Maestrul m-a sărutat pe frunte! | O poveste de Osho
Credeam că îmi găsisem calea. Credeam că îmi găsisem maestrul, înţeleptul care să mă călăuzească în viaţă. Nu a fost îndeajuns. Vreme de trei ani, el nu s-a uitat la mine. Îl aşteptam în fiecare zi ,din zori până la inserat. Atât de mulţi oameni veneau către el şi plecau de la dânsul, dar mie nu îmi acorda nici măcar o privire. Parcă nu existam pentru el. Cu toate acestea, m-am încăpăţânat să rămân în preajma sa, şi, mai mult decât atât, apropierea de el m-a făcut să mă simt din ce în ce mai bine. Cu cât mă ignora mai mult, cu atât mi se părea mai mult că ignorarea mea avea o semnificaţie din ce în ce mai adâncă.
După trei ani, înţeleptul s-a uitat prima oară la mine. În acest fel, îmi dădea de înţeles că nu mai sunt o ucenică, ci o discipola. Dacă un învăţăcel nu avea răbdarea de a rămâne trei ani în jurul său, nu avea cum să îi deschidă poarta spre înţelepciunea să.
Au mai trecut trei ani, şi înţeleptul şi-a aruncat iarăşi privirea spre mine şi mi-a zâmbit! Surâsul său a fost la fel de ascuţit în inima mea precum o sabie. Nu m-am putut împiedica să nu mă întreb de ce mi-a zâmbit.. Dar el avea treabă cu alţi ucenici...
S-au scurs încă trei ani, şi, într-o zi, înţeleptul m-a chemat la el şi m-a sărutat pe frunte. Mi-a spus, "Fiica mea acum eşti pregătită. Acum poţi să pleci în lume şi să împărtăşeşti Mesajul."
Dar el nu mi-a transmis nici un Mesaj.
Timpul mi-a mai mâncat încă nouă ani din viaţă. Singurul său mesaj către mine rămăsese că privise la mine, că îmi zâmbise şi mă sărutase pe frunte.
Dacă însă călăuzitorul tău nu îţi zice că eşti gata, aşa trebuie să fie. Atingerea picioarelui maestrului tău spiritual înseamnă să îi recunoşti bunătatea.
După câtva timp, obişnuia să le mărturisească ucenicilor săi, "Am întâlnit pe cineva ciudat. Vreme de nouă ani m-a învăţat numai uitându-se la mine, însă, în fiecare din aceşti ani, m-a îndrumat. Atunci când mi-am dat seama că eram numai un ucenic şi că, orice mi s-ar fi întâmplat, privea către mine. Privirea să era o ploaie de dragoste... Am mai aşteptat încă trei ani, fără să se petreacă aparent nimic. Felul cum se uita la mine, cu o atât de mare iubire şi compasiune, mă făcea să fiu în al nouălea cer. Mă scăldam într-o improspatatoare experienţă de viaţă!"
Înţeleptul nu s-a oprit aici, şi a continuat să le zică elevilor săi, "Fără să-mi spună nimic, în aceşti alţi trei ani mintea mea a încetat să mai funcţioneze. Ochii mei se îndreptau doar spre ea, şi, puţin câte puţin, atent la gesturile sale, nu m-am mai gândit la nimic. Am uitat până şi scopul pentru care eram acolo, şi conta numai modul în care mă privea. Ştiam ţelul şi eram întru totul împlinit."
"S-au scurs încă trei ani, şi atunci când mi-a surâs, întrega viaţă mi-a surâs. Fiecare particulă din trupul meu a simţit zâmbetul său, cu o atingere atât de delicată încât mi-a pătruns profund în inimă. Ştiam că s-a întâmplat ceva, dar nu-mi dădeam seama ce se întâmplase. Am trecut din stadiul de ucenicie în cel de devotare."
"Ziua în care m-a sărutat pe frunte m-a adeverit ca şi maestru. Sărutul său pe fruntea mea a fost ultimul său mesaj. Mi-au luat mulţi ani pentru a înţelege ce a însemnat asta."
Un sărut dăruit de un înţelept ucenicului său este o declaraţie a faptului că s-a petrecut contopirea, că fuziunea a avut loc, şi eşti în stare să răspândeşti în jur aroma care îţi umple sufletul.
Învăţăcelul este inconştient. Discipolul începe să devină conştient. Devotatul este atât de conştient încât nu îşi poate conştientiza conştiinţa sa! Este nevoie de recunoaşterea unui maestru, deoarece numai aşa distanţa dintre un devotat şi un maestru nu mai există deloc. Devotatul evoluează într-un maestru, dar este vorba despre o dezvoltare spontană, naturală.
O poveste de Osho desprinsă din “Satyam Shivam Sundaram”
Articole din acelaşi domeniu în blogul Dianei:
Nonsensurile minţii- poveste cu talc
A fi împreună cu Dumnezeu - O poveste de Osho
Încrederea | O poveste de Osho
După trei ani, înţeleptul s-a uitat prima oară la mine. În acest fel, îmi dădea de înţeles că nu mai sunt o ucenică, ci o discipola. Dacă un învăţăcel nu avea răbdarea de a rămâne trei ani în jurul său, nu avea cum să îi deschidă poarta spre înţelepciunea să.
Au mai trecut trei ani, şi înţeleptul şi-a aruncat iarăşi privirea spre mine şi mi-a zâmbit! Surâsul său a fost la fel de ascuţit în inima mea precum o sabie. Nu m-am putut împiedica să nu mă întreb de ce mi-a zâmbit.. Dar el avea treabă cu alţi ucenici...
S-au scurs încă trei ani, şi, într-o zi, înţeleptul m-a chemat la el şi m-a sărutat pe frunte. Mi-a spus, "Fiica mea acum eşti pregătită. Acum poţi să pleci în lume şi să împărtăşeşti Mesajul."
Dar el nu mi-a transmis nici un Mesaj.
Timpul mi-a mai mâncat încă nouă ani din viaţă. Singurul său mesaj către mine rămăsese că privise la mine, că îmi zâmbise şi mă sărutase pe frunte.
Dacă însă călăuzitorul tău nu îţi zice că eşti gata, aşa trebuie să fie. Atingerea picioarelui maestrului tău spiritual înseamnă să îi recunoşti bunătatea.
După câtva timp, obişnuia să le mărturisească ucenicilor săi, "Am întâlnit pe cineva ciudat. Vreme de nouă ani m-a învăţat numai uitându-se la mine, însă, în fiecare din aceşti ani, m-a îndrumat. Atunci când mi-am dat seama că eram numai un ucenic şi că, orice mi s-ar fi întâmplat, privea către mine. Privirea să era o ploaie de dragoste... Am mai aşteptat încă trei ani, fără să se petreacă aparent nimic. Felul cum se uita la mine, cu o atât de mare iubire şi compasiune, mă făcea să fiu în al nouălea cer. Mă scăldam într-o improspatatoare experienţă de viaţă!"
Înţeleptul nu s-a oprit aici, şi a continuat să le zică elevilor săi, "Fără să-mi spună nimic, în aceşti alţi trei ani mintea mea a încetat să mai funcţioneze. Ochii mei se îndreptau doar spre ea, şi, puţin câte puţin, atent la gesturile sale, nu m-am mai gândit la nimic. Am uitat până şi scopul pentru care eram acolo, şi conta numai modul în care mă privea. Ştiam ţelul şi eram întru totul împlinit."
"S-au scurs încă trei ani, şi atunci când mi-a surâs, întrega viaţă mi-a surâs. Fiecare particulă din trupul meu a simţit zâmbetul său, cu o atingere atât de delicată încât mi-a pătruns profund în inimă. Ştiam că s-a întâmplat ceva, dar nu-mi dădeam seama ce se întâmplase. Am trecut din stadiul de ucenicie în cel de devotare."
"Ziua în care m-a sărutat pe frunte m-a adeverit ca şi maestru. Sărutul său pe fruntea mea a fost ultimul său mesaj. Mi-au luat mulţi ani pentru a înţelege ce a însemnat asta."
Un sărut dăruit de un înţelept ucenicului său este o declaraţie a faptului că s-a petrecut contopirea, că fuziunea a avut loc, şi eşti în stare să răspândeşti în jur aroma care îţi umple sufletul.
Învăţăcelul este inconştient. Discipolul începe să devină conştient. Devotatul este atât de conştient încât nu îşi poate conştientiza conştiinţa sa! Este nevoie de recunoaşterea unui maestru, deoarece numai aşa distanţa dintre un devotat şi un maestru nu mai există deloc. Devotatul evoluează într-un maestru, dar este vorba despre o dezvoltare spontană, naturală.
O poveste de Osho desprinsă din “Satyam Shivam Sundaram”
Articole din acelaşi domeniu în blogul Dianei:
Nonsensurile minţii- poveste cu talc
A fi împreună cu Dumnezeu - O poveste de Osho
Încrederea | O poveste de Osho
Maestrul m-a sărutat pe frunte! | O poveste de Osho
Reviewed by Diana Popescu
on
iulie 10, 2015
Rating:
Niciun comentariu: