Tipuri de femei | Femeile lui Semonides din Amorgos

Probabil ca misoginismul a aparut odata cu Adam, imediat dupa ce a scapat de singuratate gratie aparitiei Evei. Nu este, asadar, deloc intamplator sa-l aflam si in secolul al VI-a lea i.Hr., in "Tipuri de femei," (sau "Femei"), un arhaic poem grecesc satiric scris de Semonides din Amorgos. Ideea de baza a acestui poem este ca Zeus a creat barbatii si femeile in mod diferit si ca a plamadit zece tipuri de femei inspirandu-se dupa modele extrase din lumea naturala. Oricum, scrierea asta m-a distrat la culme, mai ales ca tipologia feminina descrisa de autor aduce cu o vizita la o gradina zoologica rezervata exclusiv barbatilor, fiinte delicate ca o mimoza, care privesc cu nesat, cu oroare dar si cu fascinatie, femeile salbatice in stare sa-i manance de vii daca ar putea sa darame zabrelele care le separa de libertate.

Desi este de sorginte patriarhala si incearca sa acrediteze si sa invigoreze dominatia masculina pe plan social si familial, aceasta opera literara ii zugraveste pe barbatii ca avand, surprinzator, foarte putina autoritate asupra nevestelor lor, care pot sa-si faca de cap dupa bunul lor plac, fara sa le pese prea mult de sotii lor.

Cu toate ca poemul "Tipuri de femei" este cel mai vechi exemplu ajuns pana la noi de poezie iambica greceasca timpurie, pentru a-l face mai accesibil, mi-am permis sa vi-l redau in proza.

Tipuri de femei, de Simonides din Amorgos

La inceputuri, zeii au creat femeile intr-un fel diferit. Primul din tipurile de femei provine din porc - o scroafa paroasa, a carei casa este asemeni unei gramezi de gunoi dandu-se de-a berbeleacul. Ea insasi, neimbaiata si imbracata in haine nespalate, se odihneste pe o movila de rahat, ingrasandu-se intr-una.

Un alt specimen de femeie isi are originea in vulpe. De o rautate pura, este constienta de toate, nu are cum sa-i scape nimic, rau sau bun, si declara ca ceea ce-i bun este rau, si ceea ce-i rau este bun. Starea sa de spirit se schimba de la o clipa la alta.

Un tip caracteristic de femeie deriva din caine. O catea buna de nimic, mama pana in maduva oaselor, ea isi doreste sa auda totul, sa le stie pe toate, sa mearga peste tot, sa isi vare nasul in orice, sa latre indiferent daca vede sau nu pe cineva. Un barbar nu o poate opri din latrat nici prin amenintari, nici (atunci cand ajunge la limita rabdarii) scotandu-i dintii din gura cu o piatra, si nici cu vorba buna. Chiar si printre musafiri, ea sta jos si schelalaie: asaltul vocii sale nu poate fi stavilit!

Iata un alt gen de femeie mestesugit de zeii de pe muntele Olimp, darul lor de pret pentru barbati! Ea este ignoranta si nu are nici simtul binelului, si nici pe cel al raului. Nu poseda nici o indemanare, cu exceptia celei de a manca, -iar cand zeii fac iarna rece si grea- de a-si trage scaunul cat mai aproape de foc.

Un tip aparte de femeie se trage din marea schimbatoare; ea are doua fete. Intr-o zi este calma si zambitoare, si orice oaspete care o vede in casa ta o lauda, "Aceasta femeie este cea mai buna din toate de pe pamant si, de asemeni, cea mai frumoasa." A doua zi, este salbatica si respingatoare, insuportabila chiar si la simpla vedere, plina de o ura biciuitoare, feroce ca o catea cu pui, pornita impotriva celor iubiti si a dusmanilor deopotriva. Asa cum marea netulburata de valuri ramane uneori linistita, o bucurie pentru marinari in vremea verii, si alteori devine de nestapanit, cu talazuri nimicitoare, la fel este si temperamentul acestei femei. Oceanul are proprile sale cai imprevizibile.

O femeie deosebita isi are provenienta intr-un magar cenusiu. Este obisnuita sa fie batuta, si nu se lasa clintita pana cand nu o ameninti si nu o fortezi cu adevarat sa faca ceva. Ea isi face apoi treaba cum trebuie si fara sa se planga dar, dupa aceea, mananca toata ziua, si toata noaptea, mananca orice ii iese in cale, in orice loc. Iar atunci cand vine vorba de dragoste, este la fel de rea; ea isi vira in pat orice barbat care i se nimereste pe aproape.

Un alt nenorocit, dezgustator tip de femeie, descinde din nevastuica: detestabila in orice fel, fara vreun farmec, fara vreo urma de atractivitate. Este innebunita sa faca dragoste, dar orice barbat care se arunca intr-o aventura alaturi de ea sufera inevitabil rau de mare. In plus, fura de la vecini si din ofrandele date cu prilejul sarbatorilor zeilor.

Intalnim si o o categorie de femeie nascuta dintr-un cal mereu cu coama in vant. Ea se fereste de orice munca ori corvoada. Nu pune mana nicicand pe o rasnita sau o strecuratoare, nu-si arunca nici rahatul afara, si nici nu sade langa soba (ah, cenusa asta afurisita!). Isi atinge barbatul numai cand este nevoita o faca. Isi spala corpul de doua ori pe zi, uneori de trei ori, si apoi isi freaca pielea cu uleiuri parfumate. Are intotdeauna parul bine aranjat si este tot timpul imbracata cu rochii impodobite cu flori. O asemenea nevasta este placuta la vedere pentru altii, caci pentru barbatul care o tine este o pacoste, cu exceptia cazului cand el este un rege sau un sef de stat ce isi permite delicii extravagante.

Nu trebuie sa fie uitat tipul de femeie provenind din maimuta. As putea spune ca Zeus a zamislit o astfel de femeie ca cea mai mare napasta din toate - cadoul sau pentru barbat! Atunci cand merge pe strada, este calul de bataie al batjocurii tuturor. Nu are gat, si nici fund. Este, toata, numai picioare. Ar trebui sa vezi modul cum se misca! Ii plang de mila bietului barbat cu o astfel de hidoasa creatura in bratele lui. Este versata in tot felul de trucuri, asemeni unei maimute; mai mult decat atat, nu are nici o rusine si nu ii pasa de oamenii care rad de ea. Nu -i trece niciodata prin minte sa faca vreun bine cuiva; comploteaza cat este ziua de lunga pentru a descoperi cum poate face cel mai mare rau.

Un alt tip este albina. Felicitari oricui a gasit o astfel de femeie! Numai ea merita sa fie scutita de ocara intepatoare cuvenita femeilor. Gospodaria de care se ocupa ajunge infoloritoare. O femeie iubitoare aflata alaturi de iubitul ei sot, inainteaza in varsta bucurandu-se de copii aratosi si ilustri. Ea straluceste orbitor in mijlocul tuturor femeilor. Gratia o invaluie. Nu sta la barfa cu celelalte femeie despre cine s-a culcat cu cine. Zeus a binecuvantat omenirea cu aceste excelente si extrem de cuvincioase sotii.

Dar, prin uneltirea nemiloasa a lui Zeus, celelalte tipuri de femei vor ramane impreuna cu barbatul pentru totdeauna. Da, Zeus, ne-a dat cel mai mare blestem din toate: Femeia.
Daca ea pare sa dea o mana de ajutor, atunci ii face sotului sau cel mai mare rau. Un barbat avand o femeie nu poate trece prin nici o zi fara a avea mintea innegurata. El nu va izgoni niciodata Foamea din casa lui: un oaspete nepoftit, un locatar uracios, un zeu potrivnic.
Chiar atunci cand un barbat se simte cel mai bine acasa, si este dornic sa se bucure, femeia il provoaca la cearta, cu coiful ei de lupta sclipind, plina de vina.
O casa cu o femeie nu este in masura sa intampine cu decenta un oaspete.
Nevasta care pare sa fie cea mai retinuta si mai buna este cea mai dezastroasa din toate; caci in vreme ce barbatul ei se holbeaza cu gura cascata la ea, vecinii rad despre felul cum a fost pacalit.
Fiecare barbat isi lauda cu sarguinta propria sotie si o invinovateste pe cea a barbatului de langa el; pur si simplu, noi, barbatii, nu ne dam seama ca impartasim cu totii acelasi nenoroc.
Deoarece Zeus a facut din aceasta cea mai mare pacoste posibila si ne-a pus astfel catuse de fier, ce nu pot sa fie rupe in veci, chiar din ziua cand Hades si-a deschis portile pentru toti barbatii care au luptat in acest razboi al femeii.


Articole din acelasi domeniu in blogul Dianei:

De ce femeile poarta numele de familie al sotului?

Femeia Zeita si Femeia Razboinica

Schopenhauer despre femei | Barbatii si filozofia lor misogina