Povestea celor cinci degete | O poveste cu tâlc

Odată, cele cinci degete, care de obicei împărtăşeau o strânsă prietenie, au pornit să se certe ca la uşa cortului. Desigur, disputa a a avut acelaşi motiv care otrăveşte sufletele tuturor fiinţelor umane de pe pământ de la începutul timpului: Cine este cel mai mare şi mai tare, cine este cel mai important!?

Cu un dispreţ vădit faţă de tovarăşele sale, degetul mare a fost cel dintâi care a luat cuvântul. Din vorbele sale se distingea clar că pentru el acestă discuţie nu îşi avea rostul... "Fără mine, " a zis policarul, "sunteţi lipsite de orice fel de putere. Încercaţi să faceţi cel mai mic lucru fără ajutorul meu şi vă veţi da de îndată seama că am dreptate!"

Degetul mijlociu a pufnit în râs la auzul acestei declaraţii pompoase, şi afirmat cu emfază, "Nu suntei decât nişte pigmei pe lângă mine. Eu sunt cel mai înalt dintre voi şi dinadins am fost pus la mijloc. Nu aţi observat că în orice poză de grup cea mai importantă persoană este la mijloc? Nu este destul de clar că sunt cu mult mai presus decât voi?"

Degetul inelar i-a ascultat plictisit pe antevorbitorii săi, abia stăpânindu-şi un căscat. S-a uitat în jur cu autoritatea pe care numai un rege o poate avea, fluturându-şi inelul cu diamante ce îl împodobea, şi a rostit, "Măi copii. Voi uitaţi că eu va confer poziţia înaltă de care va bucuraţi. Cu toţi suntei luaţi în seamă numai din cauza mea!"

Degetul arătător nu a suportat o aroganţă atât de mare şi a exclamat furios, "Poziţie înaltă? Pe dracu! Nu aţi observat până acum că atunci când un om este scos din sărite, mă foloseşte pe mine pentru a-şi pune la punct, la locul său, adversarul? Iar atunci când cineva nu ştie încotro să o apuce, nu se face iarăşi apel la mine pentru a-i arăta drumul? Eu sunt cu adevărat un simbol al puterii şi autorităţii!"

În cele din urmă, toate degetele ce îşi afirmaseră cu tărie punctele de vedere şi-au îndreptat privirea către degetul mic, curioase să afle ce are şi el de zis. Pus în încurcătură, derutat, el s-a îndoit cu umilinţă, şi s-a strâns la jumătate din dimensiunea să. S-a simţit atât de rău, încât a început să plângă.

În următoarea dimineaţă, posesorul degetelor a mers la templu şi a îngenuncheat în faţa statuii lui Buddha impreunându-şi mâinile. După ce sunetul clopoţeilor şi al tobelor a ajuns la culme, Buddha s-a înfăţişat înaintea degetului mic, i-a zâmbit, şi i s-a adresat, "Celelalte degete pot fi mai mari, în felul lor, faţă de tine, însă tu îmi eşti cel mai aproape atunci când stăpânul tău stă în faţa mea cu mâinile împreunate. Ce lucru poate fi mai măreţ decât acesta?" Degetul mic a fost copleşit de cuvintele lui Buddha şi a plâns iarăşi, dar, de această dată, lacrimile sale erau unele de bucurie!


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Ce dezvăluie degetele despre personalitatea ta?

Degetele încrucişate - Superstiţie, simbol şi semnificaţie 

De ce se poartă verigheta pe al patrulea deget? | O legendă chinezească