Plictisit de moarte | O poveste cu tâlc
Într-o poveste de demult, se spune că, după ce a murit, un tânăr a ajuns într-un loc nemaipomenit de frumos, înconjurat de toate lucrurile plăcute şi frumoase la care visase vreodată.
O făptură îmbrăcată în alb a venit la el şi i-a spus, "Eşti binecuvântat să faci tot ce îţi doreşti."
Plin de încântare, tânărul a purces să facă tot ceea năzuise şi nu putuse de-a lungul întregii sale existenţe, să-şi ofere tot ceea ce îi fusese refuzat cât timp fusese în viaţă.
După ce s-a lăfăit mulţi ani în tot felul de plăceri, el a căutat să întâlnească din nou făptura în straie albe.
De îndată ce a găsit-o, i-a spus că se bucurase de orice îi putuse trece prin minte şi că avea nevoie să se ocupe de ceva serios, să facă ceva prin el însuşi, să se concentreze asupra unei lucrări prin care să simtă că se poate face util.
"Acesta este singurul lucru pe care nu pot să ţi-l ofer," i-a răspuns făptura în alb.
"În cazul ăsta, nu am faţă decât o eternitate de-a lungul căreia să fiu plictisit de moarte! Mai bine să fiu azvârlit în iad!"
"Şi unde crezi că te afli acum?"
Această poveste cu tâlc ar trebui să ne aducă aminte că visele noastre despre vacanţe nesfârşite se pot dovedi zadarnice, că avem nevoie mereu de ceva care să ne stimuleze mintea, să ne ţină ocupaţi, să dea un scop şi un înţeles vieţii noastre.
"Împotriva plictiselii chiar şi zeii luptă în van."
Friedrich Nietzsche
Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:
Plânsul deşertului - O poveste de Paulo Coehlo
Mica fermă şi vacă - O poveste de Paulo Coehlo
Oamenii apatici | O poveste cu talc
O făptură îmbrăcată în alb a venit la el şi i-a spus, "Eşti binecuvântat să faci tot ce îţi doreşti."
Plin de încântare, tânărul a purces să facă tot ceea năzuise şi nu putuse de-a lungul întregii sale existenţe, să-şi ofere tot ceea ce îi fusese refuzat cât timp fusese în viaţă.
După ce s-a lăfăit mulţi ani în tot felul de plăceri, el a căutat să întâlnească din nou făptura în straie albe.
De îndată ce a găsit-o, i-a spus că se bucurase de orice îi putuse trece prin minte şi că avea nevoie să se ocupe de ceva serios, să facă ceva prin el însuşi, să se concentreze asupra unei lucrări prin care să simtă că se poate face util.
"Acesta este singurul lucru pe care nu pot să ţi-l ofer," i-a răspuns făptura în alb.
"În cazul ăsta, nu am faţă decât o eternitate de-a lungul căreia să fiu plictisit de moarte! Mai bine să fiu azvârlit în iad!"
"Şi unde crezi că te afli acum?"
Această poveste cu tâlc ar trebui să ne aducă aminte că visele noastre despre vacanţe nesfârşite se pot dovedi zadarnice, că avem nevoie mereu de ceva care să ne stimuleze mintea, să ne ţină ocupaţi, să dea un scop şi un înţeles vieţii noastre.
"Împotriva plictiselii chiar şi zeii luptă în van."
Friedrich Nietzsche
Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:
Plânsul deşertului - O poveste de Paulo Coehlo
Mica fermă şi vacă - O poveste de Paulo Coehlo
Oamenii apatici | O poveste cu talc
Plictisit de moarte | O poveste cu tâlc
Reviewed by Diana Popescu
on
noiembrie 18, 2015
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu