Despre prietenie - Un poem de Khalil Gibran

Prietenul tău este răspunsul la toate nevoile tale.
Este ogorul în care semeni dragoste şi culegi recunoştiinţă.
Este masa ta şi căminul care te încălzeşte.
Căci la el vii atunci când eşti înfometat şi cauţi pacea.

Când prietenul tău îşi spune părerea, nu te temi de un "nu" în mintea ta, şi nici nu îţi reţii un "da."
Iar când este tăcut, inima ta nu încetează să asculte inima sa;
Căci, întru prietenie se nasc şi se împărtăşesc toate gândurile, toate dorinţele şi toate speranţele, cu o bucurie nerevindicata de nici unul dintre voi.
Când te desparţi de prietenul tău, nu jeleşti;
Căci ceea ce iubeşti cel mai mult la el se limpezeşte în absenţa sa, la fel cum muntele este văzut mai clar de un alpinist de la poalele sale.
Şi fie să nu existe în prietenie nici un ţel, cu excepţia adâncirii sufletului.
Căci dragostea care nu urmăreşte nimic altceva decat destrămarea propriului ei mister nu este dragoste, ci o plasă aruncată în apă; şi numai inutilul este prins în ea.

Şi păstrează tot ce ai mai bun pentru prietenul tău.
Dacă el trebuie să afle despre refluxul mareei tale, lasă-l să îi ştie şi potopul.
Căci ce este prietenul tău ca să-l cauţi doar pentru a-ţi omorî orele?
Caută-l întotdeauna pentru ore ale trăirii.
Căci menirea sa este să-ţi umple nevoia, şi nu goliciunea.
Şi, în dulceaţa prieteniei, dă frâu liber râsetelor şi împărţirii plăcerilor.
Căci în roua lucrurilor mărunte inima îşi descoperă dimineaţa şi se împrospătează.

Traducere din limba engleză: Diana Popescu


Articole din acelaşi domeniu în blogul Dianei:

Khalil Gibran despre valoarea frumuseţii şi a banilor 

Prietenia în citate, aforisme, maxime

Cum să fii tu însuţi - O poveste de Kahlil Gibran