Revolta împotriva burţii | Poveste cu tâlc

Această poveste cu tâlc ne sugerează că există piloni de bază ai lumii noastre fără de care nu putem exista sau fără de care existenţa noastră devine falsă, firavă, ori că avem nevoie de o armonie atotcuprinzătoare între inimă, suflet şi trup. Desigur, povestea poartă şi alte semnificaţii, ce aşteaptă să fie descoperite, desconspirate, înţelese în funcţie de individualitatea fiecăruia dintre noi... 

Odată ca niciodată, diferitele părţi ale corpului au început să se plângă de burtă, să o critice în fel şi chip, considerând că nu îşi aducea în nici un fel aportul pentru bunăstarea generală a trupului.

"Uitaţi-vă la noi," au spus mâinile, "noi scormonim pământul pentru a planta seminţe, culegem roadele câmpului, pregătim mâncarea, robotim toată ziua. Tot ce face burta este să stea degeaba aşteptând să fie hrănită. Nu este deloc corect!"

"Picioarele au fost de acord cu mâinile şi au adăugat, "Noi, de asemeni, cărăm burtă greoaie peste tot intreagă zi, o ducem în ogradă să îşi ia de mâncare, o purtăm la râu pentru a-şi lua apă, şi chiar până la palmieri pentru a-şi face vin din fructele acestuia, iar burta nu catacdiseste decât să stea în locul ei călduţ şi să-şi aştepte porţia de mâncare, apă şi vin. Nu este deloc cinstit!"

Capul s-a jelit, la rândului său, că trebuie să ducă în coşuri şi ulcele, încărcătură grea de la câmp şi de la râu, numai şi numai pentru a îmbuiba burta, care nu dădea nici o mână de ajutor la aceste treburi. Părţile corpului au hotărât, drept urmare, să pună capăt acestei nedreptăţi. Pentru asta, s-au decis să se revolte, să se angajeze într-o acţiune de protest, să facă o grevă! S-au înţeles să nu mai muncească şi să nu îi mai aducă nimic burţii până când aceasta nu înţelegea că trebuie să fie un cetăţean responsabil al corpului!

A trecut astfel o întreagă zi, de-a lungul căreia burţii nu i s-a mai dat deloc mâncare, apă şi vin. Burta nu a făcut decât să ghiorţăie, să geamă din când în când, în vreme ce ceilalţi o luau în răspăr.

În cea de-a doua zi de înfometare a burţii, capul a mărturisit că începea să se simtă ameţit.

În cea de-a treia zi, mâinile au declarat că se simt slăbite, iar picioarele că erau şovăitoare şi nu mai puteau să stea drept.

Atunci, părţile corpului şi-au dat seama că atâta vreme cât sprijineau burta, aceasta le sprijinea şi ea într-un fel mai puţin bătător la ochi, însă cât se poate de însemnat. Au realizat că, fără să ştie cum, atunci când hrăneau burta se hrăneau pe ele însele.

Au încetat, aşadar, greva şi s-au întors la muncă pentru a-i da de mâncare burţii. Vigoarea a revenit în ele şi au trăit de atunci fericite, în armonie, împreună cu burta.

Sursă: O poveste africană cu origini incerte

"O burtă goală nu este un bun sfătuitor politic."
Albert Einstein


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

10 legi universale ale succesului şi fericirii 

Lumina şi întunericul din tine | Poveste cu tâlc

Iluzia lumii materiale | Poveste cu tâlc