Codul chinezesc al bunelor maniere | Reguli de politete la chinezi

De-a lungul indelungatei istorii chinezesti, relatiile dintre oamenii din toate clasele au fost bazate pe un strict cod al bunelor maniere, pe forme de comportament bine puse la punct, ce cuprindeau toate aspectele posibile ale interactiunii umane. De fapt, invatarea si urmarea cu precizie a etichetei, a regulilor de politete reprezenta la chinezi unul din cele mai importante componente ale vietii sociale. Cu cat cineva era mai sus pe scara sociala ori profesionala, cu atat mai meticuloase si mai presante erau regulile bunelor maniere carora trebuia sa li se supuna.

Codul chinezesc al bunelor maniere

"Li," cuvantul chinezesc pentru eticheta, care la origine inseamna "a sacrifica," se refera la faptul ca respectarea cu strictete a codului bunelor maniere necesita sacrificii personale majore, dar si cunoasterea detaliata a sute de forme corecte de comportament. Invatarea acestui riguros mod de a trai in societate era atat de importanta incat oamenii erau judecati, mai intai si in cele din urma, aproape intotdeauna, in functie de felul in care se conformau acestor reguli de politete. Eticheta era asociata nu numai cu invatatura, in general, ci si cu moralitatea si cultura, chiar si cu nationalismul si nationalitatea.

Chinezii au ajuns la un moment dat sa creada ca regulile de comportament constituiau singura eticheta corecta din lume, si ca toti cei care nu le urmau cu atentie nu erau decat niste barbari necivilizati. Desigur, nerespectarea regulilor de politete in China de astazi nu mai atrage dupa sine dure pedepse si sanctiuni, asa cum se petrecea in perioada feudala, dar codul bunelor maniere continua sa fie foarte important in relatiile sociale. Exista inca numeroase formalitati, in special in afaceri si ceremonii, adanc inradacinate in comportamentul chinezilor.

Spre exemplu, la intalniri, liderul unui grup de chinezi se poarta si ca purtator de cuvant al intregului grup. Indiferent care sunt diferentele de opinie dintre membrii grupului, acestea sunt rezolvate inainte sau dupa o intalnire. Obiceiul occidentalilor ca fiecare sa vorbeasca liber la o intalnire si sa-si confrunte parerile personale cu cele ale altor membri ai grupului sau este contrar normelor politetii chinezesti.

Chinezii incearca sa controleze fiecare aspect al unei intalniri, incepand de la salutari si primele prezentari, pana la ordinea in care membrii grupului se aseaza la masa de discutii, continutul convorbirilor si modul cum acestea au loc. In acest caz, codul bunelor maniere nu are intru totul drept scop obtinerea si mentinerea unor avantaje fata de cei cu care se discuta, desi acesta este, cu siguranta, obiectivul principal. De asemeni, conformarea la regulile stricte de politete inlesneste pastrarea unui curs lin, lipsit de surprize, al intalnirii.

Forma relatiilor sociale ori de afaceri ale chinezilor, care joaca un mare rol in intalniri, negocieri si mentinerea legaturilor umane, nu presupune de fapt relatii intre indivizi sau oameni particulari. Este vorba, mai curand, de relatii dintre organizatii (birocratice), cu tot ce implica acestea. In acest fel, relatiile sunt guvernate de la un inalt, abstract nivel, indivizii avand putine sau deloc personale responsabilitati si imputerniciri.

Din aceasta cauza, orice om de afaceri sau oficial guvernamental chinez nu poate niciodata sa fie abordat personal, el avand intotdeauna la dispozitie o cale de retragere sau de amanare, de a face diverse lucruri si a apela la diferite stratageme in numele organizatiei sale, indiferent cat de stupide ori irationale ar fi acestea in ochii cuiva din afara.

Desi oamenii de afaceri sau directorii straini au in general o anume autoritate de a lua decizii pe loc, de a face schimbari in politica companiei lor, chinezii nu au o astfel de imputernicire, fie declara ca nu o au atunci cand acest lucru este in interesul lor. In general, ei afirma ca trebuie sa primeasca aprobarea companiilor lor pentru a ajunge la o intelegere de afaceri, sau se folosesc de aceasta tactica pentru a castiga timp ori a manevra negocierile in avantajul lor.

Tehnicile de negociere chinezesti se aseamana atat cu razboiul de gherila cat si cu cel psihologic: loveste, retrage-te, loveste, retrage-te, deruteaza-ti inamicul, prinde-l cu garda jos, slabeste-i vointa, fa-l sa se simta vinovat pentru ca ti se opune, fa-i o "oferta finala," considerabil mai slaba decat stie ca este acceptabil.

Spre deosebire de cei mai multi dintre oamenii de afaceri straini, oficialii si managerii chinezi poseda o mare experienta in tacticile psihologice, in examinarea incrucisata si intimidarea oponentilor. Totodata, comportamentul tipic chinezesc consta in ascunderea unor informatii, in destainuirea a cat mai putin posibil, atragerea interlocutorilor straini intr-o pozitie cat mai defavorabila.

Utilizarea tehnicii "loveste, retrage-te," in vreme ce oponentii se chinuiesc sa se apere, punerea la punct, in acelasi timp, a unui contraatac, provin, se pare, din acelasi principiu ca si arta martiala "Dai ji juan." Aceasta arta se spune ca a fost creata de un preot dupa ce a urmarit cu atentie in ce fel o pasare de prada ataca un sarpe. In straduinta de a lovi sarpele, pasarea oboseste in cele din urma, face o greseala, si este prinsa fulgerator de catre sarpe.

Desigur, unele din regulile de comportament sustinute de vechiul cod chinezesc al bunelor maniere erau destul benefice si morale. De exemplu, in primele generatii de dupa inventarea ochelarilor de vedere in China, se considera o mare impolitete ca o persoana sa se adreseze cuiva purtand ochelarii. In mod asemanator, in occident se cuvine ca cineva sa-si scoata mai intai palaria de pe cap atunci cand vorbeste cu cineva.

Strangerea de mana nu este o forma obisnuita de salut in China. Conform traditiei, un chinez mai degraba iti cuprinde mana in palmele sale (stanga peste dreapta), undeva deasupra pieptului, si o ridica usor in vreme ce se inclina in fata ta. In vremurile trecute, atunci cand era salutata o persoana cu un rang social mai inalt, se obisnuia sa se ridice ambele maini la nivelul tamplei si sa se faca o mica inclinare a trupului.

Atunci cand oferi un obiect precum un cadou sau un pahar, la fel ca si atunci cand primesti un astfel de obiect de la cineva, este politicos sa folosesti amandoua mainile.

In cazul in care esti invitat la masa, este responsabilitatea gazdei - si nu a chelnerilor ori a servitorilor - sa se asigure ca paharul tau, ca oaspete, este mereu plin. In acelasi timp, in codul bunelor maniere chinezesti, este obligatoriu ca gazda sa-si conduca fiecare oaspete pana la usa dupa terminarea unei mese ori a unei petreceri. Invitatii cu rang inalt sunt de obicei intovarasiti pana la masinile lor, iar gazda asteapta ca masinile sa plece inainte de a se intoarce in casa.

Potrivit regulilor de politete chinezesti, trebuie sa spui "nu" atunci cand ti se ofera o bautura sau o masa, un dar ori un favor. Este de datoria gazdei sa insiste politicos, fara a cade pe panta grosolaniei sau a vulgaritatii.

Bunele maniere din timpul mesei recomanda ce anume este de facut in prezenta unor superiori sau atunci cand oaspetii pleaca. Cineva ii conduce pana la iesire ori pana la lift daca ei parasesc sediul unui birou sau a unei companii. De obicei, gazda apasa butonul pentru chemarea liftului si asteapta pana cand invitatii se urca in el si se inchide usa acestuia.

Sursa: Boye Lafayetee de Mante, "Eticheta si etica chinezeasca in afaceri"



Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

Cadourile chinezesti intre simbol si semnificatie

Trasaturile fetei si personalitatea in traditia chinezeasca

Numerele norocoase chinezesti