare satisfactie atunci cand constata ca fetele lor si-au asumat niste reale responsabilitati si ca nu mai trebuie sa le vegheze cu un ochi de vultur. Fiicele ajung sa gandeasca, frecvent, potrivit unui citat (usor modificat) al lui Mark Twain: " Cand eram o fata de 14 ani, mama mea era atat de ignoranta incat abia mai suportam sa o am prin preajma. Atunci insa cand am implinit 21 de ani, am fost uimita sa vad cate lucruri invatase mama mea in numai sapte ani."
Cele mai bune prietene pot continua sau nu sa ramana astfel, dar, la bine si la rau, mama si fiica mentin o legatura permanenta, chiar daca uneori ajung in situatia nefericita de a nu-si mai vorbi. Conexiunea dintre mama si copil este, asadar, mai intima si mai profunda decat orice alt tip de relatie. Atata timp cat mamele pastreaza voluntar ori involuntar o atitudine de superioritate fata de fiicele lor, nu poate fi vorba despre o legatura de autentica egalitate. Responsabilitatea unei adevarate mame depaseste cu mult pe cea a unei fiice. Intr-o anecdota destul de cinica se spune ca o mama i-a zis fetei sale, "M-as arunca fara nici o ezitare sub rotile unei masini pentru a te salva, dar n-as face nicicand asa ceva pentru cea mai buna prietena a mea." Fiica i-a raspuns, "Iar eu ti-as fi recunoscatoare daca ai face asa ceva pentru mine!"
Interactiunea mama-fiica este cu mult mai cuprinzatoare decat cea a celei mai bune prietenii. Este o relatie ce nu poate fi inlocuita de vreo alta, de vreun alt fel. Aceasta legatura nu inseamna ca fiicele nu pot avea maturitatea de a-si asuma niste responsabilitati si de a-si plati datoriile fata de mame, dar la mijloc nu este si nu are cum a fi o relatie de reala egalitate. Mamele nu se pot opri niciodata sa fie mame, un lucru ce le determina adesea sa isi doreasca peste masura sa isi protejeze fiicele si sa se simta responsabile pentru fericirea lor. Mamele au mereu un atu in plus fata de prietene!
Tu ce crezi? Iti poate fi mama cea mai buna prietena?
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Mama in aforisme, citate, maxime
Prietenia dintre barbati si femei, un lucru imposibil?
Cand prietenia se transforma in dragoste
Mama, cea mai buna prietena a fiicei?
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 04, 2014
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 04, 2014
Rating:
Postări
Intre mama si fiica nu poate exista prietenie,posibil sa existe cazuri de prietenie dar cred ca sunt foarte rare acele cazuri.Din păcate o atitudine de superioritate si severitate extrema nu sunt recomandate ,pt ca duc la ruptura totala,daca esti tratata ca o servitoare de propria ta mama,si vesnic trebuie sa i fii recunoscătoare,devine un chin,părerea mea este ca daca se ajunge la asta,mai bine te lipsesti.Sunt mame care se folosesc de statutul de mame si isi manipulează.copii,bineinteles ca la batranete iti vor reprosa cate si mai cate,iar tu debia castigi niste bani,poate debia vii cu trenul,cu ce poti,cate sa cari,n ai poate nici.o satisfactie,nici copii,un sot nemultumit,niste socrii cu gura mare,un servici mediocru si nu mai zici nimic,o lasi sa se vaite ca e gratis.
RăspundețiȘtergereExista prietenie intre o mama si fiica ei,depinde de cum s a creat aceasta legatura in timp,de natura intelegerii acestei legaturi,de inteligenta emotionala a mamei ,in mod expres pt.ca ea poate face exact contrariul celor scrise mai sus,manipuland copilul sau adultul chiar,in scopuri si interese,,personal,,materne.Anonimul de mai sus,zice bine exista din pacate f.multe mame,care si exploateaza copii,ii manipuleaza,ii folosesc in scopuri,,practice,,sau,,financiare,,.In coran scrie ca,,RAIUL ESTE LA PICIOARELE MAMEI,,si oricum ar fi o mama(cu toate greselile ei)nu avem dreptul sa o judecam.Realitatea este cum este,dar nu judecam.Exista prietenie mama-fiica,dar in anumite conditii!
RăspundețiȘtergereAsa este,pana in adolescenta prietenia dintre mama-fiica,este f.buna.Urmeaza adolescenta,este,,bun,,parintele cel mai permisiv(tatal)de obicei.Deci, rel.mama-fiica se deterioreaza si de multe ori se poate redresa aceasta relatie,dupa casatoria si copii,,fetelor,,adica nepotii.Cand devin si ele,,mame,,isi dau seama,ce inseamna aceasta relatie.Dar sta in natura firii(umane)sa trecem prin etapele vietii si pana la momentul,,oportun,,nu intelegem nimic!
RăspundețiȘtergereFiecare mamă se regăsește în propria-i fiică într-o miniaturală versiune dar câte fete își doresc să ajungă precum propria-le msmă când vor crește?
RăspundețiȘtergereAdmițând ca prea-sus-trâmbițatul 'conflict între generații' e doar o grimasă pudibondă a inadaptaților și alienaților astor vremuri, cutez a mă-ntreba: mama care-și apără fiica acum de libertinaj ridicând stavilă de netrecut prin gestul său în calea prieteniei dintre ele, nu oare a simțit și ea zvâcniri aprige-n vintre la vârsta la care prohibiția self-touching-ului nu mai era de ajuns să-i tempereze crudul erotism al vârstei? Iar tu, puștoaico, ce știi tu despre responsabilitatea de a fi 'om mare' și cât dun poluțiile nocturne ale băiețelului șugubăț de lângă tine nu le interpretezi ca celestă dragoste la adresa feciorelnicei tale prezențe?
Adevăr șu la una și la cealaltă. Dar mama e mamă. Cine o are încă, să-i fie de toate câte-i poate fi.
(mamelor și fiicelor)
imi urasc mama si niciodata nu ma intelege am degraba 18 anidar ma tine numa acasa dc eu vreau sa mai es sa mai ma destrez dar nicicum numi permite ea pe mine nu ma intelege nustiu deja cum sa mai vb cu ea .............
RăspundețiȘtergereEsti tanara,vrei,,destractie,,mama ta este protectoare cu tine,cum e firesc.Nu este firesc sa spui ca o urasti.Imagineaza ti ca mama ta,n ar mai fi.Daca ai fi singura pe lume,crezi ca nu ti ai dori o?Este cumplit,sa urasti fiinta care ti a dat viata,pt.ce?Nu te lasa sa te,,destrezi,,?E asta un motiv sa spui ca o urasti?Gandeste te ,bine inaite de a vorbi asa,esti tanara sunt convinsa,dar ,cu toate astea nu ai dreptul sa vb.asa!Poate nu te lasa sa iesi,pt.ca este f.grijulie sau pt.ca ai facut tu ceva si nu mai vrea sa riste.Cunosc adolescenta(razvratire,teribilism).Incearca sa discuti cu mama ta,in atmosfera de calm.Daca ..o urasti,,n ai sanse si trebuie ca ea sa aiba incredere n tine(asta e problema)cu tinerii.n au parintii incredere in voi(adolescentii)si atunci apar.....
RăspundețiȘtergereUneori,parintii se impun fortat(pt.ca teama si lipsa de incredere)in copii,ii determina sa procedeze asa.Un parinte mintit odata,nu mai lasa usor garda jos.Castiga i increderea mamei tale si este ok!Te va pedepsi d zeu,sa spui ca o urasti!!!!!Ai grija!
RăspundețiȘtergere