Legenda lui Chucky, păpuşa blestemată | Poveste adevărată de Halloween

Chucky, păpuşa blestemată, înfricoşătoare şi ucigaşă apărută în numeroase filme de groază şi de Halloween, îşi are originea într-o legendă urbană americană bazată, se pare, pe fapte reale. Se spune că Chucky a avut un alt nume. A fost o păpuşă ce a stat alături de un artist american, pe nume Eugene Robert Otto, de-a lungul întregii sale vieţi, fiindu-i un fel de muză. I-a fost dăruită la vârsta de şase ani de servitoarea din casa părinţilor săi, despre care se spunea că practica magia neagră, voodoo!

De îndată ce a primit-o, băieţelul s-a ataşat de ea şi i-a dat propriul său nume, Robert. Deşi părea să fie o păpuşă obişnuită din cârpă, ea a dat naştere unor evenimente stranii şi terifiante. Cel dintâi semn al puterilor sale a apărut atunci când băieţelul Eugene, având pe atunci 10 ani, s-a trezit peste noapte şi a descoperit că păpuşa Robert stătea în pat, la picioarele sale, holbandu-se la el. Câteva clipe mai târziu, mama a fost deşteptată de strigătele disperate ale lui Eugene şi de zgomotele unor mobile grele târându-se pe podeaua din camera fiului ei. Eugene a urlat ca din gură de şarpe, implorandu-şi mama să îl salveze. Atunci când ea a putut, în cele din urmă, să răsucească clanţa uşii, l-a zărit pe săracul Eugene ghemuit de frică în patul său, cu camera lui vraişte şi cu păpuşa Robert stand în spatele patului său. "Robert a făcut asta," au fost singurele cuvinte îngăimate de copil, aceleaşi vorbe pe care le va folosi de multe ori mai târziu, de-a lungul întregii sale copilării, ori de câte ori se petrecea ceva straniu, misterios sau păgubos.

Ce făcea păpuşa Robert / Chucky? 

Nimeni nu ştia cu siguranţă de ce sau cum această jucărie putea, de fapt, să creeze o debandadă atât de înfricoşătoare în camera unui copil. Până la urmă, era doar o jucărie, nu-i aşa? Cu toate astea, evenimentele ciudate şi inexplicabile au continuat să se ţină lanţ. Părinţii lui Eugene auzeau frecvent cum băieţelul lor vorbea cu păpuşa, primind nişte răspunsuri pe o voce total diferită. Ei au declarat că au zărit acea păpuşă glăsuind şi schimbându-şi expresia feţei. De asemeni, au menţionat că le-au ajuns la urechi chicoteli şi suspine stranii răsunând de la etajul unde îşi avea camera băiatul lor. Eugene a continuat să aibă alături această păpuşă de-a lungul întregii lui vieţi. După ce părinţii săi au murit, s-a mutat înapoi în casa lor, împreună cu soţia sa, Anne. Nu a trecut multă vreme, şi a decis că păpuşa avea nevoie de propria ei camera, aşa că i-a rezervat una care avea fereastra spre stradă.

Anne nu se simţea tare bine în aceeaşi locuinţă cu păpuşa Robert şi, deşi nu avea întotdeauna curajul să pună punctul pe "i," îşi dorea că bărbatul ei s-o exileze în podul casei, acolo unde nu avea cum să-i facă cuiva vreun rău. Până la urmă, soţul i-a acceptat punctul de vedere, şi, desigur, păpuşa Robert nu a fost deloc satisfăcută de noul ei loc! În curând, vizitatorii casei au început să audă ecourile unor paşi grei din pod, sunetele cuiva care se mişca nervos înainte şi înapoi, slobozind nişte hohoteli diavoleşti! Copiii din vecini au susţinut că au zărit-o la ferestrele dormitorului de la ultimul etaj, zgaindu-se şi strâmbându-se la ei atunci când plecau spre şcoală. De îndată ce Eugene a auzit asta, a fost intrigat, întrucât ştia cu certitudine că pusese păpuşa în pod, aşa că a pornit să-şi cerceteze locuinţa. Spre stupoarea sa, a găsit păpuşa malefică aşezată bine mersi pe scaunul cu balansoar de la geamul dormitorului de sus. Eugene a încuiat în repetate rânduri păpuşa înapoi în pod, pentru a o regăsi de tot atâtea ori în dormitorul de la etajul superior.

Păpuşa blestemată terorizează un alt copil! 

Eugene Otto a murit în 1972, iar casa sa de pe Eaton Street şi-a aflat curând un nou proprietar, a cărui fetiţă de zece ani a surprinsă plăcut să găsească păpuşa Robert în pod. Încântarea ei a luat însă sfârşit curând, după ce a mărturisit, înfricoşată, că aceasta era vie şi că voia să îi facă rău. Se trezea adeseori către miezul nopţii ţipând de frică şi zicandu-le părinţilor că Robert mişuna în intumeric prin camera sa. Nu a mai durat mult până când păpuşa Robert a fost dată afară, în prezent fiind găzduită la muzeul East Martello Fort, unde vizitatorii curioşi din toată lumea vin să o vadă.

Era păpuşa Robert (Chucky) cu adevărat posedată? 

Mulţi cred că răutatea acestei păpuşi a fost insuflată cea care i-a dăruit-o lui Eugene Otto, de servitoarea părinţilor săi. Se spune că femeia fusese tratată rău de aceştia şi că i-ar fi pedepsit aruncând asupra păpuşii un blestem având de a face cu voodoo sau cu magia neagră. Ar putea fi o explicaţie a experienţelor înfricoşătoare, misterioare pe care oamenii le-au avut în preajma ei... Cu toate acestea, de ce această păpuşă nu a încetat să bântuie, să-şi facă mendrele după ce posesorul ei a încetat din viaţă? Dincolo de aceste neclarităţi, este cert că păpuşa Robert nu conteneşte să îi bage în sperieţi şi să îi înfioare pe toţi cei care o văd la muzeul East Martello Fort, în special pe oamenii care încearcă să o fotografieze! Mulţi dintre ei au declarat că li s-au blocat camerele atunci când au încercat să o imortalizeze, acestea revenind la normal imediat după ce au părăsit muzeul...

Închisă într-o cutie de sticlă, păpuşa Robert, sursă de inspiraţie a filmelor despre Chucky, continuă să le transmită o senzaţie vagă de teamă şi disconfort angajaţilor şi vizitatorilor muzeului. Unii dintre angajaţi au impresia că ea îşi schimbă mereu expresia facială, că aud dinspre ea chicoteli diavoleşti şi că au văzut-o intinzându-şi mâinile către pereţii inchisoarei sale de sticlă, în încercarea de a ieşi de acolo!


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Mireasa moartă – O poveste de Halloween 

Dansul cu diavolul | O poveste de Halloween

Legenda lui Bloody Mary | Poveste de Halloween