Trandafirul si privighetoarea | Poveste cu talc

Povestea "Trandafirul si privighetoarea" ne aduce aminte cum dorintele noastre cele mai infocate ne intuneca ratiunea si ne fac sa gresim. Totusi, asa cum spunea Romain Rolland, "Dorinta ne orbeste, si adeseori ne inselam pe noi insine. Dar, daca renuntam la dorinta, viata noastra ar fi o greseala."

Traia odata in India un om care avea o gradina plina de cele mai frumoase flori si cele mai delicioase fructe de pe pamant. cel mai de pret lucru de acolo era insa o tufa de trandafiri care inflorea de-a lungul intregului an. Zi de zi, noi boboci se deschideau in trandafiri splendizi, cu un parfum nemaipomenit de patrunzator, care umpleau cu o bucurie neasemuita inima proprietarului gradinii. Acesta isi iubea trandafirii mai mult decat orice altceva din lume!

Intr-o zi, el a auzit cantecul maiastru al unei privighetori prin ferestreaza deschisa a odaii sale. S-a dus degraba in gradina pentru a cerceta din ce loc veneau acele sunete dulci. In cele din urma, a descoperit ca privighetoarea se afla chiar in iubita sa tufa de trandafiri. Spre marea sa oroare, a vazut ca pasarea si-a intrerupt cantecul si a ciugulit cu ciocul ei ascutit un boboc proaspat, distrugandu-l intru totul in numai cateva secunde. Cuprins de o manie fierbinte, omul s-a hotarat sa prinda privighetoarea.

El a presarat boabe de porumb pe o carare din gradina pe care a acoperit-o apoi cu o plasa si a asteptat, ascuns dupa un pom, sperand ca privighetoarea, obosita si infometata dupa atata cantat, va zari boabele. Lucrurile s-au petrecut intocmai cum isi dorea. La un moment dat, pasarea si-a oprit trilurile, a coborat in zbor pe carare si a inceput sa mananace cu nesat din boabele de porumb. Nu a trecut mult timp si s-a incurcat in plasa, fara a mai avea nici o scapare. Omul a alergat catre ea si i-a strigat: "Iar acum, privighetoareo, te voi omori!"

Mica pasarea s-a zbatut, dand in zadar din aripi, si, tremurand de frica, a intrebat: "De ce vrei sa-mi faci asta? Cu ce ti-am gresit?"
"Ai ciugulit unul din bobocii mei de trandafir, iar acesta nu va mai inflori niciodata."
"Dar, bunule om," a glasuit privighetoarea, "acel singur trandafir nu reprezinta decat o clipa din toatele momentele fericite de care ai parte. Daca ma omori, imi rapesti toate clipele posibile de fericire din intreaga mea viata! Nu este drept!"
Omul s-a gandit o vreme, apoi a spus: "Da, ai dreptate, nu ar fi drept, asa ca o sa te eliberez." A descalcit plasa din jurul pasarii si a lasat-o sa-si ia zborul.

Privighetoarea a vrut sa-si arate recunostiinta si a zis: "Pentru ca te-ai dovedit a fi intelept si inimos, te voi recompensa. Sub radacinile acelui copac banyan este ascunsa o comoara. Scoate-o din pamant si foloseste-o cum crezi de cuvinta." Omul s-a pus de indata pe sapat si a gasit sub copac un ulcior incarcat pana la gura cu monede de aur. Dupa ce si-a revenit din uimire, a intrebat pasarea: "Cum se face privighetoareo, ca desi ai zarit ulciorul de sub pamant, nu ai bagat de seama plasa de deasupra acestuia?"
Privighetoarea i-a raspuns: "Ei bine, asa se intampla cu toate pe lumea asta. Aurul nu m-a ispitit caci nu-mi era de nici un folos, insa am tanjit dupa boabele de grau. Iar dorinta te poate orbi!"


Alte articole din blogul Dianei:

Legendele trandafirului

Feng Shui – Cele 49 de zile ale indeplinirii unei dorinte

Dragoste oarba | O poveste cu talc