Umbra sfântă | Poveste de Osho

Lasă-mă să-ţi spun una din cele mai vestite poveşti sufiste, "Umbra sfântă."

Trăia odată pe pământ un sfânt atât de bun şi curat încât îngerii pogorau din ceruri pentru a fi martori ai virtuţilor sale. Acest sfânt îşi împrăştia în jurul său credinţa şi bunătatea la fel precum îşi difuzează stelele lumina şi florile parfumul, fără să fie conştiente că fac asta. Fiecare zi a sa putea fi rezumată în două cuvinte, a dărui şi a ierta, fără totuşi ca acest cuvinte să fie vreodată pe buzele sale. Ele erau exprimate în zâmbetul său cald, în miluinţa şi îngăduinţa sa.

Îngerii i-au spus lui Dumnezeu, "Doamne, dă-i acestui om darul de a face minuni."

Dumnezeu le-a răspuns, "Întrebaţi-l ce îşi doreşte de fapt."

Aşadar, îngerii au mers la omul cel sfânt şi l-au întrebat, "Ai vrea ca atingerea mâinilor tale să-i vindece pe cei bolnavi?"

"Nu," a replicat sfântul, "aş vrea ca mai curând Dumnezeu să facă asta."

"Ai dori să converteşti sufletele necurate şi să aduci înapoi pe calea cea dreaptă inimile rătăcite în păcat?"

"Nu," a zis el, "aceasta este misiunea îngerilor. Nu îmi stă în fire să convertesc oamenii."

"N-ai vrea să devii un model de răbdare şi sfinţenie, să atragi oamenii prin aura virtuţilor tale şi să îl slăveşti astfel pe Dumnezeu?"

"Nu," a spus sfântul."Dacă oamenii ar fi atraşi de mine, s-ar îndepărta de Dumnezeu."

"Atunci, ce voiesti?" au insistat îngerii.

"Ce-mi pot dori?" a răspuns sfântul cu un zâmbet larg pe faţă. "Ca Dumnezeu să-mi dăruiască harul Sau. Ce altceva mi-aş putea dori?"

Îngerii i-au zis, "Trebuie să ceri să faci minuni, într-un fel sau altul, altfel acest dar va veni oricum peste tine."

"Foarte bine," a replicat sfântul. "În acest caz, aş vrea să fac cât mai multe lucruri bune, cât mai multe minuni, fără să ştiu măcar că le fac."

Îngerii au rămas înmărmuriţi de uimire. S-au sfătuit între ei şi au ajuns la următorul plan: ori de câte ori umbra sfântului cădea în spatele său ori în dreapta sau stânga sa, astfel încât să nu o poată vedea, urma să aibă puterea de a lecui bolile, a alina durerile şi a uşura necazurile.

Drept urmare, atunci când sfântul mergea, umbra lui, coborâtă pe pământ în spatele lui, în stânga ori în dreapta sa, transforma drumurile aride în pajişti, făcea ca plantele veştejite să înflorească, dădea apă izvoarelor secate, readucea bujorii în obrajii copiilor palizi, îi fericea pe bărbaţii şi femeile cuprinşi de întristare.

Sfântul umbla, pur şi simplu, zi de zi, radiind virtutea sa aşa cum stelele îşi răspândesc lumina şi florile parfumul, fără să fie conştient de asta. Oamenii i-au respectat umilinţa şi l-au urmat în tăcere, fără să îi vorbească vreodată despre minunile sale. Nu a trecut mult timp, şi i-au uitat numele, ajungând să îi spună "Umbra sfânta."

Acest lucru este esenţial în cele din urmă: omul trebuie să devină Umbra sfânta, doar o umbră a lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare revoluţie care i se poate petrece fiinţei umane: transferul centrului. Nu mai eşti pe mai departe propriul tău centru; Dumnezeu ajunge să fie centrul tău. Trăieşti ca umbră a Lui. Nu eşti puternic întrucât nu ai nici un fel de centru pentru a fi puternic. Nu eşti virtuos; nu posezi nici un centru pentru a fi virtuos. Nu eşti nici măcar religios; nu ai nici un fel de centru pentru a fi religios. Eşti, pur şi simplu, nimic, o goliciune imensă, fără bariere sau îngrădiri, astfel încât divinul să îşi facă cale spre tine neîmpiedicat de nimic, neintepretat şi neatins de nimic, astfel încât divinul să curgă către tine aşa cum este, şi nu aşa cum ai dori să fie. El nu are cum să treacă prin centrul tău, întrucât nu ai nici unul. Centrul este pierdut.

Înţelesul acestei sutra este acesta: în final, trebuie să îţi sacrifici centrul pentru a nu mai gândi din punctul de vedere al individualităţii tale, pentru a nu mai pronunţa "eu," pentru a te anihila complet, a te elimina pe tine întru totul. Nimic nu aparţine ţie; din contra, tu aparţii lui Dumnezeu. Devii, în acest fel, o umbră sfântă.

Sursă: Osho, Yoga the Alpha and Omega / Yoga, alfa şi omega 


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Cel mai mare truc al minţii | Poveste de Osho

Osho despre terorism

Preotul şi rugăciunea | Poveste de Osho