Minunăţia de dincolo de noi | Poveste de Osho

Exista odată, la marginea unui sat, un zid străvechi şi misterios. Oricine se urca pe el, şi se uita dincolo de acesta, nu mai avea de gând să se întoarcă în sat. Faţă îi era iluminată de un zâmbet larg, şi sărea de cealaltă parte a zidului, fără a se mai întoarce vreodată.

Pe măsură ce a trecut timpul, locuitorii satului au devenit tot mai curioşi despre ce ar fi putut atrage oamenii plecaţi dintre ei de cealaltă parte a zidului. Nu de alta dar, în acel loc, toţi sătenii se bucurau de bunăstare şi nu duceau lipsă de nimic.

Până la urmă, au pus la punct un plan. S-au gândit să îi lege picioarele oricui ar fi fost amator să se caţere pe zid, astfel încât, dacă acesta ar fi dorit să sară dincolo de el, să nu îi poată fi cu putinţă, şi să-l tragă înapoi.

Zis şi făcut. De îndată ce au surprins un consătean ce incearca să vadă ce este de cealaltă parte, i-au înlănţuit picioarele. Omul s-a suit pe zid, a privit dincolo, a fost încântat de ceea ce a zărit şi a zâmbit în extaz. Cei de jos au fost desigur tare curioşi să afle ce cuprinsese cu privirea, aşa că l-au tras înapoi jos, însă, din păcate, acel om şi-a pierdut astfel darul de a vorbi.

Acei care au Văzut nu pot mărturisi. Ceea ce a fost Văzut nu poate fi nici pictat, şi nici redus la vorbe. Cu toate acestea, fiecare om trebuie să facă o încercare să Vadă, iar lumea devine mereu mai frumoasă şi tot mai frumoasă din cauza acestor eforturi.


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Osho: Coliba omului sărac | O poveste despre generozitate 

Ceea ce cauţi este deja înăuntrul tău | O poveste de Osho 

Osho: 5 feluri de profesori