Osho: Ochi de pictor | Povestea lui van Gogh

Auzind că van Gogh nu vânduse nici măcar o pictură, fratele său mai tânăr i-a dat nişte bani unui prieten de-al său, necunoscut de artist, cerându-şi să cumpere cu ei cel puţin o pânză a acestuia. "Lucrul ăsta îl va ferici întrucâtva. Bietul om este pe moarte, pictează toată ziua, se înfometează pentru a picta, dar nimeni nu este dornic să-i achiziţioneze tablourile, nimeni nu vede nimic în ele." Întrucât, pentru a vedea ceva în pictura lui van Gogh este nevoie să ai ochiul unui pictor de calibrul lui van Gogh; cu mai puţin de atât, nu se poate! Picturile sale ţi se vor părea ciudate!

Copacii lui sunt pictaţi atât de sus încât se înalţă deasupra stelelor; stelele rămân în urma lor. Vei gândi că acest om este nebun... Copaci ridicaţi dincolo de stele...? Ai zărit vreodată astfel de arbori pe vreo undeva? Atunci când Vincent van Gogh a fost întrebat, "Copacii tăi se înalţă întotdeauna mai sus de stele?" el a răspuns, "Da, pentru că eu înţeleg copacii. Am simţit mereu că în copaci se află ambiţia pământului de a atinge stelele. Altfel ce rost ar avea? A atinge stelele, a simţi stelele, a merge dincolo de stele - aceasta este dorinţa pământului. Pământul se străduieşte din greu, dar nu-şi poate împlini năzuinţa. Eu o pot face pentru el. Pământul va înţelege picturile mele, şi nu-mi pasă dacă tu le înţelegi sau nu."

Vezi tu, acest fel de picturi nu le poţi vinde... Omul trimis de fratele său a ajuns la van Gogh. Acesta a fost foarte fericit: cel puţin venise cineva să cumpere. În curând, însă, fericirea i s-a preschimbat în disperare pentru că omul a privit fugar în jur, a ales o pictură şi i-a dat banii.

Vincent van Gogh i-a zis, "Dar, chiar îmi înţelegi această pictură? Ai ales-o la întâmplare, nici măcar nu te-ai uitat la ea. Am sute de pânze aici. Nu te-ai învrednicit să priveşti bine şi, pur şi simplu, te-ai oprit asupra uneia care se afla chiar în faţa ta. Bănuiesc că ai fost trimis de fratele meu. Pune pictura la loc şi i-aţi banii înapoi. Nu îmi voi vinde pânzele cuiva care nu are ochi pentru pictură. Şi spune-i fratelui meu să nu mai facă încă o dată acest lucru."

Omul nu îşi dădea seama nici în ruptul capului cum pictorul reuşise să descopere adevărul. L-a întrebat aşadar, "Nu mă cunoşti, cum de ţi-ai dat seama?"

Van Gogh i-a replicat, "Este extrem de simplu. Ştiu că fratele mau îşi doreşte să-mi ofere cât de cât o alinare. Trebuie să te fi manipulat - iar aceşti bani îi aparţin - întrucât văd că eşti cât se poate de orb în privinţa picturii. Iar eu nu am de gând să vând picturi oamenilor orbi; nu pot trage pe sfoară un orb vânzându-i o pictură. Ce să facă cu ea? Şi mai transmite-i fratelui meu că el, de asemeni, nu înţelege pictura. În caz contrar, nu te-ar fi trimis la mine."

Atunci când fratele a auzit se întâmplase, a venit să-şi ceară iertare. El a zis, "În loc să-ţi dăruiesc o mică alinare, te-am rănit. Nu voi mai face asta vreodată."

Sursă: Osho - "From Ignorance to Innocence"/"De la ignoranţă la inocenţă" 


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Cel mai mare truc al minţii | Poveste de Osho

Umbra sfânta | Poveste de Osho

Căutarea călăuzei spre adevăr | Poveste de Osho