Dumnezeul încălţărilor şi al ciorapilor | Soţia lui Dumnezeu

Aşa cum ştiţi bine (sper), Dumnezeu nu obişnuieşte să îşi facă simţită prezenţa direct, prin minuni mai mult sau mai puţin cutremurătoare, ci prin oameni, chiar dacă dorinţa cea mai arzătoare a cuiva nu constă decât în a avea nişte încălţări în picioare.

Un băieţel de vreo zece ani se holba, odată, cu înmărmurire, în vitrina unei prăvălii de încălţăminte. Era iarnă, iar gerul năpraznic aproape că îi paralizaseră picioarele desculţe. O femeie s-a apropiat de el şi i-a spus, "Hei, băiete dragă, de ce nu îţi poţi desprinde privirea de această vitrină?" Micuţul i-a răspuns, "Mă rog lui Dumnezeu să îmi dea o pereche de încălţări."

Femeia l-a luat de mână, a intrat împreună cu el în magazin, şi i-a spus unui vânzător să îi aducă o pereche de ciorapi groşi pentru însoţitorul ei. Apoi, a întrebat dacă i se poate aduce un lighenaş cu apă caldă, un săpun şi un prosop. Vânzătorul, văzând că nu avea de a face cu oricine, i-a adus de îndată cele cerute. Ea a îngenuncheat apoi în faţa băieţelului, i-a luat în mâini picioruşele îngheţate, i le-a spălat şi i le-a şters cu prosopul.

Între timp, vânzătorul revenise cu ciorapii noi nouţi. După ce i-a pus pe picioarele băiatului, femeia a cerut să i se aducă şi o pereche de ghete noi. După ce l-a încălţat, l-a mângaiat pe căpşor şi i-a zis, "Fără îndoială, dragule, te simţi mai bine acum, nu-i aşa?"

A vrut după aceea să iasă din magazin şi să îşi vadă de drum, dar băieţelul, uluit, a prins-o de mână şi a întrebat-o: "Nu cumva eşti soţia lui Dumnezeu?"


Vezi in Blogul Dianei şi:

Nietzsche: Dumnezeu a murit | Parabola nebunului

Vreau sa il vad pe Dumnezeu!

In cautarea lui Dumnezeu | O poveste cu talc