Cele mai bune fapte sunt cele uitate
Desi numeroase exemple si indrumari pseudocrestine ne indeamna sa ne aratam cu mandrie si chiar cu aroganta faptele bune facute pentru cei din jurul nostru, autenticele faptele bune sunt cele realizate sub protectia anonimatului. Daca esti bun cu adevarat, nu ai nevoie sa ii demonstrezi acest lucru nimanui. Atotcunoscatorul Dumnezeu (din afara ta sau din tine insuti) va prinde de veste oricum!
Intamplarea (deloc intamplatoare, poate) face sa am prieteni buni, sau buni prieteni ai unor prieteni buni, prin care aflu despre calitatile morale ale unor oameni care nu isi pun afise electorale pe orice gard in spatele caruia au facut o fapta buna.
Iti voi povesti aici despre un simplu si poate nu prea elocvent fapt.
O cunostiinta de-a mea are o mama in pragul Parkinsonului. O boala nemiloasa, asociata cu o si mai nemiloasa uitare. Ei bine, aceasta cunostiinta de-a mea face cate o fapta buna in fiecare zi pentru fiinta care i-a dat nastere. O minte sclipitoare altadata, aceasta mama uita de azi pe maine ce a facut si de ce s-a bucurat. Cu toate acestea, fiul ei incearca, cu minimele sale posibilitati, sa-i faca o mare placere zi de zi. Chiar daca ea nu isi mai aimteste niste lucruri intamplate in ultimii ani, nu poate uita gusturile sale, mancarurile, parfumurile si prajiturile din care s-a infruptat cu mari delicii inca din frageda copilarie.
Baiatul acestei mame uituce fara de vina ii daruieste zilnic cate un mic, savuros dar, constient ca a doua zi ea nu isi va mai aminti ce si cine a facut-o sa se simta bine. Este un exemplu de suprema dezinteresare, care nu poate exista fara o suprema dragoste. Daca iubim cu adevarat, nu avem voie ori nevoie sa ne bucuram de darurile pe care le facem, trebuie sa uitam ca suntem daruitori si sa ne aducem aminte ca cea mai mare daruire este cea din care nu vrem si nu trebuie sa fim daruiti. Acesta este, de fapt, spiritul crestinismului, al acelui crestinism pe care il aflam din ce in ce mai rar in locasurile noastre de inchinaciune.
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Lucrurile nu sunt intotdeuna asa cum par a fi | O poveste cu talc
Podul bunatatii Feng Shui | O poveste cu talc
Cuvinte rele, cuvinte bune
Iti voi povesti aici despre un simplu si poate nu prea elocvent fapt.
O cunostiinta de-a mea are o mama in pragul Parkinsonului. O boala nemiloasa, asociata cu o si mai nemiloasa uitare. Ei bine, aceasta cunostiinta de-a mea face cate o fapta buna in fiecare zi pentru fiinta care i-a dat nastere. O minte sclipitoare altadata, aceasta mama uita de azi pe maine ce a facut si de ce s-a bucurat. Cu toate acestea, fiul ei incearca, cu minimele sale posibilitati, sa-i faca o mare placere zi de zi. Chiar daca ea nu isi mai aimteste niste lucruri intamplate in ultimii ani, nu poate uita gusturile sale, mancarurile, parfumurile si prajiturile din care s-a infruptat cu mari delicii inca din frageda copilarie.
Baiatul acestei mame uituce fara de vina ii daruieste zilnic cate un mic, savuros dar, constient ca a doua zi ea nu isi va mai aminti ce si cine a facut-o sa se simta bine. Este un exemplu de suprema dezinteresare, care nu poate exista fara o suprema dragoste. Daca iubim cu adevarat, nu avem voie ori nevoie sa ne bucuram de darurile pe care le facem, trebuie sa uitam ca suntem daruitori si sa ne aducem aminte ca cea mai mare daruire este cea din care nu vrem si nu trebuie sa fim daruiti. Acesta este, de fapt, spiritul crestinismului, al acelui crestinism pe care il aflam din ce in ce mai rar in locasurile noastre de inchinaciune.
Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:
Lucrurile nu sunt intotdeuna asa cum par a fi | O poveste cu talc
Podul bunatatii Feng Shui | O poveste cu talc
Cuvinte rele, cuvinte bune
Cele mai bune fapte sunt cele uitate
Reviewed by Diana Popescu
on
august 22, 2014
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
august 22, 2014
Rating:
Postări
EXACT!Faptele cele mai bune,generoase,din suflet facute,sunt uitate,sunt ignorate.Nu pt.ca ar trebui sa li se aduca,,osanale,,dar...respectul si bunul simt,ar trebui sa nu dispara!Din pacate......viata mi a dovedit contrariul!
RăspundețiȘtergereExact , chiar mi s-a intamplat foarte recent sa ajut pe cineva foarte foarte mult , si de sa nu fie in stare sa zica " La multi ani !" , dar asta e !
ȘtergereTocmai despre asta este vorba in articol:atunci cand avem un suflet evoluat(asta se obtine doar prin micsorarea ego-ului)nu ne mai pasa daca faptele noastre bune raman sau nu ,in amintirea cuiva sau daca primim sau nu recunostinta.
RăspundețiȘtergereEste extraordinar de spiritual si evoluat acel suflet,care face fapte bune si f.f.f.generoase si daca nu primeste recunostinta,merge inainte fara dezamagire.Este cu adevarat un om bun altruist,acela!In ziua de azi f.f.f.f.rar mai gasim asa ceva,pt.ca in subconstientul nostru,ramane o urma de dorinta de a fi cumva....recompensati!
RăspundețiȘtergere