Adevarata istorie a familiei Borgia
Gratie recentului serial de televiziune "Familia Borgia" (The Borgias / 2011-2013), povestile infame, asasinarile, coruptia, intrigile, lupta pentru putere si legaturile amoroase asociate, pe buna dreptate sau nu, cu familia Borgia au revenit o vreme in actualitate. Care este insa adevarata istorie a familiei Borgia?
Inzestrata cu o puternica influenta in vremea Renasterii din Italia, familia Borgia isi trage numele de la Borja, fieful acesteia din regatul Aragon al Spaniei. Istoria pune accentul mai ales asupra a patru membrii ai acestei familii: Papa Calixtus al III-lea, nepotul sau, Papa Alexandru al IV-lea, fiul sau Cesare si fiica sa Lucretia. In special in timpul domniei Papei Alexandru al VI-lea, cei din familia Borgia au fost suspectati de multe nefaradelegi, incluzand adulterul, simonia, furtul, mituirea si crima (mai ales prin otravire cu arsenic). Din cauza setei lor de putere, ei si-au facut multi dusmani, printre care familia Medici, familia Sforza, si calugarul dominican Savonarola. Nu trebuie neglijat ca au fost, totodata, patroni ai artelor, care au contribuit la edificarea Renasterii italiene.
Ascensiunea familiei Borgia
Ascensiunea acestei familii a inceput odata cu Alfons Borgia din Valencia, Spania, fiul unei familii din clasa de mijloc, care a urmat cursuri universitare, studiind legea canonica si civila. Dupa ce s-a afirmat prin talentul si sarguinta sa in studii, a inceput sa-si croiasca drum catre zonele inalte ale puterii in cadrul bisericii locale. Dupa ce si-a reprezentat dioceza in chestiuni nationale, Alfons a fost numit secretar al regelui Alfonso al V-lea al Aragonului, implicandu-se apoi adanc in politica si servind uneori ca mesager al monarhului. In curand, Alfons Borgia a devenit vicecancelar, si apoi regent atunci cand regele Alfonso a plecat sa cucereasca Napoli. In vreme ce si-a demonstrat abilitatile de administrator nu a uitat sa-si promoveze familia, intervenind chiar si intr-un proces de crima pentru a-si pune la adapost o ruda.
Dupa revenirea regelui in tara, Alfons Borgia a condus negocierile cu un rival al papei din Aragon, si a reusit sa-si duca la bun sfarsit sarcina incredintata, intrand astfel in gratiile Romei, si devenind preot si episcop. Cativa ani mai tarziu, Alfons a mers la Napoli - guvernat pe atunci de regele Aragonului - si a reorganizat guvernarea de acolo.
In 1439, Alfons a reprezentat Aragonul la un conciliu si a incercat sa impuna ideea unei uniri dintre biserica estica si cea occidentala. A esuat, insa a reusit sa faca impresie. Atunci cand regele Aragonului a cerut aprobarea papala asupra stapanirii sale din Napoli (oferindu-se in schimb sa apere Roma impotriva rivalilor din Italia centrala), Alfons Borgia a fost cel care a condus negocierile, fiind apoi numit cardinal, in anul 1444, drept recompensa. S-a mutat la Roma in 1445, la varsta de 67 de ani.
Alfons s-a remarcat prin practicarea virtutilor recomandate de biserica, a fost sobru si onest. Urmatoarea generatie a familiei Borgia a fost cu totul diferita, asa cum a iesit in evidenta odata cu sosirea lui Rodrigo Borgia, nepotul lui Alfons, la Roma. Tanarul Rodrigo a fost destinat bisericii si a studiat legea canonica in Italia, unde si-a creat faima de afemeiat. Fratele sau mai varstnic, Pedro Louis, a fost indrumat catre cariera militara.
Calixtus al III-lea: primul Papa Borgia
Pe 8 aprilie 1455, la scurta vreme dupa ce fusese numit cardinal, Alfons Borgia a fost ales Papa, mai ales intrucat nu facea parte nici o factiune majora si parea sa fie destinat unei scurte domnii din cauza varstei sale. Cu acest prilej, el si-a luat numele de Calixtus al III-lea. Ca spaniol, Calixtus avea deja multi inamici in Roma, asa ca si-a inceput guvernarea cu grija, tinandu-se departe de factiunile Romei. Calixtus a rupt apoi legaturile cu fostul sau rege, Alfonso, dupa ce acesta i-a ignorat cererea de organizare a unei cruciade.
Cu toate ca noul Papa a refuzat, drept pedeapsa, sa ajute la ascensiunea fiilor regelui Alfonso, el nu si-a uitat deloc familia; nepotismul nu era, de altfel, o practica neobisnuita in cadrul papalitatii, permitandu-i Papei sa isi creeze o serie de suporteri.
Rodrigo a fost numit cardinal la varsta de 25 de ani, la fel ca si fratele sau putin mai in varsta, un fapt ce a scandalizat Roma din cauza tineretii lor si a dat nastere unor zvonuri despre depravarea Papei. Rodrigo Borgia, trimis ca legat papal intr-o regiune cu mari probleme, si-a dovedit insa priceperea si s-a intors la Roma incununat de succes. Lui Pedro i s-a incredintat conducerea armatei Romei, iar promovarile si bogatiile au continuat sa se indrepte catre familia Borgia. Rodrigo a capatat a doua pozitie in ierarhia bisericii, Pedro a ajuns duce si prefect, altii membri ai familiei avand si ei parte de mari favoruri. Dupa moartea regelui Alfonso, Pedro a fost trimis sa cucereasca Napoli si sa-l aduca de partea Romei. Istoricii sunt de parere ca Papa Calixtus intentiona sa dea Napoli lui Pedro. Cu toate acestea, Pedro a trebuit sa se confrunte cu puternici rivali ce pretindeau stapanirea peste Napoli, fiind nevoit sa fuga de acestia. La putin timp dupa aceea, el a murit de malarie. Rodrigo Borgia a dovedit o mare bravura in ajutorarea fratelui sau si a fost apoi alaturi de Calixtus atunci cand acesta a murit, in anul 1458.
Rodrigo Borgia: Drumul catre papalitate
In conclavul ce a urmat mortii lui Calixtus, Rodrigo era cel mai tanar cardinal. Cu toate acestea, el a avut un rol cheie in alegerea noului Papa - Papa Pius al II-lea - un rol ce a presupus mult curaj si chiar punerea in joc a carierei sale. Rodrigo Borgia a avut sorti de izbanda si s-a transformat dintr-un tanar strain ce isi pierduse brusc sprijinul unchiului intr-un aliat de baza al noului Papa, fiind investit apoi ca vicecancelar. Un barbat inzestrat cu mari abilitati si talente, capabil sa faca fata pozitiei de vicecancelar, Rodrigo Borgia iubea totodata femeile, averile si gloria. S-a indepartat asadar de sobrietatea unchiului sau Calixtus si a inceput sa adune bani, castele si pamanturi pentru a-si intari pozitia in Roma. Rodrigo a fost, de altfel, mustrat oficial de catre Papa pentru imoralitatea sa. Drept urmare, Rodrigo Borgia s-a straduit sa isi acopere mai bine urmele pasiunilor sale.
In perioada cat a fost cardinal a avut o relatie ilicita pe termen lung cu Vanozza dei Cattanei, din Casa de Candia, impreuna cu care a avut patru copii, Juan (Giovanni), Cesare, Lucretia si Gioffre. Rodrigo a avut copii si cu alte femei, inclusiv o fata cu amanta lui, Giulia Farnese.
Rodrigo a supravietuit apoi unei ciume, iar un prieten de-al sau a ajuns urmatorul Papa, acest Borgia ramanand astfel in functia de vicecancelar. La noul conclav, a fost indeajuns de puternic pentru a influenta alegerea, si a fost trimis dupa aceea ca legat papal in Spania, cu permisiunea de a aproba sau refuza casatoria dintre Ferdinand si Isabela, ce putea consfinti uniunea dintre Aragon si Castilia. Rodrigo Borgia a fost in cele din urma de acord cu aceasta casatorie si a convins Spania sa o accepte, castigand in acest fel sprijinul regelui Ferdinand. La intoarcerea in Roma, el a ramas departe de intrigile si comploturile noului Papa. Copiii sai au inceput sa paseasca pe calea succesului: fiul sau mai in varsta a devenit duce, in vremele ce fiicele sale au fost maritate pentru asigurarea unor aliante de nadejde.
Un conclav papal din 1484 a obiectat fata de posibila numire a lui Rodrigo drept Papa, dar acesta pusese ochii pe tronul papal si nu voia sa renunte cu una cu doua la ceea ce considera a fi ultima lui sansa in aceasta privinta. A continuat asadar sa-si intareasca aliantele si a fost sprijinit si de Papa aflat atunci in functie, acest lucru dand nastere unor ample violente. In anul 1492, dupa moartea Papei, Rodrigo Borgia a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-si vedea visul cu ochii, a pus la bataie si o multime de bani pentru mita, si a ajuns sa fie ales ca Papa Alexandru al VI-lea (Sixtus). Se spune, fara a se putea dovedi indeajuns, ca a cumparat pur si simplu papalitatea.
Alexandru al VI-lea: al doilea Papa Borgia
Inteligent, abil, cu mult simt diplomatic, Papa Alexandru al VI-lea s-a bucurat de un larg sprijin public, dar a ramas vestit si prin bogatia sa, viata sa de placeri si ostentativitatea aparitiilor sale. Daca la inceput a incercat sa se distanteze de familia sa, in curand copiii sai au beneficiat de alegerea lui, primind enorme averi. Cesare Borgia a ajuns cardinal in anul 1493. Rude apropiate si indepartate au inceput sa soseasca la Roma si sa primeasca numeroase avantaje materiale, familia Borgia intainzandu-si tentaculele astfel in Italia. Daca multi alti papi fusesera nepotisti, Alexandru al saselea si-a promovat proprii copii si a avut mai multe amante, ceea ce a alimentat o crescanda, negativa reputatie a sa.
Papa Alexandru al VI-lea a incercat sa isi faca drum printre statele italiene si familiile potrivnice care il inconjurau, apeland la numeroase negocieri, inclusiv la casatoria fetei lui de 12 ani, Lucretia Borgia, cu Giovanni Sforza. Diplomatia i-a oferit cateva succese, dar de scurta durata. Sotul Lucretiei s-a dovedit a fi un militar jalnic, si a fugit alaturandu-se inamicilor papei, si deteminandu-l pe acesta sa proclame divortul dintre Sforza sii fiica sa. Nu se stie de ce a fugit Giovanni Sforza, dar, potrivit unor surse, el a dat crezare zvonurilor despre legatura incestuoasa dintre Alexandru si Lucretia Borgia, zvonuri ce persista pana in zilele noastre.
In incercarea de a pune stapanire asupra unor noi teritorii, Franta si-a facut apoi intrarea in arena. In anul 1494, regele Carol al VIII-lea a invadat Italia, fara a fi deranjat de mari impotriviri. Atunci cand a ajuns la Roma, Papa Alexandru s-a retras in palatul sau. Desi putea sa fuga, a preferat sa ramana si sa-si incerce talentele diplomatice pe nervosul Carol al VIII-lea. Alexandru a negociat atat supravietuirea sa, cat si un compromis care asigura independenta papalitatii, dar Cesare Borgia a trebuit sa devina atat legat papal cat si ostatic al lui Carol, pana in clipa cand a reusit sa fuga. Franta a pus stapanire peste Napoli, insa restul Italiei s-a unit intr-o Sfanta Uniune in care Papa Alexandru a detinut un rol cheie. Oricum, atunci cand regele Carol s-a retras, trecand iarasi prin Roma, Alexandru a gasit de cuvinta ca era bine sa nu mai fie prezent in oras.
Juan Borgia
Papa Alexandru Sixtus a planuit dupa aceea sa se intoarca impotriva familiei Orsini, o familie loiala Frantei. A incredintat comanda acestei actiuni fiului sau, ducele Juan, pe care l-a rechemat din Spania, unde isi crease reputatia de mare crai. Dupa un prim succes, Juan a devenit general comandant al armatei papale, desi din punct de vedere practic alticineva il reprezenta in aceasta pozitie. Juan a avut parte de cateva esecuri dar si de multe victorii in lupta contra familiei Orsini, primind din acest motiv de la Papa Alexandru niste recompense uriase, care i-au scos din sarite pe alti comandanti. Intre timp, intreaga Roma vuia despre excesele copiilor Borgia. Alexandru Sixtus avea de gand sa ii daruiasca lui Juan Borgia un pamant vital al familiei Orsini, precum si niste terenuri strategice ale papalitatii, dar Juan a fost asasinat si trupul sau a fost aruncat in Tibru. Avea doar 20 de ani. Nu s-a aflat niciodata cine l-a ucis, desi potrivit unor zvonuri neconfirmate, asasinul ar fi fost chiar fratele sau, Cesare.
Ascensiunea lui Cesare Borgia
Juan a fost mereu favoritul Papei Alexandru al VI-lea, atat ca fiu, cat si ca lider militar. Se pare ca Cesare ravnea la onorurile si rasplatile fratelui sau, isi dorea sa renunte la palaria de cardinal si sa se insoare. In cele din urma, tatal sau i-a facut pe plac, intrucat il vedea pe Cesare ca avand cu adevarat potential fata de ceilalti copii Borgia, prea slabi sau bolnavi. Cesare a primit imediat o avere ca duce de Valencia (Valentinois) printr-o alianta pe care papa a pus-o la punct cu noul rege al Frantei, Ludovic al XIII-lea, caruia i-a oferit in schimb binecuvantarea papala si sprijinul in castigarea Milanului. Cesare s-a casatorit de asemeni cu o fata din familia lui Ludovic, si i s-a incredintat o armata franceza. Nevasta lui a ramas insarcinata inainte ca el sa plece spre Italia, dar nici ea si nici copilul ei nu l-au mai vazut vreodata pe Cesare Borgia. Inarmat cu o vointa de fier si cu o mare perseverenta, Cesare a inceput o cariera militara remarcabila.
Razboaiele lui Cesare Borgia
Papa Alexandru Sixtus a evaluat starea in care se gaseau statele papale, lasate in neoranduiala dupa prima invazie franceza, si a hotarat ca era necesara o actiune militara ferma. I-a poruncit asadar lui Cesare, aflat la Milan cu armata sa, sa pacifice Italia centrala in numele familiei Borgia. Cesare a iesit invingator in toate infruntarile armate, dar dupa intoarcerea oastei sale in Franta, a avut nevoie de noi trupe si a revenit la Roma. Parea sa preia controlul asupra tatalui sau, iar oamenii incepeau sa il caute mai des decat pe Papa. Cesare Borgia a devenit apoi general comandant al armatei papale, si o figura politica dominanta in Italia centrala. Sotul Lucretiei a fost ucis, posibil din ordinul furiosului Cesare, despre care se zvonea de asemeni ca ii asasina pe cei care il vorbisera pana atunci de rau. Crimele erau un lucru obisnuit in Roma, si multe dintre cele nerezolvate erau atribuite familiei Borgia, de obicei lui Cesare.
Cu un substantial sprijin financiar de la Alexandu al saselea, Cesare a cucerit Napoli si l-a smuls de sub controlul dinastiei care fusese aliata de inceput a familie Borgia. Atunci cand Papa Alexandru a plecat catre sud pentru a supraveghea impartirea pamanturilor, Lucretia a ramas in locul sau, ca regenta, la Roma. Familia Borgia a castigat numeroase terenuri in statele papale, ce au ajuns sa fie concentrate in mainile unei singure familii mai mult decat se intamplase vreodata in trecut. Lucretia a fost maritata cu Alfonso d’Este pentru a asigura apararea cuceririlor lui Cesare.
Decaderea familie Borgia
Alianta cu Franta parea sa ii asigure spatele lui Cesare, planurile de cucerire fusesera implinite, familia Borgia acumulase mari bogatii, iar inamicii acesteia fusesera eliminati dar, la mijlocul anului 1503, Papa Alexandru Sixtus a murit din pricina malariei. Cesare a ramas fara inaltul sau protector, cu pozitiile sale neindeajuns de bine consolidate, cu mari armate straine la nord si la sud, si grav afectat el insusi de boala. Incercand sa profite de slabiciunea sa, dusmanii sai s-au grabit sa-i ameninte tinuturile, iar atunci cand Cesare Borgia nu a reusit sa isi supuna conclavul papal, s-a retras din Roma. El l-a convins totusi pe noul papa sa-l reprimeasca in Roma in siguranta, dar pontiful a murit dupa numai 26 de zile, iar Cesare a fost nevoit din nou sa fuga. A sprijinit apoi un mare rival al familiei Borgia, pe cardinalul della Rovere sa ajunga Papa Iulius al III-lea. Pamanturile lui Cesare Borgia au fost cucerite de inamicii sai, iar interventiile sale diplomatice pe langa papa nu au facut decat sa-l sacaie pe Iulius al III-lea, care l-a aruncat inchisoare. Familia Borgia era acum indepartata de pozitiile sale de putere si era fortata sa nu iasa prea mult in evidenta. Evenimentele i-au permis lui Cesare sa fie eliberat, si a plecat la Napoli unde a fost arestat de Ferdinand de Aragon si trimis din nou in temnita. Cesare Borgia a reusit sa scape doi ani mai tarziu, dar a fost ucis intr-o incaierare in anul 1507, la varsta de 31 de ani.
Lucretia regenta si sfarsitul familiei Borgia
Lucretia a suferit si ea de malarie, dar a supravietuit atat bolii cat si mortii tatalui si fratelui ei. A reusit sa se reimpace cu sotul sau si cu familia acestuia, si a preluat curtea regala, actionand in calitate de regenta. Si-a organizat statul, l-a condus in vreme de razboi si, sub patronajul ei, a inlesnit dezvoltarea culturala a curtii. A fost populara printre supusii sai si a murit in anul 1519.
Nici un Borgia nu s-a mai inaltat vreodata la rangul lui Alexandru Sixtus, dar au existat numerosi membri ai familiei care au detinut mai tarziu pozitii politice si religioase. Intre acestia, Francisc Borgia (decedat in 1572) a fost proclamat sfant. Cu timpul, Importanta familiei Borgia a scazut tot mai mult, iar catre sfarsitul secolului al XVIII-lea nu a mai existat nici un urmas notabil al acesteia.
Legenda familiei Borgia
Familia Borgia a devenit in timp vestita pentru coruptie, cruzime si crima. Cu toate acestea, faptele Papei Alexandru Sixtus s-au incadrat in cele ale vremii sale, el nefacand altceva decat sa duca lucrurile catre o extrema. Cesare a ajuns probabil la o unica incrusisare de drumuri intre puterea laica si cea spirituala in istoria europeana, dar, alaturi de fratele sau, Juan, nu a fost mult mai rau decat printii italieni ai momentului. Nu trebuie neglijat ca insusi Machiavelli, care il cunostea foarte bine pe Cesare, a declarat ca acest general Borgia a fost un maret exmplu a felului cum se poate manui puterea.
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
De ce femeile poarta numele de familie al sotului?
Ciudatele ritualuri ale imbracamintei | Din istoria modei
Crucea pe care a fost rastignit Iisus Cristos – Istorie si legenda
Inzestrata cu o puternica influenta in vremea Renasterii din Italia, familia Borgia isi trage numele de la Borja, fieful acesteia din regatul Aragon al Spaniei. Istoria pune accentul mai ales asupra a patru membrii ai acestei familii: Papa Calixtus al III-lea, nepotul sau, Papa Alexandru al IV-lea, fiul sau Cesare si fiica sa Lucretia. In special in timpul domniei Papei Alexandru al VI-lea, cei din familia Borgia au fost suspectati de multe nefaradelegi, incluzand adulterul, simonia, furtul, mituirea si crima (mai ales prin otravire cu arsenic). Din cauza setei lor de putere, ei si-au facut multi dusmani, printre care familia Medici, familia Sforza, si calugarul dominican Savonarola. Nu trebuie neglijat ca au fost, totodata, patroni ai artelor, care au contribuit la edificarea Renasterii italiene.
Ascensiunea familiei Borgia
Ascensiunea acestei familii a inceput odata cu Alfons Borgia din Valencia, Spania, fiul unei familii din clasa de mijloc, care a urmat cursuri universitare, studiind legea canonica si civila. Dupa ce s-a afirmat prin talentul si sarguinta sa in studii, a inceput sa-si croiasca drum catre zonele inalte ale puterii in cadrul bisericii locale. Dupa ce si-a reprezentat dioceza in chestiuni nationale, Alfons a fost numit secretar al regelui Alfonso al V-lea al Aragonului, implicandu-se apoi adanc in politica si servind uneori ca mesager al monarhului. In curand, Alfons Borgia a devenit vicecancelar, si apoi regent atunci cand regele Alfonso a plecat sa cucereasca Napoli. In vreme ce si-a demonstrat abilitatile de administrator nu a uitat sa-si promoveze familia, intervenind chiar si intr-un proces de crima pentru a-si pune la adapost o ruda.
Dupa revenirea regelui in tara, Alfons Borgia a condus negocierile cu un rival al papei din Aragon, si a reusit sa-si duca la bun sfarsit sarcina incredintata, intrand astfel in gratiile Romei, si devenind preot si episcop. Cativa ani mai tarziu, Alfons a mers la Napoli - guvernat pe atunci de regele Aragonului - si a reorganizat guvernarea de acolo.
In 1439, Alfons a reprezentat Aragonul la un conciliu si a incercat sa impuna ideea unei uniri dintre biserica estica si cea occidentala. A esuat, insa a reusit sa faca impresie. Atunci cand regele Aragonului a cerut aprobarea papala asupra stapanirii sale din Napoli (oferindu-se in schimb sa apere Roma impotriva rivalilor din Italia centrala), Alfons Borgia a fost cel care a condus negocierile, fiind apoi numit cardinal, in anul 1444, drept recompensa. S-a mutat la Roma in 1445, la varsta de 67 de ani.
Alfons s-a remarcat prin practicarea virtutilor recomandate de biserica, a fost sobru si onest. Urmatoarea generatie a familiei Borgia a fost cu totul diferita, asa cum a iesit in evidenta odata cu sosirea lui Rodrigo Borgia, nepotul lui Alfons, la Roma. Tanarul Rodrigo a fost destinat bisericii si a studiat legea canonica in Italia, unde si-a creat faima de afemeiat. Fratele sau mai varstnic, Pedro Louis, a fost indrumat catre cariera militara.
Calixtus al III-lea: primul Papa Borgia
 |
| Alfons Borgia |
Cu toate ca noul Papa a refuzat, drept pedeapsa, sa ajute la ascensiunea fiilor regelui Alfonso, el nu si-a uitat deloc familia; nepotismul nu era, de altfel, o practica neobisnuita in cadrul papalitatii, permitandu-i Papei sa isi creeze o serie de suporteri.
Rodrigo a fost numit cardinal la varsta de 25 de ani, la fel ca si fratele sau putin mai in varsta, un fapt ce a scandalizat Roma din cauza tineretii lor si a dat nastere unor zvonuri despre depravarea Papei. Rodrigo Borgia, trimis ca legat papal intr-o regiune cu mari probleme, si-a dovedit insa priceperea si s-a intors la Roma incununat de succes. Lui Pedro i s-a incredintat conducerea armatei Romei, iar promovarile si bogatiile au continuat sa se indrepte catre familia Borgia. Rodrigo a capatat a doua pozitie in ierarhia bisericii, Pedro a ajuns duce si prefect, altii membri ai familiei avand si ei parte de mari favoruri. Dupa moartea regelui Alfonso, Pedro a fost trimis sa cucereasca Napoli si sa-l aduca de partea Romei. Istoricii sunt de parere ca Papa Calixtus intentiona sa dea Napoli lui Pedro. Cu toate acestea, Pedro a trebuit sa se confrunte cu puternici rivali ce pretindeau stapanirea peste Napoli, fiind nevoit sa fuga de acestia. La putin timp dupa aceea, el a murit de malarie. Rodrigo Borgia a dovedit o mare bravura in ajutorarea fratelui sau si a fost apoi alaturi de Calixtus atunci cand acesta a murit, in anul 1458.
Rodrigo Borgia: Drumul catre papalitate
In conclavul ce a urmat mortii lui Calixtus, Rodrigo era cel mai tanar cardinal. Cu toate acestea, el a avut un rol cheie in alegerea noului Papa - Papa Pius al II-lea - un rol ce a presupus mult curaj si chiar punerea in joc a carierei sale. Rodrigo Borgia a avut sorti de izbanda si s-a transformat dintr-un tanar strain ce isi pierduse brusc sprijinul unchiului intr-un aliat de baza al noului Papa, fiind investit apoi ca vicecancelar. Un barbat inzestrat cu mari abilitati si talente, capabil sa faca fata pozitiei de vicecancelar, Rodrigo Borgia iubea totodata femeile, averile si gloria. S-a indepartat asadar de sobrietatea unchiului sau Calixtus si a inceput sa adune bani, castele si pamanturi pentru a-si intari pozitia in Roma. Rodrigo a fost, de altfel, mustrat oficial de catre Papa pentru imoralitatea sa. Drept urmare, Rodrigo Borgia s-a straduit sa isi acopere mai bine urmele pasiunilor sale.
In perioada cat a fost cardinal a avut o relatie ilicita pe termen lung cu Vanozza dei Cattanei, din Casa de Candia, impreuna cu care a avut patru copii, Juan (Giovanni), Cesare, Lucretia si Gioffre. Rodrigo a avut copii si cu alte femei, inclusiv o fata cu amanta lui, Giulia Farnese.
Rodrigo a supravietuit apoi unei ciume, iar un prieten de-al sau a ajuns urmatorul Papa, acest Borgia ramanand astfel in functia de vicecancelar. La noul conclav, a fost indeajuns de puternic pentru a influenta alegerea, si a fost trimis dupa aceea ca legat papal in Spania, cu permisiunea de a aproba sau refuza casatoria dintre Ferdinand si Isabela, ce putea consfinti uniunea dintre Aragon si Castilia. Rodrigo Borgia a fost in cele din urma de acord cu aceasta casatorie si a convins Spania sa o accepte, castigand in acest fel sprijinul regelui Ferdinand. La intoarcerea in Roma, el a ramas departe de intrigile si comploturile noului Papa. Copiii sai au inceput sa paseasca pe calea succesului: fiul sau mai in varsta a devenit duce, in vremele ce fiicele sale au fost maritate pentru asigurarea unor aliante de nadejde.
Un conclav papal din 1484 a obiectat fata de posibila numire a lui Rodrigo drept Papa, dar acesta pusese ochii pe tronul papal si nu voia sa renunte cu una cu doua la ceea ce considera a fi ultima lui sansa in aceasta privinta. A continuat asadar sa-si intareasca aliantele si a fost sprijinit si de Papa aflat atunci in functie, acest lucru dand nastere unor ample violente. In anul 1492, dupa moartea Papei, Rodrigo Borgia a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-si vedea visul cu ochii, a pus la bataie si o multime de bani pentru mita, si a ajuns sa fie ales ca Papa Alexandru al VI-lea (Sixtus). Se spune, fara a se putea dovedi indeajuns, ca a cumparat pur si simplu papalitatea.
Alexandru al VI-lea: al doilea Papa Borgia
 |
| Rodrigo Borgia - Papa Alexandru VI |
Papa Alexandru al VI-lea a incercat sa isi faca drum printre statele italiene si familiile potrivnice care il inconjurau, apeland la numeroase negocieri, inclusiv la casatoria fetei lui de 12 ani, Lucretia Borgia, cu Giovanni Sforza. Diplomatia i-a oferit cateva succese, dar de scurta durata. Sotul Lucretiei s-a dovedit a fi un militar jalnic, si a fugit alaturandu-se inamicilor papei, si deteminandu-l pe acesta sa proclame divortul dintre Sforza sii fiica sa. Nu se stie de ce a fugit Giovanni Sforza, dar, potrivit unor surse, el a dat crezare zvonurilor despre legatura incestuoasa dintre Alexandru si Lucretia Borgia, zvonuri ce persista pana in zilele noastre.
In incercarea de a pune stapanire asupra unor noi teritorii, Franta si-a facut apoi intrarea in arena. In anul 1494, regele Carol al VIII-lea a invadat Italia, fara a fi deranjat de mari impotriviri. Atunci cand a ajuns la Roma, Papa Alexandru s-a retras in palatul sau. Desi putea sa fuga, a preferat sa ramana si sa-si incerce talentele diplomatice pe nervosul Carol al VIII-lea. Alexandru a negociat atat supravietuirea sa, cat si un compromis care asigura independenta papalitatii, dar Cesare Borgia a trebuit sa devina atat legat papal cat si ostatic al lui Carol, pana in clipa cand a reusit sa fuga. Franta a pus stapanire peste Napoli, insa restul Italiei s-a unit intr-o Sfanta Uniune in care Papa Alexandru a detinut un rol cheie. Oricum, atunci cand regele Carol s-a retras, trecand iarasi prin Roma, Alexandru a gasit de cuvinta ca era bine sa nu mai fie prezent in oras.
Juan Borgia
 |
| Juan Borgia |
Ascensiunea lui Cesare Borgia
 |
| Cesare Borgia |
Razboaiele lui Cesare Borgia
Papa Alexandru Sixtus a evaluat starea in care se gaseau statele papale, lasate in neoranduiala dupa prima invazie franceza, si a hotarat ca era necesara o actiune militara ferma. I-a poruncit asadar lui Cesare, aflat la Milan cu armata sa, sa pacifice Italia centrala in numele familiei Borgia. Cesare a iesit invingator in toate infruntarile armate, dar dupa intoarcerea oastei sale in Franta, a avut nevoie de noi trupe si a revenit la Roma. Parea sa preia controlul asupra tatalui sau, iar oamenii incepeau sa il caute mai des decat pe Papa. Cesare Borgia a devenit apoi general comandant al armatei papale, si o figura politica dominanta in Italia centrala. Sotul Lucretiei a fost ucis, posibil din ordinul furiosului Cesare, despre care se zvonea de asemeni ca ii asasina pe cei care il vorbisera pana atunci de rau. Crimele erau un lucru obisnuit in Roma, si multe dintre cele nerezolvate erau atribuite familiei Borgia, de obicei lui Cesare.
Cu un substantial sprijin financiar de la Alexandu al saselea, Cesare a cucerit Napoli si l-a smuls de sub controlul dinastiei care fusese aliata de inceput a familie Borgia. Atunci cand Papa Alexandru a plecat catre sud pentru a supraveghea impartirea pamanturilor, Lucretia a ramas in locul sau, ca regenta, la Roma. Familia Borgia a castigat numeroase terenuri in statele papale, ce au ajuns sa fie concentrate in mainile unei singure familii mai mult decat se intamplase vreodata in trecut. Lucretia a fost maritata cu Alfonso d’Este pentru a asigura apararea cuceririlor lui Cesare.
Decaderea familie Borgia
Alianta cu Franta parea sa ii asigure spatele lui Cesare, planurile de cucerire fusesera implinite, familia Borgia acumulase mari bogatii, iar inamicii acesteia fusesera eliminati dar, la mijlocul anului 1503, Papa Alexandru Sixtus a murit din pricina malariei. Cesare a ramas fara inaltul sau protector, cu pozitiile sale neindeajuns de bine consolidate, cu mari armate straine la nord si la sud, si grav afectat el insusi de boala. Incercand sa profite de slabiciunea sa, dusmanii sai s-au grabit sa-i ameninte tinuturile, iar atunci cand Cesare Borgia nu a reusit sa isi supuna conclavul papal, s-a retras din Roma. El l-a convins totusi pe noul papa sa-l reprimeasca in Roma in siguranta, dar pontiful a murit dupa numai 26 de zile, iar Cesare a fost nevoit din nou sa fuga. A sprijinit apoi un mare rival al familiei Borgia, pe cardinalul della Rovere sa ajunga Papa Iulius al III-lea. Pamanturile lui Cesare Borgia au fost cucerite de inamicii sai, iar interventiile sale diplomatice pe langa papa nu au facut decat sa-l sacaie pe Iulius al III-lea, care l-a aruncat inchisoare. Familia Borgia era acum indepartata de pozitiile sale de putere si era fortata sa nu iasa prea mult in evidenta. Evenimentele i-au permis lui Cesare sa fie eliberat, si a plecat la Napoli unde a fost arestat de Ferdinand de Aragon si trimis din nou in temnita. Cesare Borgia a reusit sa scape doi ani mai tarziu, dar a fost ucis intr-o incaierare in anul 1507, la varsta de 31 de ani.
Lucretia regenta si sfarsitul familiei Borgia
 |
| Lucretia Borgia |
Nici un Borgia nu s-a mai inaltat vreodata la rangul lui Alexandru Sixtus, dar au existat numerosi membri ai familiei care au detinut mai tarziu pozitii politice si religioase. Intre acestia, Francisc Borgia (decedat in 1572) a fost proclamat sfant. Cu timpul, Importanta familiei Borgia a scazut tot mai mult, iar catre sfarsitul secolului al XVIII-lea nu a mai existat nici un urmas notabil al acesteia.
Legenda familiei Borgia
Familia Borgia a devenit in timp vestita pentru coruptie, cruzime si crima. Cu toate acestea, faptele Papei Alexandru Sixtus s-au incadrat in cele ale vremii sale, el nefacand altceva decat sa duca lucrurile catre o extrema. Cesare a ajuns probabil la o unica incrusisare de drumuri intre puterea laica si cea spirituala in istoria europeana, dar, alaturi de fratele sau, Juan, nu a fost mult mai rau decat printii italieni ai momentului. Nu trebuie neglijat ca insusi Machiavelli, care il cunostea foarte bine pe Cesare, a declarat ca acest general Borgia a fost un maret exmplu a felului cum se poate manui puterea.
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
De ce femeile poarta numele de familie al sotului?
Ciudatele ritualuri ale imbracamintei | Din istoria modei
Crucea pe care a fost rastignit Iisus Cristos – Istorie si legenda
Adevarata istorie a familiei Borgia
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 20, 2014
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 20, 2014
Rating:
Postări
Niciun comentariu: