Naşterea şi moartea sunt hotărâte de soartă | Poveşti chinezeşti

Vă aduc aici numai câteva din străvechile poveşti chinezeşti care ne învaţă că naşterea şi moartea ne sunt hotărâte de soartă şi, mai mult decât atât, că norocul şi prestigiul ne vin tot din ceruri. 

Wang Biao, dregător la palatul imperial al dinastiei Tang (816-917 d.Hr.), însărcinat cu transmiterea poruncilor şi documentelor oficiale, spunea, "Tot ce întâlneşte un om în viaţă este asociat cu destinul său. Soarta şi cariera lui au fost de mult timp predestinate. Indiferent dacă este vorba despre noroc ori ghinion, şi chiar despre etapa din viaţă când acestea apar, totul este stabilit dinainte."

Atunci când împărăteasa moştenitoare Wu Zetian (625-705 d.Hr.) a ajuns pe tron, i-a urmărit pe membrii familiei împăratului recent decedat pentru a-i omorî pe toţi. Fiul fostului împărat a fost judecat la templul Dali şi a fost condamnat la moarte. El a suspinat, "Dacă tot trebuie să mor, de ce să pătez cu sânge un pumnal sau o sabie?" La miezul nopţii, a folosit mânecile straielor sale pentru a se spânzura. Şi-a dat sufletul, dar în zori, s-a trezit.

A sporovăit apoi şi a râs în hohote ca de obicei. A mâncat şi a băut ca şi cum ar fi fost acasă. Mai înainte, când îşi recăpătase cunoştiinţa, îşi amintise, "Atunci când am ajuns la palatul zeului morţilor, un sfetnic de acolo şi-a revărsat mânia pe mine. A poruncit să fiu trimis înapoi şi să accept pedeapsa de a fi executat. L-am întrebat de ce era necesar să se întâmple aşa ceva. Sfetnicul mi-a arătat un catastif cu evenimentele din vieţile mele anterioare. În paginile acestuia era scris că omorâsem oameni în trecut şi că trebuia să-mi plătesc datoria."

Pentru că fiul împăratului ştia ce îi este sortit, nu a simţit nici o urmă de teamă când a fost executat. Se pare că atunci când un om vine pe lumea asta, naşterea şi moartea să i-au fost deja hotărâte. Culegi în decursul vieţii tale roadele zămislite din seminţele plantate într-o viaţă trecută. Eşti răsplătit pentru lucrurile bune făcute sau virtuţile acumulate, ori pedepsit pentru faptele rele şi păcatele comise.

În vremea lui Zhenguan (627-649 d.Hr.), Zhang Baozang lucra la palatul imperial. Se întorcea adeseori în regiunea natală Liyang atunci când nu avea îndatoriri în capitală. Într-o zi, pe când se ducea spre Liyang, a dat peste un tânăr vânător care-şi frigea carnea unui animal tocmai ucis. S-a rezemat de un copac, a oftat şi a spus, "Am trăit 70 de ani. Cât de mult regret că n-am avut niciodată norocul să mănânc la iarbă verde o carne atât de proaspătă, de apetisantă." Chiar în acea clipă, un călugăr a trecut pe lângă el şi i-a zis, "Vei fi înălţat la cel de-al treilea rang oficial peste 60 de zile, aşa că de ce mai oftezi?" Apoi, călugărul s-a făcut nevăzut. Zhang a fost copleşit şi derutat de aceste cuvinte. În loc să meargă la Liyang, a revenit în capitală.

În acel timp, împăratul Taizong din dinastia Tang (599-649 d.Hr.) suferea din cauza unei diarei nemaipomenit de păcătoase. Nici unul din doctorii de la palatul imperial nu putea să îl vindece. Taizong a emis o hotărâre prin care cerea tuturor dregătorilor de la palat să îi aducă un leac eficace, promiţând în schimb o răsplată generoasă. Zhang Baozang avusese de pătimit mai de mult din pricina aceleiaşi afecţiuni, căruia îi găsise de unul singur un remediu. Drept urmare, i-a inmânat lui Taizong reţeta concepută de el: ardei lungi înnăbuşiţi în lapte.

Împăratul a încercat remediul şi a scăpat de diaree. A dat apoi poruncă primului ministru Wei Zhong să îl promoveze pe Zhang la cel de-al cincelea rang oficial. Wei a amânat dinadins aplicarea acestei porunci. După mai mult de o lună, nu întocmise actele necesare. S-a întâmplat ca Taizong să aibă iarăşi diaree, aşa că a ordonat să i se pregătească din nou leacul, şi s-a făcut încă o dată bine.

Taizong şi-a dat seama că nu văzuse până atunci hârtiile pentru înălţarea în rang a lui Zhang, omul care îi oferise un remediu atât de bun contra bolii sale. L-a luat la întrebări pe Wei, iar acesta a fost cuprins de frică. Primul ministru a spus, drept scuză, că nu era sigur dacă cel de-al cincelea rang era unul militar sau civil. Împăratul ştia că în trecut Wei avansese pe cineva care îi adusese un leac la cel de-al treilea rang oficial. Drept urmare, a rostit cu cuvinte tunătoare, "De ce cineva care l-a tratat pe împărat nu este promovat la fel de mult şi de repede precum cineva care a tratat un prim ministru? Vreau să i se acorde lui Zhang al treilea rang oficial, cu titluri suplimentare de supraveghere a ritualurilor şi a diplomaţiei." Porunca împăratului a venit exact la 60 de zile după previziunea făcută de călugăr.

Se pare că nu numai naşterea şi moartea sunt predestinate, ci şi rangul şi bogăţia. Nu-i de mirare că oamenii din vechime spuneau adeseori, "Când există un lucru în soarta ta, acesta va apare la timpul potrivit. Dacă nu există un lucru în destinul tău, nu îl poţi face în nici un fel să se întâmple, aşa că de ce te-ai mai chinui să-l aduci în viaţa ta?"

Poveşti chinezeşti din antologia Taipang Guangji, culese între anii 977 şi 988 d.Hr. 


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Codul chinezesc al bunelor maniere | Reguli de politeţe la chinezi 

Legenda zilei îndrăgostiţilor din China 

De ce se poartă verigheta pe al patrulea deget ? | O legendă chinezească