Cele 7 virtuti crestine
In catehismul catolic, cele 7 virtuti crestine includ doua categorii de virtuti. Pe de o parte, este vorba despre cele 4 virtuti de baza, provenite din filosofia greceasca, adica prudenta (intelepciunea), justitia (dreptatea), cumpatarea (temperanta) si curajul (fortitudinea), iar pe de alta parte despre cele 3 virtuti teologice, descrise in scrisorile Sfantului Paul din Tarsus, adica credinta, speranta si caritatea (milosteania sau dragostea). Toate acestea au fost adoptate de parintii bisericii catolice drept cele 7 virtuti crestine.
Cele dintai virtuti au fost identificate de filosofii Aristotel si Platon, care au considerat cumpatarea, intelepciunea (prudenta), justitia si curajul drept cele mai de pret trasaturi omenesti. Dupa aparitia Noului Testament, aceste patru virtuti au fost numite "cardinale/de baza," in timp ce credinta, speranta si caritatea au fost desemnate drept virtuti teologice.
Cele 7 virtuti ceresti
O lista cu cele 7 virtuti ceresti - opuse celor 7 pacate capitale - a iesit la lumina mai tarziu, intr-un poem intitulat "Psychomachia" sau "Batalia sufletelor," scris de Aurelius Clemens Prudentius, un guvernator crestin ce a murit in ajurul anului 410 d.Hr. Acest poem, infatisand lupta dintre virtuti si vicii/pacate, s-a bucurat de o uriasa popularitate in Evul Mediu, ajutand la raspandirea conceptului de "sfanta virtute" pe cuprinsul intregii Europe.
Virtutile ceresti sunt: castitatea (curatenia), cumpatarea (temperanta), caritatea (milostenia), harnicia, rabdarea, bunatatea si modestia (smerenia). Se spune ca integrarea in viata a acestor trasaturi are darul de a ne proteja impotriva celor 7 ispite ori pacate capitale, fiecarei virtuti corespunzandu-i un anumit pacat. Din acest motiv, cele 7 pacate sunt numite uneori "virtuti contrare."
- Curatenia sau castitatea (in latina, "castitas") presupune puritate, cunoastere, cinste, onestitate si este opusa desfraului ori poftei trupesti (in latina, "luxuria"). "Castitas" implica abtinerea de la un comportament neadecvat potrivit stadiului vieti fiecaruia, practicarea dragostei curtenitoare sau a prieteniei romantice, curatenia prin cultivarea unei bune sanatati si a igienei, mentinute prin infranarea de la betie. Inseamna sa fii atent cu tine insuti, cu familia ta, prietenii tai si intreaga umanitate, sa imbratisezi o adevarata completitudine morala si sa ajungi la puritate prin educatie si imbunatatire a sinelui. Curatenia se implineste si prin zagazuirea distragerii si influentarii de catre ostilitate, tentatie si coruptie.
- Cumpatarea ori temperanta (in latina, "temperantia") este asociata cu moderatia, autocontrolul, justitia, onoarea si abstinenta, si este opusa lacomiei (in latina, "gula"). Temperanta indeamna la o constanta grija fata de ceilalti si imprejurimile tale, practicarea autocontrolului, abstinentei, si respingerea placerilor. Este prudenta in judecarea si alegerea celor mai potrivite actiuni la un moment dat, moderatia sau echilibrul intre interesele proprii si interesele publice, si necesitataea de a respecta drepturile si nevoile celorlalti.
- Caritatea sau milostenia (in latina, "caritas") reprezinta virtutea incluzand vointa, bunavointa, generozitatea si sacrificiul, si este contrara pacatului avaritiei (in latina, "avaritia"). Dragostea, in sensul unei nelimitate iubiri fata de toti oamenii, este considerata ca o fundamentala perfectiune a spiritului uman intrucat se spune ca glorifica si reflecta natura dumnezeiasca. O astfel de dragoste presupune sacrificiul sinelui. Dragostea "caritas" este infuzata divin in suflet si isi are originea mai curand in vointa decat in emotii, indiferent ce emotii insufla. Aceasta iubire este indispensabila mantuirii si oricine si-o asuma nu poate fi pierdut de sub vegherea lui Dumnezeu.
- Harnicia (in latina, "industria") constitue virtutea tinand de perseverenta, efort, etica si rectitudine, opusa pacatului leneviei (in latina, "acedia"). Harnicia inseamna sa dai dovada de zel si preocupare in munca si activitatile tale, sa te focalizezi asupra unei hotarate perfectionari a moralitatii, asupra neclintirii in credinta, a vigorii personale si a fortei de a nu te da niciodata batut. Ea impune, totodata, sa iti gestionezi cu grija timpul, sa iti supravghezi actiunile astfel incat sa nu lasi nici o cale deschisa lenei, sa te conformezi mereu convingerilor tale, mai cu seama cand esti singur, neobservat de altii.
- Rabdarea (in latina, "pacentia") este virtutea ce inglobeaza pacea, milostenia, suferinta si are la polul opus furia ori mania (in latina, "ira"). Rabdarea semnifica stapanire de sine si rezistenta fata de tentatii prin moderatie, solutionarea conflictelor, indreptarea nedreptatilor in mod pasnic, si nu prin violenta, acceptarea harului de a ierta si trata cu milostenie pacatosii, cladirea unui simtamant de stabilitate si comuniune pasnica si nu al unuia de ostilitate, contradictie si nascator de suferinta.
- Bunatatea sau bunavointa (in latina, "benevolentia") desemneaza satisfactie interioara, loialitate, compasiune si integritate morala, fiind o virtute opusa pacatului invidiei (in latina, "invidia"). Bunatatea aduce cu ea caritatea, milostenia, compasiunea si prietenia dezinteresata, empatia si increderea nezdruncinata de prejudecata sau resentiment, dragostea lipsita de egoism si blandetea voluntara eliberata de capricii si dispret, asumarea unei perspective pozitive si a unui comportament plin de vointa, capacitatea de a inspira bunatate in inimile celorlalti.
- Modestia ori smerenia (in latina, "humilitas") presupune umilinta, reverenta, respect si altruism ca valori contrare pacatului mandriei (in latina, "superbia"). Este vorba despre un comportament modest, dezbarat de egoism si incarcat de respect. Modestia nu inseamna sa gandesti ca esti mai prejos decat altii, ci ca gandurile tale sa se canalizeze cat mai putin catre tine insuti. Ea este imbogatita cu abilitatea examinarii proprii, cu suspiciunea fata de tine insuti si milostenia fata de oamenii cu care esti in dezacord. Reprezinta curajul de a te angaja catre sarcini dificile, laborioase, neplacute, si acceptarea cu inima usoara a sacrificiilor asociate cu acestea. Modestia este insotita de respectul pentru cei care sunt intelepti si care dau invatatura in dragoste fara vreo urma de egoism, care daruiesc incredere unde este nevoie de incredere. Modestia presupune respectarea promisiunilor indiferent cat de mari ori mici sunt acestea, indepartarea de disperare si capacitatea de a te confrunta deopotriva cu frica, invidia si intimidarea.
Nu este deloc intamplator faptul ca aceste 7 virtuti sunt definite prin aspecte comune, intrucat ele se intrepatrund si marturisesc despe una si aceeasi atitudine fata de viata si fata de tine insuti.
Astept cu interes parerea voastra despre cele 7 virtuti crestine ori ceresti, dar si despre faptul ca ele nu au fost integrate in normele bisericii crestin ortodoxe...
Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:
Simbolurile biblice ale numerelor
Crucea - Simbol si semnificatie
Simbolurile crestine ale plantelor si copacilor
 |
| Cele 7 virtuti crestine |
Cele 7 virtuti ceresti
O lista cu cele 7 virtuti ceresti - opuse celor 7 pacate capitale - a iesit la lumina mai tarziu, intr-un poem intitulat "Psychomachia" sau "Batalia sufletelor," scris de Aurelius Clemens Prudentius, un guvernator crestin ce a murit in ajurul anului 410 d.Hr. Acest poem, infatisand lupta dintre virtuti si vicii/pacate, s-a bucurat de o uriasa popularitate in Evul Mediu, ajutand la raspandirea conceptului de "sfanta virtute" pe cuprinsul intregii Europe.
Virtutile ceresti sunt: castitatea (curatenia), cumpatarea (temperanta), caritatea (milostenia), harnicia, rabdarea, bunatatea si modestia (smerenia). Se spune ca integrarea in viata a acestor trasaturi are darul de a ne proteja impotriva celor 7 ispite ori pacate capitale, fiecarei virtuti corespunzandu-i un anumit pacat. Din acest motiv, cele 7 pacate sunt numite uneori "virtuti contrare."
- Curatenia sau castitatea (in latina, "castitas") presupune puritate, cunoastere, cinste, onestitate si este opusa desfraului ori poftei trupesti (in latina, "luxuria"). "Castitas" implica abtinerea de la un comportament neadecvat potrivit stadiului vieti fiecaruia, practicarea dragostei curtenitoare sau a prieteniei romantice, curatenia prin cultivarea unei bune sanatati si a igienei, mentinute prin infranarea de la betie. Inseamna sa fii atent cu tine insuti, cu familia ta, prietenii tai si intreaga umanitate, sa imbratisezi o adevarata completitudine morala si sa ajungi la puritate prin educatie si imbunatatire a sinelui. Curatenia se implineste si prin zagazuirea distragerii si influentarii de catre ostilitate, tentatie si coruptie.
- Cumpatarea ori temperanta (in latina, "temperantia") este asociata cu moderatia, autocontrolul, justitia, onoarea si abstinenta, si este opusa lacomiei (in latina, "gula"). Temperanta indeamna la o constanta grija fata de ceilalti si imprejurimile tale, practicarea autocontrolului, abstinentei, si respingerea placerilor. Este prudenta in judecarea si alegerea celor mai potrivite actiuni la un moment dat, moderatia sau echilibrul intre interesele proprii si interesele publice, si necesitataea de a respecta drepturile si nevoile celorlalti.
- Caritatea sau milostenia (in latina, "caritas") reprezinta virtutea incluzand vointa, bunavointa, generozitatea si sacrificiul, si este contrara pacatului avaritiei (in latina, "avaritia"). Dragostea, in sensul unei nelimitate iubiri fata de toti oamenii, este considerata ca o fundamentala perfectiune a spiritului uman intrucat se spune ca glorifica si reflecta natura dumnezeiasca. O astfel de dragoste presupune sacrificiul sinelui. Dragostea "caritas" este infuzata divin in suflet si isi are originea mai curand in vointa decat in emotii, indiferent ce emotii insufla. Aceasta iubire este indispensabila mantuirii si oricine si-o asuma nu poate fi pierdut de sub vegherea lui Dumnezeu.
- Harnicia (in latina, "industria") constitue virtutea tinand de perseverenta, efort, etica si rectitudine, opusa pacatului leneviei (in latina, "acedia"). Harnicia inseamna sa dai dovada de zel si preocupare in munca si activitatile tale, sa te focalizezi asupra unei hotarate perfectionari a moralitatii, asupra neclintirii in credinta, a vigorii personale si a fortei de a nu te da niciodata batut. Ea impune, totodata, sa iti gestionezi cu grija timpul, sa iti supravghezi actiunile astfel incat sa nu lasi nici o cale deschisa lenei, sa te conformezi mereu convingerilor tale, mai cu seama cand esti singur, neobservat de altii.
- Rabdarea (in latina, "pacentia") este virtutea ce inglobeaza pacea, milostenia, suferinta si are la polul opus furia ori mania (in latina, "ira"). Rabdarea semnifica stapanire de sine si rezistenta fata de tentatii prin moderatie, solutionarea conflictelor, indreptarea nedreptatilor in mod pasnic, si nu prin violenta, acceptarea harului de a ierta si trata cu milostenie pacatosii, cladirea unui simtamant de stabilitate si comuniune pasnica si nu al unuia de ostilitate, contradictie si nascator de suferinta.
- Bunatatea sau bunavointa (in latina, "benevolentia") desemneaza satisfactie interioara, loialitate, compasiune si integritate morala, fiind o virtute opusa pacatului invidiei (in latina, "invidia"). Bunatatea aduce cu ea caritatea, milostenia, compasiunea si prietenia dezinteresata, empatia si increderea nezdruncinata de prejudecata sau resentiment, dragostea lipsita de egoism si blandetea voluntara eliberata de capricii si dispret, asumarea unei perspective pozitive si a unui comportament plin de vointa, capacitatea de a inspira bunatate in inimile celorlalti.
- Modestia ori smerenia (in latina, "humilitas") presupune umilinta, reverenta, respect si altruism ca valori contrare pacatului mandriei (in latina, "superbia"). Este vorba despre un comportament modest, dezbarat de egoism si incarcat de respect. Modestia nu inseamna sa gandesti ca esti mai prejos decat altii, ci ca gandurile tale sa se canalizeze cat mai putin catre tine insuti. Ea este imbogatita cu abilitatea examinarii proprii, cu suspiciunea fata de tine insuti si milostenia fata de oamenii cu care esti in dezacord. Reprezinta curajul de a te angaja catre sarcini dificile, laborioase, neplacute, si acceptarea cu inima usoara a sacrificiilor asociate cu acestea. Modestia este insotita de respectul pentru cei care sunt intelepti si care dau invatatura in dragoste fara vreo urma de egoism, care daruiesc incredere unde este nevoie de incredere. Modestia presupune respectarea promisiunilor indiferent cat de mari ori mici sunt acestea, indepartarea de disperare si capacitatea de a te confrunta deopotriva cu frica, invidia si intimidarea.
Nu este deloc intamplator faptul ca aceste 7 virtuti sunt definite prin aspecte comune, intrucat ele se intrepatrund si marturisesc despe una si aceeasi atitudine fata de viata si fata de tine insuti.
Astept cu interes parerea voastra despre cele 7 virtuti crestine ori ceresti, dar si despre faptul ca ele nu au fost integrate in normele bisericii crestin ortodoxe...
Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:
Simbolurile biblice ale numerelor
Crucea - Simbol si semnificatie
Simbolurile crestine ale plantelor si copacilor
Cele 7 virtuti crestine
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 13, 2014
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 13, 2014
Rating:
Postări
Foarte frumos! Multumesc!
RăspundețiȘtergeredaca am fi asa,pe jumatate oare,n am fi OAMENI cu adevarat????Nu suntem nici a mia parte din aceste virtuti,din pacate!
RăspundețiȘtergereCu trecerea timpului, obstacolele și mai ales înfrângerile propriului orgoliu, te-au schimbat într-un om mai bun, mai înțelept, mai tolerant, mai răbdător.
RăspundețiȘtergerePoate și pentru că în momentele de restriște și de mare cumpănă ți-ai întrebat sufletul inimii tale și deschizându-te astfel, ai putut accesa într-un fel unic și Scânteia Conștiinței Universale și ai obținut răspunsul la dilema existențială în care te-ai aflat.
*** Altruismul, cumpătarea, onestitatea, respectul, devotamentul, angajamentul și responsabilitatea le-ai dobândit prin educație, prin cultură și prin interacțiunea cu semenii tăi odată cu trecerea anilor.
*** Smerenia, uniunea, iubirea, iertarea și stăpânirea de sine, pe care le trăiești profund rostind și simțind Tatăl Nostru, ar fi trebuit sa le aplici și în fiecare clipă a vieții tale în relație cu oamenii din jurul tău. EU SUNT TU .
Iubirea vine de la Tatăl, Iertarea de la Fiul, Smerenia de la Duhul Sfânt, Uniunea unește și Stăpânirea de sine închide în mod firesc semnul crucii.
Mai simplu și mai la îndemână decât atât, nu putea face Iisus Hristos pentru a ne învăța iubește-ți aproapele ca pe tine însuți :
să ne dăruiască o rugăciune cu reguli de bună purtare față de semenii noștri, o învățătură spirituală și semnul crucii care să consfințească peste veacuri amintirea jertfei sale.
Genial,divin ceea ce'ai scris !
Ștergere" Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" este dictonul meu favorit. Daca l-am aplica inaainte de a actiona sau reactiona, cred ca lumea ar fi mult mai suportabila.
RăspundețiȘtergereCastitatea (curățenia).Văzută in acest fel castitatea e o pedeapsă pentru corp, care va duce la crearea unor prejudecăți față de propriul corp. Cea mai periculoasă dintre ele e cea care face ca femeile să creadă că sunt impure datorită ciclului menstrual, sau dacă iși pierd virginitatea. Din punctul meu de vedere, castitatea se reperă la curățirea sufletului nu a trupului, și se face prin iertare, acceptare și iubire de sine. Iar condiția principală pentru asta e să scapi de toate prejudecățile legate de corpul tău, prejudecăți formate in urma proastei ințelegeri a acestei virtuții.Adică e o virtute cu dublu standard.
RăspundețiȘtergereCumpătarea. Această interpretare dă naștere următoarelor situații de fapt: punerea celorlalți pe prim plan, lucru care duce la frustrări și pierderea autocontrolului , adică exact opusul a ceea ce urmărește acestă virtute.Din punctul meu de vedere, cumpătarea e menținerea echlibrului intre ceea ce gândești, spui și faci. Să vă dau un exemplu. Gândești că dulciurile nu sunt bune pentru sănătatea ta, dar in urma unor acțiuni eșuate te refugiezi in dulciuri pentru ați ridica moralul. Asta arată un dezechilibru interior intre ceea ce crezi și ceea ce faci.Cumpătare e atunci când ajungi la acea armonie interioară, la acel echilibru intre inimă și minte.
Caritatea (milostenia).Această virtute indeamnă la lipsuri materiale și la sărăcie. Apar situații aberante când săracii fac donații mult mai mari decât bogații. Proasta ințelegere a acestei virtuții indeamnă să „dai cămașa de pe tine” chiar dacă tu rămâi fără nimic. Eu cred că,milostenia se face doar din prea plinul tău. Când ai mai mult decât iți trebuie, decât să păstrezi surplusul care in timp se va deteriora și apoi il vei arunca, mai bine il dai celor care au nevoie pentru a se folosi de el. In felul acesta bucuri un om la nevoie și te bucuri și tu că l-ai putut ajuta. Milostenia nu inseamnă să iei jumătate din pâinea copiilor, care nu mai au și altceva de mâncare, și s-o dai bisericii. E un păcat să faci asta.Dăruiești cu adevărat atunci când dai din inimă, cum dai din inimă când tu rămâi flămând după ce dăruiești propria ta mâncare?
Hărnicia e supraevaluată și corespunde unor lipsuri majore in autocontrol și disciplina minții.Din punctul meu de vedere e mai mult un defect decât o virtute.
Răbdarea. In sfârșit o virtute care nu lasă loc de interpretare.
Bunătatea, se referă la iubirea necondiționată. Până aici toate bune, am putea spune că ar fi a doua virtute care nu lasă loc de interpretare. DAR... biserica mai propăvăduiește și frica de Dumnezeu. Adică exact emoția opusă iubirii. Unde există frică nu poate exista iubire. Cum am putea iubi și să ne fie frică in același timp ? Cele două trăiri emoționale nu pot coexista in același timp, ele se anulează reciproc. Deci bunătatea e sau nu e o virtute creștină, că nu mi-e clar ?!? Dacă e, de ce se promovează frica care o anulează din fașă ?
Modestia (smerenia).Dacă intrebi pe oricine pe stradă ce inseamnă smerenie, marea majoritate iți va spune că inseamnă supunere. Chiar și in DEX găsim aceiași definiție. Ei bine smerenia e departe de a fi supunere, smerenia e in primul rând acceptare. E o atitudine de noncombat față de ce ți se intâmplă. Nu te concentrezi pe „de ce mi s-a intâmplat” ci pe „cum rezolv asta” . Smerenia mai inseamnă o trăire modestă, cu strictul necesar, fără nevoi sau dorințe. Inseamnă trăire in armonie cu tot ce ne inconjoară.Smerenia e caracterizată cel mai bine de vorbele „facă-se voia TA” .Și când spui „TA” te referi la Dumnezeu, nu să faci voia celor cu care interacționezi.Smerenia apare doar după ce ajungi să ințelegi și să trăiești libertatea conștiinței.
In lumina celor expuse mai sus, intreb, cât de morale sunt virtuțiile creștine ?
P.S. Aceiași expunere se poate extinde și peste cele 10 porunci biblice, care sunt la fel de prost ințelese ca și virtuțiile creștine, și care fac mai mult rău decât bine.
se publica pe alese?! asa se ajunge la adevar?
RăspundețiȘtergere