Despre singuratatea batranilor nostri
Singuratatea batranilor nostri creste ca iedera pe o casa parasita, ce ii acopera zidurile, se asterne peste usi si ferestre, se strecoara prin horn si prin geamurile sparte in odaile prafuite, inviorate altadata de glasurile, rasetele si iubirea oamenilor.
Batranii nostri, parinti sau bunici, isi ghemuiesc adeseori umbra intr-un colt al unei incaperi, intr-un ungher stramt al vietii noastre. Pe masura ce sunt napaditi de boli, incepem sa-i purtam de colo colo, batrani ambulanti, de la un doctor la altul, de la un cabinet medical la altul. Desigur, nu ne lasa inima sa-i lasam de izbeliste, sa stam cu mainile in san, nu suportam sa-i vedem cotropiti de suferinta. Avem grija sa isi ia medicamentele la timp, le mai dereticam prin casa, le mai aducem cate ceva de mancare.
Trebuie sa ne linistim constiinta, sa ne asiguram ca facem tot ce putem pentru ei, astfel incat sa ne vedem mai departe de treburile noastre, de profesiile, familiile, telurile si distractiile noastre.
Chiar facem tot ce putem pentru batranii nostri? Cum ii ajutam sa iasa din cochilia singuratatii lor? Cat de mult timp suntem dispusi sa ne/le acordam pentru a comunica cu adevarat cu ei, a iesi cu ei in oras, a-i face sa se simta importanti. Daca noi continuam sa ramanem importanti pentru ei, cat de importanti mai sunt ei pentru noi? Poate ca, de fapt, nu facem decat sa punem in scena o mica/mare melodrama, avand darul de a ne scuti de amare si indreptatite autoreprosuri...
Cuminti si ascultatori, batranii nostri sunt mandri de noi. Probabil isi spun: "Iata ca s-a facut mare. E un copil bun. Are grija de mine, ma doftoriceste si imi aduce tot ce am nevoie. Da, nu sta prea mult de vorba cu mine si este intotdeuna grabit. Ce vrei, are serviciul lui, copiii lui, responsabilitatile lui! N-are vreme de-alde mine. Inteleg asta cat se poate de bine. De aia nici nu-i mai spun ca, de la un timp, a inceput sa ma doara intr-o parte sau ca nu mai am cu cine schimba o vorba. De ce sa-l mai chinuiesc? Si totusi... Cum as putea sa uit vreodata cum a rostit cel dintai cuvant, cum a facut primii pasi, cum intreaga lui lume era eu si numai eu?"
Singuratatea batranilor nostri este sfioasa si generoasa. Ea se adanceste odata cu bolile, slabiciunea, apropierea mortii... Sa-i tinem asadar de mana pe batranii nostri asa cum au facut-o ei pe cand eram copii, sa facem alaturi de ei mai multi pasi, poate nu ultimii, sa le ascultam cu luare aminte cuvintele, poate nu cele din urma, si sa le aratam ca lumea noastra este si va mereu si a lor.
Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:
Bunicii in citate, aforisme, maxime
Timpul in citate, aforisme, maxime
Batranetea in citate, aforisme, proverbe
 |
| Despre singuratatea batranilor nostri |
Trebuie sa ne linistim constiinta, sa ne asiguram ca facem tot ce putem pentru ei, astfel incat sa ne vedem mai departe de treburile noastre, de profesiile, familiile, telurile si distractiile noastre.
Chiar facem tot ce putem pentru batranii nostri? Cum ii ajutam sa iasa din cochilia singuratatii lor? Cat de mult timp suntem dispusi sa ne/le acordam pentru a comunica cu adevarat cu ei, a iesi cu ei in oras, a-i face sa se simta importanti. Daca noi continuam sa ramanem importanti pentru ei, cat de importanti mai sunt ei pentru noi? Poate ca, de fapt, nu facem decat sa punem in scena o mica/mare melodrama, avand darul de a ne scuti de amare si indreptatite autoreprosuri...
Cuminti si ascultatori, batranii nostri sunt mandri de noi. Probabil isi spun: "Iata ca s-a facut mare. E un copil bun. Are grija de mine, ma doftoriceste si imi aduce tot ce am nevoie. Da, nu sta prea mult de vorba cu mine si este intotdeuna grabit. Ce vrei, are serviciul lui, copiii lui, responsabilitatile lui! N-are vreme de-alde mine. Inteleg asta cat se poate de bine. De aia nici nu-i mai spun ca, de la un timp, a inceput sa ma doara intr-o parte sau ca nu mai am cu cine schimba o vorba. De ce sa-l mai chinuiesc? Si totusi... Cum as putea sa uit vreodata cum a rostit cel dintai cuvant, cum a facut primii pasi, cum intreaga lui lume era eu si numai eu?"
Singuratatea batranilor nostri este sfioasa si generoasa. Ea se adanceste odata cu bolile, slabiciunea, apropierea mortii... Sa-i tinem asadar de mana pe batranii nostri asa cum au facut-o ei pe cand eram copii, sa facem alaturi de ei mai multi pasi, poate nu ultimii, sa le ascultam cu luare aminte cuvintele, poate nu cele din urma, si sa le aratam ca lumea noastra este si va mereu si a lor.
Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:
Bunicii in citate, aforisme, maxime
Timpul in citate, aforisme, maxime
Batranetea in citate, aforisme, proverbe
Despre singuratatea batranilor nostri
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 29, 2014
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
mai 29, 2014
Rating:
Postări
,,Singuratatea batranilor nostri este sfioasa si generoasa" - cât adevăr...
RăspundețiȘtergereScrisesem pe undeva de ce e atât de urâtă bătrânețea. Tu ai făcut-o mult mai bine decât mine.
Chiar nu știu ce să mai adaug.
Superb.
Chiar doream sa propun un art.legat de subiectul asta.Singuratatea batranilor care au facut copii dupa vechea vorba,,la batranete sa nu fiu singur,sa am pe cineva,,..dar din pacate sunt atat de singuri...ca doare,doare cumplit!Copii sunt atat de absorbiti si ocupati cu vietile lor,incat, de parinti unii isi aduc aminte rar,altii doar cand au nevoie de ajutor,altii sunt plecati ....batranii nostrii singuri si tristi(bolnavi si neconsolati),cu pensii mici ,traiesc cu rugaciunea pt.cei tineri si agitati.Sa ajungi batran....te sperie,te infioara....te pune pe ganduri!cris.
RăspundețiȘtergereBatranii nostrii?Pretuitii care i aveti in viata,conteaza mult asta.Dupa ce mor,va dati seama,ce pierdere mare,este asta!
RăspundețiȘtergerePe "batranii nostri" inainte de-ai omora bolile, ii omoara indiferenta noastra. In vremea copilariei mele, batranii erau iubiti, stimati , pretuiti de catre familie. Am pierdut notiuni ca: rabdare, bun-simt, ingaduinta. Satisfacerea necesitatilor de tot felul nu ne ingaduie sa vedem ca in fapt, comportamentul nostru imperdonabil va sfarsi prin a se intoarce asupra noastra in mod dureros.
RăspundețiȘtergerePe vremurile (bunicii)se spunea,,daca n ai batran sa ti cumperi,,acum ii aruncam si pe cei care i avem,daramite sa mai,,cumparam,,!!!Aveti dreptate,mai sus tot ce le facem noi ,,batranilor nostrii,,prin comportamentul fata de ei,ni se intoarce cu varf si indesat.Absolut totul!!!!!!!
RăspundețiȘtergere