Dependenţa de obiectul fericirii

Nici un suflet nu ar trebui să sufere din cauza celorlalte. Niciun om nu ar trebui să aibă aşteptări de la ceilalţi sau de la mediul exterior pentru a fi fericit. Şi totuşi, sunt atâtea persoane care depind de parteneri, de prieteni, de serviciu ori de bani. Altele, dezamăgite de lipsa controlului asupra celorlalţi, adopta comportamente păguboase pentru viaţa şi sănatatea lor. Acestea nu sunt conştiente că un aspect emoţional neîmplinit sau o problemă interioară nerezolvată este cea care îi împinge mereu spre a o satisface. Aşteptările lor de la ceilalti sunt atat de mari incât isi pun toata baza in acestia, fără a se gandi că le poate fi suficientă propria persoană. Însă ei găsesc soluţia mai uşoară, încercând să-i controleze pe ceilalţi şi mediul în care acţionează.  Înainte să-i judece şi să-i agaseze pe cei din jur ar trebui cu demnitate să accepte că au o problemă, să o identifice şi să o rezolve.

Photo by Vadim Stein

Persoanele dependente cred că numai obţinând dragostea, atenţia celorlalţi sau banii devin fericite. Însă, unele,  constată că odată obţinute, starea de fericire nu se instalează. Dimpotrivă se amplifică frustrarea că nu au soluţie pentru problema lor la care se adaugă pagubele ce însoţesc obiceiul vicios: de a manca prea mult, de a bea prea mult, de a barfi , de a merge la cumparaturi si altele. Ironic este că nu reuşesc să-şi dea seama că lupta ar trebui să fie cu ei înşişi şi nu orientată spre exterior, că fără o dezvoltare interioară, independenţa lor este compromisă.

Dar cum apar aceste obiceiuri neproductive? 

Ele iau naştere pe un fond emoţional incomplet. Persoana simte, fără a identifica, o nevoie interioară şi tinde să o satisfacă. Astfel se orientează spre acumulări materiale sau spre control asupra mediului. Însă, cu timpul, constată că orice ar face, neliniştea nu dispare. Va continua cu acel obicei vicios până când devine dependentă de el şi îi va rămâne fidelă pentru că este singurul care dă senzaţia că îi aduce fericirea.  
Însă orice dependenţă duce mai devreme sau mai târziu, la dezastru.

Cum recunoaştem persoanele dependente? 

Mereu le auzi plângându-se de prestaţia celorlalţi. Ele vor da mereu vina, pentru neplăcerile şi eşecurile din viaţa lor, pe lipsa obiectului fericirii lor- prieteni, partener sau bani ori se vor refugia în acea acţiune defectuoasă pentru a le distrage de la cruda realitate. Însă fericirea este o stare şi nu un lucru, se trăieşte interior şi nu exterior şi nici nu are legătură cu acţiunea celorlalţi sau a mediului asupra noastră.  
Aceste persoane care devin la un moment dat părinţi, transmit această atitudine copiilor. Copiind comportamentul modelelor lor, micuţii se vor plânge din cauza nefericirii provocate de ceilalţi copii care nu vor să se joace cu ei. Nu este uşor să trăieşti în pielea dependentului şi mai ales dacă acesta este şi părinte. El suferă de câte ori îşi vede propriul copil respins de alţi copii, care este permanent în căutarea unui potenţial partener de joacă. 

Acelaşi lucru se întâmplă și cu adulţii care cred că fericirea se găseşte la tarabă, fără să ştie că omul are resurse interioare nelimitate şi că trebuie doar accesate pentru a-şi regăsi liniştea sufletească.

Mihaela Apostol



Articole cu acelasi subiect in blog:
Daca nu spui te iubesc, nu poti stii ca esti iubit- poveste cu talc
Ce sa faci dupa o relatie tampita? Te vindeci si mergi mai departe!
De ce barbatilor le este frica de dragoste?
Ma intalnesc cu  barbati. pe care sa-l aleg?