Cum sa te indragostesti de vin?

Imi aduc aminte cu placere de prima data cand m-am delectat cu un vin bun. Prietenul meu, Andrei, si cu mine tocmai terminaseram facultatea, si ne bucuram de zilele de relativa libertate ce urmau sa se incheie dupa gasirea unui job. Mergeam adeseori sa mancam in oras, mai ales la un micut restaurant italian aflat in apropierea casei mele.

Cum sa te indragostesti de vin?

Atunci cand am intrat pentru prima oara in acel local, proprietarul, un barbat inalt, matahalos, cu niste ochi negri si fiorosi, ne-a intrebat daca vrem sa incercam un brunello. Ne-am gandit ca era vorba despre un fel de mancare italieneasca, specifica unei anumite regiuni, cu un nume ce ne-a starnit curiozitatea. S-a dovedit, pana la urma, ca brunello era un vin rosu din centrul Italiei. Oricum, am rasuflat usurati pentru ca nu a mai fost nevoie sa alegem vreun vin din meniu, intrucat nu stiam, nici unul dintre noi, mare lucru despre aceasta bautura, poate cu exceptia unor unor imagini incitante de pe etichetele sticlelor. Daca vrei sa vezi ce se ascunde in spatele etichetelor da click aici.

Proprietarul restaurantul  a deschis sticla langa masa noastra, iar pocnetul dopului zburand spre tavan a patruns cumva in sufletul meu si m-a eliberat de o oarecare tensiune interioara. Apoi a turnat din brunello, o licoare de culoarea mahonului, in doua pahare simple, fara a ne mai invita la ceremonialul mirosirii si degustarii vinului. "Chimo!" a exclamat el, si s-a facut nevazut.

Mi-am umezit buzele in vin si am luat o mica inghititura, lasandu-l sa alunece peste limba si sa se reverse dintr-o parte in alta a gurii. Brunello a coborat usor prin gatul meu, starnind fiori in mii de locuri necunoscute ale trupului meu.

Cel de-al doilea pahar pe care l-am baut aducea cu un oftat de usurare la sfarsitul unei zile obositoare: o trecere in revista si o voita amnezie. Am simtit cum degetele fine ale caldurii alcoolului imi maseaza ceafa si se strecoara in spatele urechilor mele. Vinul mi-a dogorit obrajii, apoi pieptul, ajungand, pana la urma, in varfurile degetelor picioarelor. Mintea imi era la fel netulburata precum un ocean intunecat. Acel brunello mi-a ravasit malul din oceanul amintirilor, ajutandu-ma sa imi aduc aminte de clipele din copilarie in care ma abandonam intru totul vietii.

Ochii lui Andrei capatasera o nuanta delicata si am discutat cu entuziasm despre bogatia de evenimente ce ne astepta in viitor, despre telurile noastre profesionale si speranta de a intemeia o familie. Farfuriile cu macaroane care si-au facut mai tarziu aparitia pe masa noastra pareau sa nu mai aiba in nici un rost alaturi de magicul brunello. Conversatia noastra s-a lansat spre marete idealuri, sarind de la deliciu la intelepciune. In vreme ce am inceput cea de-a doua sticla, am inceput sa ma simt atat de aprinsa incat m-am intrebat daca nu cumva ar trebui sa am un extinctor pe aproape!

Atunci cand ne-am hotarat, in cele din urma, sa plecam, ne-am dat seama ca restaurantul se golise. I-am spus noapte buna proprietarului, iar el l-a batut cu putere pe spate pe Andrei ca si cum acesta tocmai s-ar fi inecat cu un os. Aceasta a fost prima din numeroasele seri fericite petrecute acolo, si, de-a lungul unui intreg an, nu ne-am mai despartit de magicul brunello. Se aprinsese in mine o scanteie care, odata cu timpul, s-a transformat in flacara unei pasiuni.

Astazi, imi place sa glumesc ca am devenit o mare bautoare atunci cand l-am intalnit pe Andrei. Am invatat, de fapt, cu vremea, sa apreciez vorbele lui Baudelaire: "Cine stie sa deguste un vin bun, stie sa sorba din el picaturi de geniu." Am participat la numeroase sedinte de degustare si pot spune, fara falsa mandrie, ca am devenit un fel de specialista in domeniu si, tocmai de aceea, apelez adeseori la BauturaOnline.ro.

La fel precum multi altii, am experimentat o data, in adolescenta, alaturi de cativa colegi, placerea oprita a alcoolului. Nu stiu de unde facuse rost cineva dintre noi de un fel de posirca siropoasa si tulbure. Nu numai ca avea un gust execrabil, dar a doua zi am fost urmarita, in mod constant, de o groznica durere de cap! Am gustat din bauturi, desigur, si la evenimentele de familie. La nunta unui var de-al meu, am baut un vechi vin rosu facut chiar de el, la tara. Sper ca mariajul sau va imbatrani mai frumos decat acel vin.

In anii care au trecut dupa descoperirea licorii brunello, gustul vinului m-a ajutat sa pun deoparte numeroase amintiri. Imi aduc aminte de o anume sticla de vin din cauza vremii rele. Andrei si cu mine eram inauntrul unei cabane inchiriate in vreme ce ploaia tropaia pe acoperis, se scurgea prin cosul de fum si sasaia in foc. Fulgerele traversau cerul, iar tunetele faceau geamurile ferestrelor sa se cutremure. Vantul biciuia lacul din apropiere in pale furioase, incercand parca sa se strecoare si in incaperea noastra. Aroma boabelor de struguri Sirah, condensata intr-un vin din valea Rhonului imi invaluia capul si imi strabatea trupul. Furtuna de afara facea ca placerea senina a degustarii vinului sa fie mai profunda si mai senzuala. Atat timp cat paharul imi era plin, natura n-avea decat sa-si faca de cap asa cum ii placea! Oricum, unele vinuri au gustul unei trecute certe sau a unei indelungi imbratisari. Cred ca multi dintre noi avem in mintile noastre o pivnita secreta, in care depozitam sticlele golite de vin si umplute in loc cu amintiri.

In perioada cand Andrei si cu mine eram in febra unei idile tineresti, ne-am decis, la un moment dat, sa urmam un curs de introducere in lumea vinului. Cu acel prilej, am descoperit o inimaginabila diversitate a acestei licori, am invatat despre toate tarile producatoare de vinuri, regiuni si subregiuni viticole, soiuri de vin, denumiri specifice, termeni de apreciere a calitatii vinurilor si miile de crame din lume, unele vechi de secole. Exista sute de tipuri de struguri, amestecuri, stiluri si metode de producere a vinului, dar, cel mai incitant lucru pentru mine a fost sa aflu cate ceva despre chimia imbatranirii vinului, arta de a-l asorta cu mancarea, istoria sa si rolul sau in civilizatie.