Legenda lui Krampus, tovarăşul Sfântului Nicolae
Potrivit legendei, în noaptea dintre 5 şi 6 decembrie, atunci când copiii îl aşteaptă pe Moş Neculai, se strecoară uneori în ascunzişurile întunericului Krampus, un monstru cu două coarne lungi şi cu gheare ascuţite, gata să îi înşface pe mititeii obraznici, să le dea o bătăiţă şi să-i bage într-un sac! Krampus poate fi recunoscut de departe prin ecourile transmise de copitele şi de lanţurile sale grele care se izbesc de caldarâm! Ciudat peste poate este că acest personaj sinistru este asociat cu Sfântul Nicolae!
Această bestie nu era totuşi văzută ca un adevărat demon, ci ca un tovarăş al lui Moş Neculai. Dacă Sfântul Nicolae era vestit pentru dragostea sa faţă de copii, cărora le făcea daruri la începutul lunii decembrie, judecându-i după faptele lor din decursul anului, oferindu-le jucării frumoase celor cuminţi şi bucăţi de cărbune celor obraznici, Krampus era cu mult mai rău!
Se spunea că acest monstru cu coarne de ţap, cu o faţă prelungă şi fioroasă, şi cu o limbă despicata şi atarnandu-i ameninţătoare din gură obişnuia să îi viziteze pe copiii neastâmpăraţi pentru a-i pedepsi fie prin bătăi, fie răpindu-i şi ţinându-i în vizuina lui subpământeană vreme de un întreg an!
Conform unor legende vechi de secole, dacă un copil se purta urât, Sfântul Nicolae afla de îndată, şi îl lasă să se ocupe de el pe tovarăşul său Krampus. Se ducea vorba că acest partener al sfântului întorcea cu susul în jos casa unde locuia copilul păcătos folosindu-şi coada asemeni unui şarpe, îi aplica acestuia o bătăiţă la fund cu nuiele de mesteacăn sau îl biciuia cu părul său lung aducând cu coama unui cal, şi îl azvârlea apoi într-un sac ori într-un coş de răchită pentru a-l purta în iad şi a-l ţine acolo timp de un an.
Istoricii nu sunt siguri cum şi unde a apărut în folclor Krampus, dar sunt de părere că îşi are originile mai înainte de creştinism, în mituri păgâne norvegiene şi germanice. La fel ca multe alte personaje legendare, imaginea lui Krampus s-a schimbat de-a lungul timpului şi a regiunilor unde s-a răspândit, însă, dincolo de aceste transformări, el a contribuit la un echilibru între lumină şi întuneric, între bine şi rău.
În noaptea lui Krampus (Krampusnacht) din ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, copiii din Germania aveau grijă să nu atragă atenţia acestui monstru groaznic, să se poarte cât mai frumos, în speranţa că Moş Neculai le va aduce cadouri pe 6 decembrie (Nikolaustag).
În unele interpretări, Krampus este considerat a fi fiul lui Hel din mitologia norvegiană. Hel era fiica lui Loki şi veghetoare peste tărâmul morţilor. Numele companionului lui Moş Neculai derivă din cuvântul german "krampen," având semnificaţia de "gheară." Probabil că nu întâmplător, trăsăturile sale sunt comune cu cele ale unor personaje din miturile greceşti, precum satirii şi faunii.
Legenda lui Krampus este întâlnită îndeosebi în Austria, Germania, Ungaria, Slovenia şi Cehia. Începând cu anii 1800, devenise o tradiţie ca familiile să îşi trimită reciproc cărţi poştale numite "Krampuskarten," în care monstrul încornorat apărea atât în ipostaze umoristice, cât şi sinistre.
La un moment dat, în secolul XX, Krampus a fost interzis de guvernul fascist austriac, însă tradiţia sa a fost reluată după cel de-al doilea război mondial.
Există până în zilele noastre parade anuale tradiţionale în care tinerii se constumeaza asemeni lui Krampus şi aleargă pe străzi mârâind şi zornăind din lanţuri!
În multe oraşe şi sate, continuă să fie menţinută o tradiţie veche, în care o gloată de petrecăreţi (încălziţi bine de şnapsuri) se costumează în Krampus şi iau la goana oamenii de pe străzi. De exemplu, în localitatea austriacă Schladming, din Styria, în fiecare an se strâng circa 1.200 de Krampusi, care se fac că dau cu nuiele în trecători şi sună strident din clopote de vaci.
Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:
Sfântul Nicolae în citate, aforisme, maxime
Sfântul Nicolae în superstiţii şi tradiţii româneşti
Sfântul Nicolae – Tradiţii şi obiceiuri din Europa
Legenda lui Krampus
Carte postala din anii 1900 (Public Domain) |
Se spunea că acest monstru cu coarne de ţap, cu o faţă prelungă şi fioroasă, şi cu o limbă despicata şi atarnandu-i ameninţătoare din gură obişnuia să îi viziteze pe copiii neastâmpăraţi pentru a-i pedepsi fie prin bătăi, fie răpindu-i şi ţinându-i în vizuina lui subpământeană vreme de un întreg an!
Conform unor legende vechi de secole, dacă un copil se purta urât, Sfântul Nicolae afla de îndată, şi îl lasă să se ocupe de el pe tovarăşul său Krampus. Se ducea vorba că acest partener al sfântului întorcea cu susul în jos casa unde locuia copilul păcătos folosindu-şi coada asemeni unui şarpe, îi aplica acestuia o bătăiţă la fund cu nuiele de mesteacăn sau îl biciuia cu părul său lung aducând cu coama unui cal, şi îl azvârlea apoi într-un sac ori într-un coş de răchită pentru a-l purta în iad şi a-l ţine acolo timp de un an.
Originea legendei lui Krampus
Istoricii nu sunt siguri cum şi unde a apărut în folclor Krampus, dar sunt de părere că îşi are originile mai înainte de creştinism, în mituri păgâne norvegiene şi germanice. La fel ca multe alte personaje legendare, imaginea lui Krampus s-a schimbat de-a lungul timpului şi a regiunilor unde s-a răspândit, însă, dincolo de aceste transformări, el a contribuit la un echilibru între lumină şi întuneric, între bine şi rău.
În noaptea lui Krampus (Krampusnacht) din ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, copiii din Germania aveau grijă să nu atragă atenţia acestui monstru groaznic, să se poarte cât mai frumos, în speranţa că Moş Neculai le va aduce cadouri pe 6 decembrie (Nikolaustag).
În unele interpretări, Krampus este considerat a fi fiul lui Hel din mitologia norvegiană. Hel era fiica lui Loki şi veghetoare peste tărâmul morţilor. Numele companionului lui Moş Neculai derivă din cuvântul german "krampen," având semnificaţia de "gheară." Probabil că nu întâmplător, trăsăturile sale sunt comune cu cele ale unor personaje din miturile greceşti, precum satirii şi faunii.
Tradiţii legate de Krampus
Legenda lui Krampus este întâlnită îndeosebi în Austria, Germania, Ungaria, Slovenia şi Cehia. Începând cu anii 1800, devenise o tradiţie ca familiile să îşi trimită reciproc cărţi poştale numite "Krampuskarten," în care monstrul încornorat apărea atât în ipostaze umoristice, cât şi sinistre.
La un moment dat, în secolul XX, Krampus a fost interzis de guvernul fascist austriac, însă tradiţia sa a fost reluată după cel de-al doilea război mondial.
Există până în zilele noastre parade anuale tradiţionale în care tinerii se constumeaza asemeni lui Krampus şi aleargă pe străzi mârâind şi zornăind din lanţuri!
În multe oraşe şi sate, continuă să fie menţinută o tradiţie veche, în care o gloată de petrecăreţi (încălziţi bine de şnapsuri) se costumează în Krampus şi iau la goana oamenii de pe străzi. De exemplu, în localitatea austriacă Schladming, din Styria, în fiecare an se strâng circa 1.200 de Krampusi, care se fac că dau cu nuiele în trecători şi sună strident din clopote de vaci.
Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:
Sfântul Nicolae în citate, aforisme, maxime
Sfântul Nicolae în superstiţii şi tradiţii româneşti
Sfântul Nicolae – Tradiţii şi obiceiuri din Europa
Legenda lui Krampus, tovarăşul Sfântului Nicolae
Reviewed by Diana Popescu
on
decembrie 05, 2015
Rating:
Niciun comentariu: