Marțea Mare | A doua zi din Săptămâna Patimilor

În tradiția populară românească, Marțea Mare sau Marțea Seacă, cea de-a doua zi din Săptămâna Patimilor ori Săptămâna Mare, era dedicată unei spălări rituale, având drept scop lepădarea de boli.
În această zi, cei care aveau râie se duceau la râu pentru a scăpa de boleșnita.
Cine nu respecta Marțea Mare era amenințat de sărăcie, pedepsit cu dureri de cap și risca să îi sece atât grânele, cât și laptele vacilor. În Marțea Seacă se continua curațenia casei începută de  Lunea Mare și se făceau ultimele treburi grele, ținând de gospodărie, fiind cea din urmă zi din săptămâna Mare, în care se mai putea spăla, călca sau lucra la câmp, barbații trebuind să rămână mai mult în bătătura caselor și să le dea o mână de ajutor nevestelor.

Cu o semnificație mai mult sau mai puțin relevantă, aceste tradiții și obiceiuri nu ar trebui să ne împiedice să ne amintim:


Ce a facut Iisus, în Marțea Mare

Este marți dimineață, 31 martie, anul 33 d.Hr. Iisus este din nou în drum spre Ierusalim, alături de ucenicii săi, care nu se pot abține să nu-și îndrepte privirea spre smochinul blestemat cu o zi mai înainte de Învățătorul lor. Iisus le-a dat o lecție cât se poate de simplă: să ai credință în Dumnezeu.
În plus, El le-a spus că, dacă au o credință nestrămutată, pot face și ca un munte să se arunce în mare, la cuvântul, dorința lor!


Dacă ucenicii ar fi fost atenți la ce spune Iisus, și-ar fi putut da seama că El vorbea despre ceva mult mai măreț decât puterea magică de a blestema pomi și a fărâmița munți.
Iisus vorbea despre o realitate aflată deasupra celei vizibile.

Nu trebuiesc neglijate cuvintele cu care și-a încheiat Iisus învățătura despre credința de nedoborât:
“Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre” (Marcu 11:25).
Incapacitatea de a ierta se întrezărește a fi un mai mare obstacol în ascultarea de către Domnul a unei rugăciuni decât un munte.
Ucenicii vor trece curând prin mari încercări în a-și dovedi credința si puterea de a ierta.
Își vor aminti atunci de smochinul uscat de pe marginea drumului către Betania?

Pe măsura ce se apropiau de Orașul Sfânt, evenimentele din ziua de luni le erau proaspete în minte.
Atunci când Iisus a intrat în Templu, norodul s-a adunat pentru a-I asculta învățătura (Luca 21:38), iar preoții, cărturarii şi bătrânii nu au scapat momentul pentru a încerca să-L atragă într-o cursă. Ii pregătiseră, deja, patru capcane!


Prima capcană: Cine Ți-a dat puterea?

Ei L-au întrebat de unde avea puterea sau autoritatea de a acționa așa cum făcuse cu o zi mai înainte (Marcu 11:28).
Iisus nu a mușcat, insă, momeala.
El a inversat rolurile întrebându-i: “Botezul lui Ioan venea din cer ori de la oameni?” (Marcu 11:30).
Daca ei ar fi răspuns “din cer,” următoarea întrebare a lui Iisus ar fi fost evidentă: Atunci de ce nu îl credeți pe cel adverit de Ioan?
Dacă ar fi replicat “de la oameni,” ar fi riscat să-și ridice in cap norodul care îl prețuia pe Ioan ca pe un mare profet. Așa că preoții, cărturarii şi bătrânii au fost nevoiți să își recunoască înfrângerea și au raspuns “nu știm.”
Apoi, Iisus le-a istorisit trei parabole, Pilda celor doi fii, cea a vierilor și cea a invitaților la o petrecere de nuntă, toate conducând către ideea că ei respingeau harul și adevărul, punându-se în slujba unei credințe ipocrite.



A doua capcană: Cui să ne supunem?

Conducătorii evrei au încercat atunci o nouă tactică.
Ei i-au trimis pe farisei, o sectă evreiască cunoscută pentru zelul față de Lege si pe irodieni,cei loiali dinastiei lui Irod, să Îl întrebe: “Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” (Matei 22:15-22, Marcu 12:13-17, Luca 20:20-26).
Dacă Iisus ar fi replicat “da,” ar fi destrămat așteptările norodului care Îl vedea ca pe un Mesia în stare să biruiască supremația romană. Dacă ar fi răspuns “nu,” ar fi riscat să fie arestat ca instigator la revoltă.
Iisus  a reușit, si de această data, să se ridice deasupra dilemei da/nu, dând un răspuns valabil atât în realitatea umană, cât și în cea dumnezeiască: banul are chipul lui Cezar pe el, drept urmare, atâta timp cât Cezar este la putere, se cade să i se plătească bir.
Pe de altă parte, trebuie să îi dăm Lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu, întrucât suntem făcuți după chipul și asemănarea Sa, datorându-I totul, tot ce avem și suntem.
Plătește-ți birul și inchină-te la Dumnezeu!


A treia capcană: Nevasta căruia va fi la Înviere?

După ce i-a redus la tăcere pe farisei și irodieni, a venit rândul saducheilor, o sectă evreiască care nega învierea morților la Judecata de Apoi, care au încearcat să ridiculizeze credința Lui Iisus în Înviere, punându-I o întrebare ce lor li se părea a fi încuietoare, despre căsătoria în ceruri (Matei 22: 23-33, Marcu 12: 18-27, Luca 20:27-40.
Iisus le-a demonstrat și lor că nu intelegeau Scripturile, întrucât nu există căsătorie în ceruri, precum nu ințelegeau nici puterea Lui Dumnezeu, căci "Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii"). Asemeni celor dinaintea lor, saducheii și-au preschimbat rânjetele în minunare și au rămas și ei amuțiți.



A patra capcană: Care este cea mai mare poruncă?

Apoi, fariseii  l-au trimis, spre a-L ispiti pe Iisus,  pe un învățător al Legii, care L-a intreabat:
„Care este cea mai mare poruncă din Lege?” (Matei 22:34-40, Marcu 12:28-34).
Iisus și-a concentrat răspunsul într-un singur cuvânt: Dragostea. Dragostea față de Dumnezeu și aproapele tău (Deuteneromul 6:4-5, Leviticul 19:18).
Iisus a recunoscut credința din vorbele celui care Îl chestionase, i-a mărturisit acest lucru și, implicit, l-a cheamat alături de El: "Tu nu eşti departe de Împărăţia Lui Dumnezeu” (Marcu 12:34).

După toate acestea a venit rândul Lui Iisus să ii chestioneze pe cei care se străduiseră să îl prindă în cursă. Atunci când le-a pus întrebarea despre psalmul 110:1 și despre cum Hristos este Domnul lui David, " Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Şi, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări" (Matei 22:46).
Iisus s-a lansat, apoi, într-o aspră critică a cărturarilor și fariseilor, le-a mustrat nelegiuirile și i-a numit "fățarnici" și "povățuitori orbi" (Matei 23:1-39, Marcu 12:38-40, Luca 20:45-47).
Vorbele necruțătoare ale Lui Iisus nu au mai lăsat loc pentru nici o îndoială față de intențiile și țelurile Lui.
El nu Iși dorea, în nici un fel, să se alieze cu actuala conducere religioasă sau politică și, din contră, își făcuse apariția în Ierusalim, pentru a răsturna autoritatea.
Se vestea o luptă totală, care nu îngaduia prizonieri sau supraviețuitori.
Iisus fie va prelua conducerea, fie va trebui să moară.

După încă o zi încărcată de tensiuni, Iisus și ucenicii Săi s-au întors spre Betania. Ei s-au oprit pe Muntele Măslinilor pentru a se odihni, bucurându-se de o minunată priveliște a Ierusalimului, pe când soarele începea să apună.
Ucenicii au apucat să se minuneze de mărimea și grandoarea clădirilor din Orașul Sfânt, înainte ca Iisus să le spună că, in curând, va veni o zi când nu va mai rămâne piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată din aceste impresionante construcții.
El Își pregătea sufletește ucenicii, anuntându-i că urmau să treacă prin mari persecuții și chinuri și că lumea avea să fie cutremurată de imense catastrofe și necazuri, ce aveau să ducă, în cele din  urmă, la Judecata de Apoi. Ei trebuiau, doar, să vegheze și să își păstreze credința.
Ziua de Marti este pe sfârșite, iar cea de Vineri se apropie cu pași repezi.

Nu avem deloc de a face cu un Iisus numai lapte și miere, ci cu un Iisus real, istoric, care Își păstrează întru totul, controlul, pătruns de har și adevăr, în fata capcanelor care Î se întind din toate părțile.

El știe foarte bine ce face și mai știe și ce va urma!

Fiecare cuvânt și fiecare faptî a Sa este întru lauda numelui Tatălui Său și a mântuirii acelor gata să-și poarte crucea și să moară împreună cu El.

Sursa foto: You Tube

Articole din acelasi domeniu in Blogul Dianei:

Postul Pastelui in superstitii si credinte romanesti

Martea Alba (dupa Paste) in traditii, superstitii si obiceiuri

Lunea Mare | Prima zi din Săptămâna Patimilor