Primavara sau Alegoria primaverii | O pictura de Sandro Boticelli
Suntem in prag de primavara si, dincolo de efluviile improspatoare si neastamparul care ne strabat trupul si sufletul, m-am gandit sa ne amintim de cea mai frumoasa si mai semnificativa pictura asociata cu acest anotimp, Primavera sau Alegoria primaverii, creatie a artistului renascentist Sandro Boticelii, recunoscuta drept una din cele mai populare picturi din arta occidentala, una din cele mai comentate si mai controversate opere plastice din lume.
Datata intre 1477 si 1482, si numita "La Primavera" (Primavara) abia dupa circa 70 de ani mai tarziu de catre artistul si istoricul artei Giorgio Vasario, aceasta capodopera a fost comandata de Lorenzo di Pierifrancesco de Medici, varul lui Lorenzo Magnificul, si este gazduita in prezent la Galeria Ufizzi, din Florenta, Italia.
Pictura, ingloband sute de flori infatiseaza noua personaje mitologice. Barbatul din stanga este Mercur, ce imprastie norii pentru a permite sosirea primaverii. Deasupra zeitei Venus, aflata in partea centrala, pluteste Cupidon, recunoscut pentru lipsa sa de moralitate si incercarile lui de a separa cuplurile casatorite. Venus, divinitatea dragostei si a frumusetii, este inconjurata de cele 3 Gratii.
Primavera lui Boticelli este, conform majoritatii criticilor, o alegorie a expansiunii vitale a primaverii sau o elaborata alegorie a infloririi, renasterii lumii. Conform Elenei Capretti, interpretarea tipica ar fi aceasta: "Pictura trebuie sa fie "citita" de la stanga la dreapta: Zephyrus (Zefir), vantul muscator din martie, o rapeste si o poseda pe nimfa Chloris, cu care se casatoreste mai tarziu, si pe care o transforma intr-o zeitate: ea devine zeita primaverii, eterna protectoare a vietii, ce imprastie trandafirii peste pamant."
Aceasta legenda provine din a cincea carte a lui Ovidiu, "Fasti," in care farmecele nimfei padurii Chloris, surprinse dezbracata de Zephyrus, primul vant al primaverii, il atrage pe aceasta irezistibil catre ea. Zefir o urmareste si in vreme ce este sedusa de aceasta, din gura i se ivesc flori (asa cum se vede si in pictura) si se preschimba in Flora, zeita florilor. In opera lui Ovidiu, se spune ca pana atunci pamantul era investamntat doar intr-o singura culoare, probabil in verde, Boticelli pictandu-l pe Zephyrus in tonalitati de verde-albastrui.
O alta interpretare este cea izvorata din idealurile renascentiste si neoplatonice, la moda la curtea Medici. Neoplatonismul a fost o orientare filosofica si estetica ce a incercat sa impleteasca gandirea lui Platon cu conceptele crestinismului. Vziunea neoplatonica a frumusetii ideale si a dragostei supreme a influentat cultura Renasterii, inclusiv pe Sandro Boticelli.
Filosofii neoplatonici o vedeau pe Venus ca stapanitoare atat peste dragostea lumeasca, cat si peste cea divina, si o considerau echivalentul clasic al Fecioarei Maria. Acest lucru se intrevede in pictura Primavara, in care Venus "domneste" in mijlocul poienii, incadrata intr-un fel de altar. In spatele ei, se afla frunzele intunecate ale unui mirt. Potrivit lui Hesiod, dupa ce Venus s-a nascut din spuma marii (cu interventia lui Uranus), si-a acoperit goliciunea cu frunze de mirt, o planta ce a devenit sacra in asociere cu ea, dar si un simbol al dragostei maritale, a casatoriei si a nasterii copiilor. In acest fel, se sustine interpretarea neoplatonica, invigorata si de cele trei Gratii prezente in pictura, conform careia relatiile intime dintre un barbat si o femeie trebuiau sa aiba loc numai dupa casatorie. Astfel, sunt portretizate virtutile fundamentale ale femeii, asa cum erau preamarite in acea eopca, constand din frumuseste, virtute sau castitate.
In interpretarea neoplatonica, dragostea carnala, reprezentata de Zephyrus (in dreapta) si de Cupidon (deasupra sa ), este neglijata de Venus, ea indreptandu-se, inconjurata de catre cele 3 Gratii, catre Mercur, care, potrivit unora, se uita (dincolo de cadrul picturii) catre o alta scena creata de Boticelii (in opera sa "Pallas si centaurul"), in care "dragostea se orienteaza spre cunoastere" (intruchipata de Pallas Athena) si se dovedeste a fi triumfatoare peste pasiunea carnala (simbolizata de centaur).
Pe de alta parte, se spune ca nimfa Chloris din pictura "Primavera" ar indica faptul ca aceasta pictura ar fi fost dedicata unei casatorii. Legenda conform careia Chloris nu si-ar fi ales sotul, fiind silita sa il accepte, poate reflecta obiceiurile din secolul al XV-lea, in care femeile nu aveau de ales cu cine sa se marite. In acest sens, simbolismul dragostei si fertilitatii feminine poate fi intrezarit in portocalele din pomii poienii, prin care Boticelii ar fi ilustrat speranta ca aceasta casatorie va fi incununata cu multi copiii.
Surse: Wikipedia, artstor, ufizzi.org
Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:
Echinoxul de primavara – Traditii si simbolism
Primavara in citate, aforisme, maxime
Flora, zeita romana a florilor si primaverii
Flora, zeita romana a florilor si primaverii
Primavera, Boticelli, Sursa: italianrenaissance |
Pictura, ingloband sute de flori infatiseaza noua personaje mitologice. Barbatul din stanga este Mercur, ce imprastie norii pentru a permite sosirea primaverii. Deasupra zeitei Venus, aflata in partea centrala, pluteste Cupidon, recunoscut pentru lipsa sa de moralitate si incercarile lui de a separa cuplurile casatorite. Venus, divinitatea dragostei si a frumusetii, este inconjurata de cele 3 Gratii.
Primavera lui Boticelli este, conform majoritatii criticilor, o alegorie a expansiunii vitale a primaverii sau o elaborata alegorie a infloririi, renasterii lumii. Conform Elenei Capretti, interpretarea tipica ar fi aceasta: "Pictura trebuie sa fie "citita" de la stanga la dreapta: Zephyrus (Zefir), vantul muscator din martie, o rapeste si o poseda pe nimfa Chloris, cu care se casatoreste mai tarziu, si pe care o transforma intr-o zeitate: ea devine zeita primaverii, eterna protectoare a vietii, ce imprastie trandafirii peste pamant."
Aceasta legenda provine din a cincea carte a lui Ovidiu, "Fasti," in care farmecele nimfei padurii Chloris, surprinse dezbracata de Zephyrus, primul vant al primaverii, il atrage pe aceasta irezistibil catre ea. Zefir o urmareste si in vreme ce este sedusa de aceasta, din gura i se ivesc flori (asa cum se vede si in pictura) si se preschimba in Flora, zeita florilor. In opera lui Ovidiu, se spune ca pana atunci pamantul era investamntat doar intr-o singura culoare, probabil in verde, Boticelli pictandu-l pe Zephyrus in tonalitati de verde-albastrui.
O alta interpretare este cea izvorata din idealurile renascentiste si neoplatonice, la moda la curtea Medici. Neoplatonismul a fost o orientare filosofica si estetica ce a incercat sa impleteasca gandirea lui Platon cu conceptele crestinismului. Vziunea neoplatonica a frumusetii ideale si a dragostei supreme a influentat cultura Renasterii, inclusiv pe Sandro Boticelli.
Filosofii neoplatonici o vedeau pe Venus ca stapanitoare atat peste dragostea lumeasca, cat si peste cea divina, si o considerau echivalentul clasic al Fecioarei Maria. Acest lucru se intrevede in pictura Primavara, in care Venus "domneste" in mijlocul poienii, incadrata intr-un fel de altar. In spatele ei, se afla frunzele intunecate ale unui mirt. Potrivit lui Hesiod, dupa ce Venus s-a nascut din spuma marii (cu interventia lui Uranus), si-a acoperit goliciunea cu frunze de mirt, o planta ce a devenit sacra in asociere cu ea, dar si un simbol al dragostei maritale, a casatoriei si a nasterii copiilor. In acest fel, se sustine interpretarea neoplatonica, invigorata si de cele trei Gratii prezente in pictura, conform careia relatiile intime dintre un barbat si o femeie trebuiau sa aiba loc numai dupa casatorie. Astfel, sunt portretizate virtutile fundamentale ale femeii, asa cum erau preamarite in acea eopca, constand din frumuseste, virtute sau castitate.
In interpretarea neoplatonica, dragostea carnala, reprezentata de Zephyrus (in dreapta) si de Cupidon (deasupra sa ), este neglijata de Venus, ea indreptandu-se, inconjurata de catre cele 3 Gratii, catre Mercur, care, potrivit unora, se uita (dincolo de cadrul picturii) catre o alta scena creata de Boticelii (in opera sa "Pallas si centaurul"), in care "dragostea se orienteaza spre cunoastere" (intruchipata de Pallas Athena) si se dovedeste a fi triumfatoare peste pasiunea carnala (simbolizata de centaur).
Pe de alta parte, se spune ca nimfa Chloris din pictura "Primavera" ar indica faptul ca aceasta pictura ar fi fost dedicata unei casatorii. Legenda conform careia Chloris nu si-ar fi ales sotul, fiind silita sa il accepte, poate reflecta obiceiurile din secolul al XV-lea, in care femeile nu aveau de ales cu cine sa se marite. In acest sens, simbolismul dragostei si fertilitatii feminine poate fi intrezarit in portocalele din pomii poienii, prin care Boticelii ar fi ilustrat speranta ca aceasta casatorie va fi incununata cu multi copiii.
Surse: Wikipedia, artstor, ufizzi.org
Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:
Echinoxul de primavara – Traditii si simbolism
Primavara in citate, aforisme, maxime
Flora, zeita romana a florilor si primaverii
Flora, zeita romana a florilor si primaverii
Primavara sau Alegoria primaverii | O pictura de Sandro Boticelli
Reviewed by Diana Popescu
on
februarie 27, 2015
Rating:
Niciun comentariu: