Dragostea ta nu trebuie să fie nicicând oferită... | Din poezia lui Hafez
Dragostea vrea să ne facă un mare favor: ne ţine cu picioarele în sus şi scutură din noi tot ce este lipsit de sens.
Dragostea ta
Nu trebuie să fie nicicând oferită gurii unui străin,
Ci numai cuiva care are valoarea şi îndrăzneala
De a tăia bucăţi din sufletul său cu un cuţit
Pentru a le ţese apoi într-o pătură
Cu care să te protejeze.
Stai aproape de orice sunet care te face mulţumit că eşti în viaţă.
De când fericirea a auzit numele tău, aleargă pe toate străzile pentru a te găsi.
Atunci când eşti singur în întuneric, aş vrea să-ţi pot arată lumina uluitoare a propriei tale fiinţe.
Există diferite fântâni în inima ta.
Unele umplute cu fiecare ploaie bună,
Iar altele cu mult prea adânci pentru aşa ceva.
Frica este cea mai sărăcăcioasă odaie din casă. Mi-ar place să te văd trăind în condiţii mai bune.
Chiar şi după atâta timp, soarele nu îi spune niciodată pământului, "Îmi eşti dator."
Nu există nici o plăcere fără o tinctura de amărăciune.
Notă: Khwājâ Shams-ud-Dīn Muhammad Hāfez-e Shīrāzī (1325/26-1389/90), cunoscut şi sub numele Hafez sau Hafiz, a fost un poet pesan care a ridicat în slăvi bucuriile dragostei şi ale vinului, dar a atacat şi ipocrizia religioasă. Operele sale sunt văzute ca o culme a literaturii persane şi pot fi găsite în casele celor mai mulţi oameni din Iran, care îi învaţă cu iubire poemele şi le folosesc drept proverbe sau zicale în viaţa de toate zilele.
Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:
Lupta dintre poezie şi filosofie | O poveste de Rabindranath Tagore
Despre prietenie - Un poem de Khalil Gibran
Rumi: În clipa când mi-am auzit prima poveste de dragoste
Dragostea ta
Nu trebuie să fie nicicând oferită gurii unui străin,
Ci numai cuiva care are valoarea şi îndrăzneala
De a tăia bucăţi din sufletul său cu un cuţit
Pentru a le ţese apoi într-o pătură
Cu care să te protejeze.
Stai aproape de orice sunet care te face mulţumit că eşti în viaţă.
De când fericirea a auzit numele tău, aleargă pe toate străzile pentru a te găsi.
Atunci când eşti singur în întuneric, aş vrea să-ţi pot arată lumina uluitoare a propriei tale fiinţe.
Există diferite fântâni în inima ta.
Unele umplute cu fiecare ploaie bună,
Iar altele cu mult prea adânci pentru aşa ceva.
Frica este cea mai sărăcăcioasă odaie din casă. Mi-ar place să te văd trăind în condiţii mai bune.
Chiar şi după atâta timp, soarele nu îi spune niciodată pământului, "Îmi eşti dator."
Nu există nici o plăcere fără o tinctura de amărăciune.
Notă: Khwājâ Shams-ud-Dīn Muhammad Hāfez-e Shīrāzī (1325/26-1389/90), cunoscut şi sub numele Hafez sau Hafiz, a fost un poet pesan care a ridicat în slăvi bucuriile dragostei şi ale vinului, dar a atacat şi ipocrizia religioasă. Operele sale sunt văzute ca o culme a literaturii persane şi pot fi găsite în casele celor mai mulţi oameni din Iran, care îi învaţă cu iubire poemele şi le folosesc drept proverbe sau zicale în viaţa de toate zilele.
Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:
Lupta dintre poezie şi filosofie | O poveste de Rabindranath Tagore
Despre prietenie - Un poem de Khalil Gibran
Rumi: În clipa când mi-am auzit prima poveste de dragoste
Dragostea ta nu trebuie să fie nicicând oferită... | Din poezia lui Hafez
Reviewed by Diana Popescu
on
august 17, 2015
Rating:
Niciun comentariu: