Păpuşa din sare | Poveste cu tâlc

După o lungă călătorie pe uscat, o păpuşă din sare a ajuns în faţa mării, descoperind ceva ce nu mai văzuse vreodată şi nu putea nicidecum să înţeleagă. Pe când stătea pe terenul tare, solid, de sub picioarele ei, a văzut că există şi un alt fel de teren, mobil, nesigur, zgomotos, straniu şi necunoscut.

Până la urmă, a întrebat marea, "Ce eşti tu?" şi i s-a răspuns, "Eu sunt marea." Păpuşa a insistat, "Ce este marea?" Răspunsul a venit pe dată, "Sunt eu." Apoi, păpuşa a spus, "Nu pot să înţeleg. Vreau să fac asta, dar cum aş putea să o fac?" Marea i-a zis, "Vino şi atinge-mă!"

Păpuşa a înaintat sfioasă, şi-a întins un picior, a atins apa şi a avut impresia ciudată, nedefinită că începea să înţeleagă cu ce avea de a face. Şi-a retras piciorul, s-a uitat în jos şi a văzut că degetele îi dispăruseră, aşa că s-a înfricoşat şi a spus, "Vai, unde îmi sunt degetele, ce mi-ai făcut?" Iar marea i-a răspuns, "Ai dat ceva pentru a înţelege."

Puţin câte puţin, marea a luat bucăţele din sarea păpuşii, şi aceasta a mers tot mai departe spre larg simţind, cu fiecare clipă, că înţelege din ce în ce mai mult, nefiind totuşi capabilă încă să definească ce era marea. În vreme ce mergea tot mai în adânc, se topea încetul cu încetul, repetând, "Ce este totuşi marea?" În cele din urmă, înainte ca un val să dizolve ce mai rămăsese din ea, păpuşa a spus: "Marea sunt eu!"

Sursa: Anthony Bloom, A Doll of Salt


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Molia îndrăgostită de o stea | O poveste cu tâlc

Stropul de rouă - O poveste cu tâlc 

Kahlil Gibran: 10 poveşti de înţelepciune şi inspiraţie