Floarea cinstei | Poveste de Paulo Coehlo

În vremuri de mult apuse, în China, un prinţ din regiunea Thing-Zda era pe cale să fie încoronat ca împărat. Înainte de asta, conform legii, trebuia însă să se însoare.

Sfătuit de un înţelept, a hotărât să le cheme pe toate tinerele din împărăţie pentru a alege dintre ele pe cea mai potrivită pentru a-i fi soţie.

O bătrână, ce era slujnică în palat de mulţi ani, a auzit despre pregătirile făcute pentru primirea fetelor şi a căzut pradă unei tristeţi adânci, întrucât fiica să nutrea o dragoste secretă faţă de prinţ.

Atunci când a ajuns acasă şi i-a împărtăşit fiicei sale noutăţile, a fost uluită de decizia acesteia de a se înfăţişa şi ea în faţa prinţului.

"Copila mea, ce ai de gând să faci acolo? Vor fi prezente toate tinerele cele mai frumoase şi mai bogate de la curte. Ce idee prostească ţi-a trecut prin cap! Ştiu cât de mult suferi, dar nu-ţi transformă suferinţa în nebunie!"

"Dragă mamă, nu sufăr şi sunt departe de a înnebuni. Ştiu că nu voi fi nicidecum cea aleasă, dar este şansa mea de a fi cel puţin câteva minute aproape de prinţ. Asta mă face fericită, deşi îmi dau seama că soarta mă va duce într-o altă direcţie."

Seara, când fata a sosit la palat, a putut constată că acolo se aflau, cu adevărat, cele mai frumoase domniţe, îmbrăcate în cele mai frumoase rochii, lăsând la vedere cele mai frumoase bijuterii, gata să se lupte cu orice preţ pentru oportunitatea ce le era deschisă înainte.

Înconjurat de curteni, prinţul a anunţat cum urma să se desfăşoare competiţia. "Voi da fiecăreia dintre voi câte o sămânţă. Cea care îmi va aduce peste şase luni cea mai frumoasă floare ivită din acea sămânţa va fi viitoarea împărăteasă a Chinei!"

Fiica slujnicei şi-a primit sămânţa, a plantat-o într-un ghiveci, şi cu toate că nu ştia cine ştie ce despre arta grădinăritului, a avut grijă de pământul însămânţat cu mare răbdarea şi iubire, pentru că se gândea că dacă frumuseţea florii va fi la fel de profundă ca şi dragostea sa, nu va avea de ce să se teamă că nu va fi ea cea aleasă.

S-au scurs trei luni, şi în ghiveciul ei nu a apărut nici o mlădiţă.

Fata a încercat de toate, a stat de vorbă cu fermierii şi ţăranii din împrejurimi, care au învăţat-o toate metodele de a grădinari, dar nimic nu mergea, toate eforturile ei erau în van.

În fine, cele şase luni au trecut, iar ei nu îi înflorise nimic în ghiveci.

Chiar dacă ştia că nu avea ce să arate, s-a hotărât să revină la palat, realizând că acesta putea fi ultima oară când şi-ar fi putut vedea iubitul.

Ajunsă la curtea imperială cu ghiveciul său golaş, a observat că toate celelalte pretendente la titul de împărăteasă reuşiseră să ajungă rezultate spectaculoase, fiecare dintre ele având o floare mai frumoasă decât cealaltă, într-o varietate largă de forme şi culori.

A sosit, apoi, momentul aşteptat de toată lumea cu sufletul la gură: prinţul a intrat şi a examinat cu mare grijă şi atenţie ghiveciul fiecărei fete.

După ce le-a trecut în revista pe toate, a arătat către fiica slujnicei ca fiind soţia aleasă de el.

Toţi cei prezenţi au început să se plângă, reproşând că cea selectată era candidata care eşuase întru totul să se achite de sarcina încredinţată.

Prinţul şi-a explicat foarte senin şi clar motivul alegerii sale: "Ea fost singură dintre voi ce a cultivat o floare care a făcut-o demnă de a deveni împărăteasă: floarea cinstei!"

"Toate seminţele pe care vi le-am împărţit era seci, şi nu există nici o cale să ajungă să dea în floare."


Cinstea este o floare cu o valoare de nepreţuit. Nu te aştepta să o găseşti în grădina oamenilor fără valoare.


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Despre onestitate | Poveste cu tâlc

Cum s-a creat drumul | Poveste de Paulo Coehlo

Narcis şi lacul | Poveste de Paulo Coehlo