Arta luptei cu sabia | O poveste cu tâlc
O poveste nu atât despre arta luptei cu sabia, cât despre răbdarea şi umilinţa de care avem nevoie pentru a ne însuşi orice fel de artă, orice fel de îndemânare...
Matajuro Yagyu era fiul unui vestit spadasin. Tatăl sau, îndurerat de credinţa că fiul său nu se putea înălţa la măiestria lui, l-a renegat.
Matajuro nu s-a dat însă bătut şi a mers pe muntele Futara pentru a-l cunoaşte pe un mare maestru în lupta cu săbiile, pe nume Banzo.
Banzo i-a confirmat însă dezamăgirea tatălui sau. "Vrei să înveţi să foloseşti spada sub îndrumarea mea?" l-a întrebat Banzo. "Nu poţi îndeplini cerinţele mele," a adăugat el.
"Cu toatea astea, dacă muncesc din greu, câţi ani îmi va lua ca să devin maestru?" a insistat tânărul.
"Tot restul vieţii tale," i-a răspuns Bonzo.
"Nu pot aştepta atât," i-a zis Majaturo. "Sunt gata să trec prin orice fel de greutăţi dacă mă înveţi. Dacă devin slujitorul tău cel mai devotat, câtă vreme îmi va lua ca să ajung maestru?"
"Ei bine, în cazul ăsta numai zece ani," a fost de acord Banzo.
"Tatăl meu îmbătrâneşte tot mai repede, aşa că trebuie să am grijă de el," a continuat Matajuro. "Dacă mă străduiesc şi mai mult, de cât timp voi mai avea nevoie?"
"Hm, poate 30 de ani," i-a replicat Banzo.
"Ce înseamnă asta?" a întrebat Matajuro. "Mai întâi mi-ai zis că am nevoie de 10 ani, şi acum îmi spui că îmi trebuie 30 de ani. Voi îndura orice fel de greutăţi în cel mai scurt timp."
"În acest caz," a zis Bonzo, "vei rămâne lângă mine 70 de ani. Un om aşa de grăbit ca tine ajunge adeseori să obţină rezultate bune într-un timp scurt."
"Foarte bine," a declarat tânărul, înţelegând în sfârşit că era luat în râs din pricina nerăbdării sale, "sunt de acord."
Lui Matajuro nu i s-a spus nimic despre felul cum să se apere într-un duel şi nu a atins niciodată vreo sabie. Gătea pentru maestrul său, îi spăla vasele, îi făcea patul, îi curăţa curtea, totul fără nici o indicaţie despre arta luptei cu sabia.
Au trecut astfel trei ani. Matajuro se ocupa în continuare cu sârguinţă de treburile gospodăreşti. Gândurile legate de viitorul său îl întristau. Nici măcar nu începuse să fie iniţiat în arta căreia voia să-şi dedice viaţa...
Cu toate astea, într-o zi, Banzo s-a strecurat în spatele său şi i-a dat o lovitură nemaipomenit de puternică în umăr cu o sabie de lemn.
În ziua următoare, în vreme ce fierbea nişte orez, Banzo l-a lovit din nou pe neaşteptate.
În acest mod, zi şi noapte, Matajuro a învăţat să se apere faţă de atacuri venite din senin. Nu trecea nici o clipă din fiecare zi fără să se gândească la "gustul" sabiei lui Banzo!
A învăţat atât de repede arta luptei cu sabia încât a adus zâmbete largi pe faţa maestrului sau. Matajuro a ajuns odată cu timpul cel mai mare spadasin din ţară.
"Răbdarea nu este simpla abilitate de a aştepta, ea scoate în evidenţă felul cum ne purtăm în vreme ce aşteptăm." Joyce Meyer
Articole din aceeaşi tematică în Blogul Dianei:
Care este cântecul destinului tău?
Tatuajul Leului | O poveste de Rumi
Minunăţia de dincolo de noi | Poveste de Osho
Matajuro Yagyu era fiul unui vestit spadasin. Tatăl sau, îndurerat de credinţa că fiul său nu se putea înălţa la măiestria lui, l-a renegat.
Matajuro nu s-a dat însă bătut şi a mers pe muntele Futara pentru a-l cunoaşte pe un mare maestru în lupta cu săbiile, pe nume Banzo.
Banzo i-a confirmat însă dezamăgirea tatălui sau. "Vrei să înveţi să foloseşti spada sub îndrumarea mea?" l-a întrebat Banzo. "Nu poţi îndeplini cerinţele mele," a adăugat el.
"Cu toatea astea, dacă muncesc din greu, câţi ani îmi va lua ca să devin maestru?" a insistat tânărul.
"Tot restul vieţii tale," i-a răspuns Bonzo.
"Nu pot aştepta atât," i-a zis Majaturo. "Sunt gata să trec prin orice fel de greutăţi dacă mă înveţi. Dacă devin slujitorul tău cel mai devotat, câtă vreme îmi va lua ca să ajung maestru?"
"Ei bine, în cazul ăsta numai zece ani," a fost de acord Banzo.
"Tatăl meu îmbătrâneşte tot mai repede, aşa că trebuie să am grijă de el," a continuat Matajuro. "Dacă mă străduiesc şi mai mult, de cât timp voi mai avea nevoie?"
"Hm, poate 30 de ani," i-a replicat Banzo.
"Ce înseamnă asta?" a întrebat Matajuro. "Mai întâi mi-ai zis că am nevoie de 10 ani, şi acum îmi spui că îmi trebuie 30 de ani. Voi îndura orice fel de greutăţi în cel mai scurt timp."
"În acest caz," a zis Bonzo, "vei rămâne lângă mine 70 de ani. Un om aşa de grăbit ca tine ajunge adeseori să obţină rezultate bune într-un timp scurt."
"Foarte bine," a declarat tânărul, înţelegând în sfârşit că era luat în râs din pricina nerăbdării sale, "sunt de acord."
Lui Matajuro nu i s-a spus nimic despre felul cum să se apere într-un duel şi nu a atins niciodată vreo sabie. Gătea pentru maestrul său, îi spăla vasele, îi făcea patul, îi curăţa curtea, totul fără nici o indicaţie despre arta luptei cu sabia.
Au trecut astfel trei ani. Matajuro se ocupa în continuare cu sârguinţă de treburile gospodăreşti. Gândurile legate de viitorul său îl întristau. Nici măcar nu începuse să fie iniţiat în arta căreia voia să-şi dedice viaţa...
Cu toate astea, într-o zi, Banzo s-a strecurat în spatele său şi i-a dat o lovitură nemaipomenit de puternică în umăr cu o sabie de lemn.
În ziua următoare, în vreme ce fierbea nişte orez, Banzo l-a lovit din nou pe neaşteptate.
În acest mod, zi şi noapte, Matajuro a învăţat să se apere faţă de atacuri venite din senin. Nu trecea nici o clipă din fiecare zi fără să se gândească la "gustul" sabiei lui Banzo!
A învăţat atât de repede arta luptei cu sabia încât a adus zâmbete largi pe faţa maestrului sau. Matajuro a ajuns odată cu timpul cel mai mare spadasin din ţară.
"Răbdarea nu este simpla abilitate de a aştepta, ea scoate în evidenţă felul cum ne purtăm în vreme ce aşteptăm." Joyce Meyer
Articole din aceeaşi tematică în Blogul Dianei:
Care este cântecul destinului tău?
Tatuajul Leului | O poveste de Rumi
Minunăţia de dincolo de noi | Poveste de Osho
Arta luptei cu sabia | O poveste cu tâlc
Reviewed by Diana Popescu
on
noiembrie 11, 2015
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu