Psihologia supravieturii: Cine ezita este pierdut!
Psihologia supravietuirii descrie ceea ce se petrece in mintea noastra atunci cand suntem pusi pe neasteptate in fata unui dezastru care ne ameninta fizic sau psihic. Supravietuirea, a fi pregatit cu adevarat sa supravietuiesti, presupune sa fii capabil sa iti controlezi temerile, sa iti stapanesti emotiile si impulsurile subconstiente. Intr-o imprejurare tinand de viata si de moarte, cine ezita este pierdut!
Nimeni nu vrea sa accepte ca i se intampa ceva groaznic. Creierul uman este configurat in asa fel incat refuza sa accepte un lucru ce trece dincolo de experienta obisnuitului ori a cotidianului. In situatiile de criza insa, negarea poate fi fatala!
Exista mai multe stadii ale reactiilor psihologice in fata unei crize, a unei circumstante socante si oribile, care iti ofera alternativa intre moarte si supravietuire:
- Negarea - Oamenii nu vor sa creada ca un anumit eveniment se intampla ori a avut deja loc. Ei nu pot accepta, pur si simplu, de exemplu, ca blocul turn in care lucreaza a luat foc!
- Amanarea - Adeseori, oamenii aleg sa amane acceptarea a ceea ce se petrece. Ei pot, de exemplu, sa isi pieptene parul, sa isi puna mancarea in frigider, sa isi adune cu minutiozitate bunurile de pe birou pentru a-si da lor insusi senzatia ca totul este cat se poate de normal.
- Diagnoza. Oamenii incep apoi sa recunoasca situatia cu care se confrunta. Ei incep sa ia in seama mesajele transmise de simturile lor: mirosul de ars, sunetele prabusirii unor lucruri sau tipetele altor oameni, vederea pagubelor produse de incendiu.
- Acceptarea - Oamenii ajung sa accepte criza in care sunt implicati.
- Chibzuirea sau luarea in considerare. In acest stadiu, oamenii incep sa se gandeasca care ar ar fi cel mai bun lucru pe care ar putea sa-l faca. Altii sunt totusi atat de coplesiti de situatie incat se lasa in voia sortii si trebuie sa fie ajutati de persoanele care au cea mai mare viteza de reactie.
- Actiunea - In cele din urma, se alege calea de urmat si se actioneaza in consecinta. In acest stadiu, unii incearca sa se salveze, sa fuga, sa lupte impotriva incendiului, sa le dea ajutor celor raniti.
Intr-un studiu psihologic din anul 2000, dr. A. R. Roberts a consemnat cele mai obisnuite reactii in cazuri de criza.
Mai intai, oamenii incep sa-si dea seama ca sunt pusi in pericol. Dupa aceea, ei descopera ca stresul si traumele evenimentului in care sunt implicati nu pot fi infruntate prin abilitatile lor obisnuite. Ei incep sa fie coplesiti de frica, deruta si stres. Apoi, intra intr-o stare de dezechilibru ce pare de neinvins.
In timpul antrenamentelor din armata, recrutii sunt pusi in situatii ce au scopul sa ii faca sa aprecieze imediat o situatie si sa aleaga de indata o cale de actiune. Acest lucru le permite sa actioneze mult mai rapid decat alti oameni, si le confera un avantaj in multiple scenarii de lupta.
Solutia nu este totusi sa actionezi pur si simplu imediat ce se intampla un eveniment, ci sa iti cresti viteza procesului de luare a unor decizii. O cale pentru a face asta este sa sari peste faza de asa zisa disonanta cognitiva. Disonanta cognitiva este simtamantul de disconfort aparut atunci cand ai de a face simultan cu doua sau mai multe lucruri aflate in conflict: idei, credinte, valori sau reactii emotionale. Disonanta iese la iveala atunci cand oamenii sunt confruntati cu informatii care nu sunt conforme credintelor lor. Daca disonanta nu este micsorata prin schimbarea convingerii lor, poate avea loc interpretarea gresita sau respingerea informatiilor, cautarea de sprijin la altii care le impartasesc convingerile, si incercarea de a-i convinge pe altii de valabilitatea credintelor lor.
In acest caz, poti accepta imediat ca s-a intamplat ceva iesit din comun, ajumgand direct la stadiul de chibzuire (luare in considerare) in loc sa pierzi timp pretios convingandu-te ca respectivul eveniment s-a petrecut cu adevarat.
Marirea capacitatii de supravietuire ori a vitezei de reactie intr-o situatie de criza necesita un proces atat fizic cat si mental.
Trebuie sa gandesti ca un sportiv, ca un baschetbalist. Daca arunci in el cu o minge, reactia sa imediata este sa isi ridice mainile si sa o prinda inainte de a-l lovi in fata. Memoria sa musculara a intrat in functiune si i-a permis sa aiba aceste raspuns automat. O persoana care nu practica baschetul poate reactiona cu totul diferit. Ea poate sta pe loc, lasandu-se lovita de minge, sau isi poate ridica mana pentru a bloca mingea, dar prima sa reactie este sa nu incerce nimic pentru a se apara.
Baschetabalistul s-a antrenat indelung pentru a prinde si a arunca mingea, asa ca trupul sau este pregatit sa reactioneze intr-o fractiune de secunda. La fel, sporturi precum artele martiale sau boxul iti maresc reflexele si iti invata muschii sa raspunda extrem de prompt la un anumit semnal. Astfel de antrenamente dau viteza reactiilor tale mentale si fizice, marindu-ti sansele de supravietuire.
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Psihologia omului care vei fi peste 10 ani - Video
Care este profilul tau psihologic ? | Test de personalitate
Psihologia "fetelor rele" | De ce femeile sunt scorpii?
Exista mai multe stadii ale reactiilor psihologice in fata unei crize, a unei circumstante socante si oribile, care iti ofera alternativa intre moarte si supravietuire:
- Negarea - Oamenii nu vor sa creada ca un anumit eveniment se intampla ori a avut deja loc. Ei nu pot accepta, pur si simplu, de exemplu, ca blocul turn in care lucreaza a luat foc!
- Amanarea - Adeseori, oamenii aleg sa amane acceptarea a ceea ce se petrece. Ei pot, de exemplu, sa isi pieptene parul, sa isi puna mancarea in frigider, sa isi adune cu minutiozitate bunurile de pe birou pentru a-si da lor insusi senzatia ca totul este cat se poate de normal.
- Diagnoza. Oamenii incep apoi sa recunoasca situatia cu care se confrunta. Ei incep sa ia in seama mesajele transmise de simturile lor: mirosul de ars, sunetele prabusirii unor lucruri sau tipetele altor oameni, vederea pagubelor produse de incendiu.
- Acceptarea - Oamenii ajung sa accepte criza in care sunt implicati.
- Chibzuirea sau luarea in considerare. In acest stadiu, oamenii incep sa se gandeasca care ar ar fi cel mai bun lucru pe care ar putea sa-l faca. Altii sunt totusi atat de coplesiti de situatie incat se lasa in voia sortii si trebuie sa fie ajutati de persoanele care au cea mai mare viteza de reactie.
- Actiunea - In cele din urma, se alege calea de urmat si se actioneaza in consecinta. In acest stadiu, unii incearca sa se salveze, sa fuga, sa lupte impotriva incendiului, sa le dea ajutor celor raniti.
Intr-un studiu psihologic din anul 2000, dr. A. R. Roberts a consemnat cele mai obisnuite reactii in cazuri de criza.
Mai intai, oamenii incep sa-si dea seama ca sunt pusi in pericol. Dupa aceea, ei descopera ca stresul si traumele evenimentului in care sunt implicati nu pot fi infruntate prin abilitatile lor obisnuite. Ei incep sa fie coplesiti de frica, deruta si stres. Apoi, intra intr-o stare de dezechilibru ce pare de neinvins.
In timpul antrenamentelor din armata, recrutii sunt pusi in situatii ce au scopul sa ii faca sa aprecieze imediat o situatie si sa aleaga de indata o cale de actiune. Acest lucru le permite sa actioneze mult mai rapid decat alti oameni, si le confera un avantaj in multiple scenarii de lupta.
Solutia nu este totusi sa actionezi pur si simplu imediat ce se intampla un eveniment, ci sa iti cresti viteza procesului de luare a unor decizii. O cale pentru a face asta este sa sari peste faza de asa zisa disonanta cognitiva. Disonanta cognitiva este simtamantul de disconfort aparut atunci cand ai de a face simultan cu doua sau mai multe lucruri aflate in conflict: idei, credinte, valori sau reactii emotionale. Disonanta iese la iveala atunci cand oamenii sunt confruntati cu informatii care nu sunt conforme credintelor lor. Daca disonanta nu este micsorata prin schimbarea convingerii lor, poate avea loc interpretarea gresita sau respingerea informatiilor, cautarea de sprijin la altii care le impartasesc convingerile, si incercarea de a-i convinge pe altii de valabilitatea credintelor lor.
In acest caz, poti accepta imediat ca s-a intamplat ceva iesit din comun, ajumgand direct la stadiul de chibzuire (luare in considerare) in loc sa pierzi timp pretios convingandu-te ca respectivul eveniment s-a petrecut cu adevarat.
Marirea capacitatii de supravietuire ori a vitezei de reactie intr-o situatie de criza necesita un proces atat fizic cat si mental.
Trebuie sa gandesti ca un sportiv, ca un baschetbalist. Daca arunci in el cu o minge, reactia sa imediata este sa isi ridice mainile si sa o prinda inainte de a-l lovi in fata. Memoria sa musculara a intrat in functiune si i-a permis sa aiba aceste raspuns automat. O persoana care nu practica baschetul poate reactiona cu totul diferit. Ea poate sta pe loc, lasandu-se lovita de minge, sau isi poate ridica mana pentru a bloca mingea, dar prima sa reactie este sa nu incerce nimic pentru a se apara.
Baschetabalistul s-a antrenat indelung pentru a prinde si a arunca mingea, asa ca trupul sau este pregatit sa reactioneze intr-o fractiune de secunda. La fel, sporturi precum artele martiale sau boxul iti maresc reflexele si iti invata muschii sa raspunda extrem de prompt la un anumit semnal. Astfel de antrenamente dau viteza reactiilor tale mentale si fizice, marindu-ti sansele de supravietuire.
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Psihologia omului care vei fi peste 10 ani - Video
Care este profilul tau psihologic ? | Test de personalitate
Psihologia "fetelor rele" | De ce femeile sunt scorpii?
Psihologia supravieturii: Cine ezita este pierdut!
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 19, 2014
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 19, 2014
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu