Semnificaţia Schimbării la faţă a Domnului
Schimbarea la faţă a Domnului poartă adânci semnificaţii religioase, spirituale dar şi umane. Pentru a desluşi aceste înţelesuri nu trebuie să uităm că în limba greacă cuvântul folosit în Noul Testament pentru a descrie schimbarea la faţă a lui Iisus de pe muntele Tabor este "metamorfoză," un cuvânt provenit din verbul grecesc "metamorphoo," adică "schimbare de formă" sau "transformare" ("meta" înseamnă de obicei "schimbare", iar "morphe," formă). Când ne gândim la lumea naturală, metamorfoza ne aduce in minte transformarea omizii în fluture, preschimbarea mormolocului în broască. Ambele cazuri reprezintă schimbări de formă. În cazul schimbării la faţă a Domnului asistăm la transformarea Sa într-o strălucitoare fiinţă cosmică, divină, într-o fiinţă luminoasă, o fiinţă a luminii.
Evenimentul Schimbării la faţă a Domnului apare în trei dintre Evanghelii, în cea a lui Matei (17:1-9), în cea a lui Marcu (9:2-9) şi în cea a lui Luca (9:28-36):
Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiesti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingandu-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.
9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.
Şi după şase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte, pe ei singuri, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor.
Şi veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul.
Şi li s-a arătat Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Iisus.
Şi răspunzând Petru, a zis lui Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici; şi să facem trei colibe: Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una.
Căci nu ştia ce să spună, fiindcă erau înspăimântaţi.
Şi s-a făcut un nor care îi umbrea, iar un glas din nor a venit zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi.
Dar, deodată, privind ei împrejur, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Iisus, singur cu ei.
Şi coborându-se ei din munte, le-a poruncit ca nimănui să nu spună cele ce văzuseră, decât numai când Fiul Omului va învia din morţi.
Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.
Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie,
Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.
Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi desteptandu-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stand cu El.
Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este că noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune.
Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor.
Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!
Şi când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Şi ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în zilele acelea, din cele ce văzuseră.
În primul rând, acest eveniment a fost o lecţie dată ucenicilor despre cine era cu adevărat Iisus. Ucenicii (Petru vorbind în numele lor) mărturisiseră că Iisus era Mesia, dar nu înţelegeau clar ce însemna asta, iar declaraţia lui Iisus despre moartea Sa i-a derutat întru totul. Schimbarea la faţă le-a arătat lui Petru, Iacov şi Ioan că Iisus nu era un om obişnuit şi nici chiar un mare prooroc, ci că era, nici mai mult nici mai puţin, Fiul lui Dumnezeu, iar Domnul a confirmat acest fapt.
În al doilea rând, această scenă din Noul Testament presupune că oamenii care-L ascultă pe Iisus Îl văd ca pe Unul care are împuternicirea de a le vorbi. Petru a înţeles asta mai târziu. În "A doua epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru," el recunoaşte cuvântul lui Iisus ca pe unul adevărat şi adevereşte că nu trebuie să ne îndepărtăm de la el. Petru confirmă că aceasta este semnificaţia Schimbării la faţă a Domnului. Pe acel munte, s-a demonstrat că Iisus devenise cel care avea putere asupra oamenilor. Moise şi şi Ilie au reprezentat trepte ale planului lui Dumnezeu pentru sosirea pe lume a lui Iisus.
În al treilea rând, schimbarea la faţă a adeverit că împărăţia lui Mesia va fi una a Slavei. Prin intermediul acesteia, cei trei ucenici aleşi au fost puşi în faţa prevestirii slavei şi victoriei lui Iisus. O victorie ce le va fi clară după Învierea lui Iisus, o înviere care i-a ajutat să înţeleagă ce voise să spună Domnul pe muntele Tabor.
În al patrulea rând, această scenă este cheia înţelegerii crucii lui Iisus şi a ataşamentului faţă de ea. În Evanghelia lui Luca, Iisus vorbeşte cu Moise şi Ilie despre moartea sa apropiată din Ierusalim. Suntem astfel îndrumaţi să privim schimbarea la faţă în lumina morţii şi învierii lui Iisus, cu atât mai mult cu cât Iisus le zice ucenicilor să nu vorbească despre acest eveniment de pe muntele Tabor decât numai după învierea Sa (Matei 17:9).
Indiferent dacă este spirituală, religioasă sau lumească, avem nevoie de o metamorfoză, de o schimbare la faţă în viaţa noastră.
Prin schimbarea Sa la faţă, Iisus ne relevă nu numai slavă Sa, ci şi nevoia de a ne afla propria slavă. Nu este vorba, desigur, despe nici un fel de narcisisim, ci despre recunoaşterea adâncii nevoi umane de a se transforma, de a se schimba, de a se converti, de a se metamorfoza.
Poate că uneori avem trebuinţă de o schimbare la faţă la fel de mult ca şi Iisus.
Transformarea nu este uşoară. Cum este să pleci dintr-un loc în altul, dintr-o anume cale de fiinţare către alta? Îţi este mai uşor, mai comod să rămâi la fel, să îţi păstrezi cursul vieţii, să te confrunţi numai cu ceea ce ştii şi ai învăţat cât se poate de bine de-a lungul anilor.
Adeseori doar aşteptăm. Ce anume? Timpul potrivit? Locul potrivit? Răspunsurile la toate întrebările noastre? Tot ceea ce am sperat şi sperăm să ni se întâmple?
Din această cauza schimbarea la faţă, transformarea, metamorfoza doare.
Cu toate acestea, pentru a fi binecuvântaţi, pentru a fi însoţiţi de noroc, trebuie să ne smulgem de pe cărările bătătorite ale existenţei, trebuie să avem curajul de a ne schimba şi a ne ilumina întru schimbare.
Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:
Înălţarea Domnului în obiceiuri şi superstiţii străine
Naşterea Maicii Domnului - Tradiţii şi obiceiuri
Schimbarea la faţă a Domnului în superstiţii, obiceiuri, tradiţii
 |
| Pictura de Lorenzo Lotto |
Sfânta Evanghelie după Matei:
Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte.
Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina.
Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El.
Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiesti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L".
Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.
Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingandu-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi.
Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur.
9. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi.
Sfânta Evanghelie după Marcu:
Şi după şase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte, pe ei singuri, şi S-a schimbat la faţă înaintea lor.
Şi veşmintele Lui s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada, cum nu poate înălbi aşa pe pământ înălbitorul.
Şi li s-a arătat Ilie împreună cu Moise şi vorbeau cu Iisus.
Şi răspunzând Petru, a zis lui Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici; şi să facem trei colibe: Ţie una şi lui Moise una şi lui Ilie una.
Căci nu ştia ce să spună, fiindcă erau înspăimântaţi.
Şi s-a făcut un nor care îi umbrea, iar un glas din nor a venit zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi.
Dar, deodată, privind ei împrejur, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Iisus, singur cu ei.
Şi coborându-se ei din munte, le-a poruncit ca nimănui să nu spună cele ce văzuseră, decât numai când Fiul Omului va învia din morţi.
Sfânta Evanghelie după Luca:
Iar după cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage.Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind.
Şi iată doi bărbaţi vorbeau cu El, care erau Moise şi Ilie,
Şi care, arătându-se întru slavă, vorbeau despre sfârşitul Lui, pe care avea să-l împlinească în Ierusalim.
Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi desteptandu-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stand cu El.
Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este că noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune.
Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor.
Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi!
Şi când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Şi ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în zilele acelea, din cele ce văzuseră.
Semnificaţii religioase a Schimbării la faţă a Domnului
În primul rând, acest eveniment a fost o lecţie dată ucenicilor despre cine era cu adevărat Iisus. Ucenicii (Petru vorbind în numele lor) mărturisiseră că Iisus era Mesia, dar nu înţelegeau clar ce însemna asta, iar declaraţia lui Iisus despre moartea Sa i-a derutat întru totul. Schimbarea la faţă le-a arătat lui Petru, Iacov şi Ioan că Iisus nu era un om obişnuit şi nici chiar un mare prooroc, ci că era, nici mai mult nici mai puţin, Fiul lui Dumnezeu, iar Domnul a confirmat acest fapt.
În al doilea rând, această scenă din Noul Testament presupune că oamenii care-L ascultă pe Iisus Îl văd ca pe Unul care are împuternicirea de a le vorbi. Petru a înţeles asta mai târziu. În "A doua epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru," el recunoaşte cuvântul lui Iisus ca pe unul adevărat şi adevereşte că nu trebuie să ne îndepărtăm de la el. Petru confirmă că aceasta este semnificaţia Schimbării la faţă a Domnului. Pe acel munte, s-a demonstrat că Iisus devenise cel care avea putere asupra oamenilor. Moise şi şi Ilie au reprezentat trepte ale planului lui Dumnezeu pentru sosirea pe lume a lui Iisus.
În al treilea rând, schimbarea la faţă a adeverit că împărăţia lui Mesia va fi una a Slavei. Prin intermediul acesteia, cei trei ucenici aleşi au fost puşi în faţa prevestirii slavei şi victoriei lui Iisus. O victorie ce le va fi clară după Învierea lui Iisus, o înviere care i-a ajutat să înţeleagă ce voise să spună Domnul pe muntele Tabor.
În al patrulea rând, această scenă este cheia înţelegerii crucii lui Iisus şi a ataşamentului faţă de ea. În Evanghelia lui Luca, Iisus vorbeşte cu Moise şi Ilie despre moartea sa apropiată din Ierusalim. Suntem astfel îndrumaţi să privim schimbarea la faţă în lumina morţii şi învierii lui Iisus, cu atât mai mult cu cât Iisus le zice ucenicilor să nu vorbească despre acest eveniment de pe muntele Tabor decât numai după învierea Sa (Matei 17:9).
Semnificaţia umană/personală a Schimbării la faţă a Domnului
Indiferent dacă este spirituală, religioasă sau lumească, avem nevoie de o metamorfoză, de o schimbare la faţă în viaţa noastră.
Prin schimbarea Sa la faţă, Iisus ne relevă nu numai slavă Sa, ci şi nevoia de a ne afla propria slavă. Nu este vorba, desigur, despe nici un fel de narcisisim, ci despre recunoaşterea adâncii nevoi umane de a se transforma, de a se schimba, de a se converti, de a se metamorfoza.
Poate că uneori avem trebuinţă de o schimbare la faţă la fel de mult ca şi Iisus.
Transformarea nu este uşoară. Cum este să pleci dintr-un loc în altul, dintr-o anume cale de fiinţare către alta? Îţi este mai uşor, mai comod să rămâi la fel, să îţi păstrezi cursul vieţii, să te confrunţi numai cu ceea ce ştii şi ai învăţat cât se poate de bine de-a lungul anilor.
Adeseori doar aşteptăm. Ce anume? Timpul potrivit? Locul potrivit? Răspunsurile la toate întrebările noastre? Tot ceea ce am sperat şi sperăm să ni se întâmple?
Din această cauza schimbarea la faţă, transformarea, metamorfoza doare.
Cu toate acestea, pentru a fi binecuvântaţi, pentru a fi însoţiţi de noroc, trebuie să ne smulgem de pe cărările bătătorite ale existenţei, trebuie să avem curajul de a ne schimba şi a ne ilumina întru schimbare.
Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:
Înălţarea Domnului în obiceiuri şi superstiţii străine
Naşterea Maicii Domnului - Tradiţii şi obiceiuri
Schimbarea la faţă a Domnului în superstiţii, obiceiuri, tradiţii
Semnificaţia Schimbării la faţă a Domnului
Reviewed by Diana Popescu
on
august 05, 2015
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
august 05, 2015
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu