Poveste cu tâlc: Secretul fericirii

Un guru, un maestru spiritual vestit şi-a anunţat odată discipolii că le va dezvălui secretul fericirii. Cei peste cincizeci de ucenici s-au adunat într-o sală, iar maestrul a început să le explice în detaliu cum puteau să atingă cea mai înaltă stare de fericire.

La un moment dat, înţeleptului i s-a părut însă că vorbea cu pereţii. Discipolii săi căscau, se scărpinau după urechi şi erau chiar pe jumătate aţipiţi. Guru-ul i-a scos din amorţire anunţându-i că vor primi câte un balon umflat pe care trebuiau să-şi scrie numele. Zis şi făcut.

Baloanele au fost apoi adunate şi duse într-o încăpere învecinată, iar maestrul le-a spus ucenicilor că trebuiau să şi le găsească pe cele cu numele lor în cel mult cinci minute.

Oamenii s-a repezit cu sufletul la gură în camera alăturată şi au pornit să se îmbrâncească, să se izbească unul de altul şi chiar să se bată între ei pentru a-şi afla baloanele, într-un haos de nedescris.

După scurgerea celor cinci minute, nici unul nu reuşise să îşi găsească balonul. După aceea, maestrul i-a îndrumat să ia fiecare dintre ei câte un balon din imediata să apropiere şi să i-l dea celui al cărui nume era scris pe el. În mai puţin de cinci minute, erau cu toţii în posesia baloanelor lor.

Înţeleptul le-a zis, "Exact la fel se întâmplă şi în vieţile voastre. Fiecare om aleargă frenetic după fericire în preajma sa, fără să reuşească s-a găsească. Fericirea noastră îşi are sălaş în fericirea altor oameni. Dăruieşte altora fericire, şi ei îţi vor oferi fericire. Acesta este, de fapt, ţelul vieţii umane."

Vezi si: Secretul fericirii | Poveste de Paulo Coehlo