De ce simbolul inimii nu arată ca o inimă reală?

Paradoxal, simbolul inimii, unul din cele mai populare în cultura modernă, nu are nimic de a face cu o inima adevărată, reală. De unde provine, totuşi, acest simbol?

O reprezentare a inimii cumva asemănătoare cu cea din zilele noastre a apărut acum câteva mii de ani, mai exact pe câteva piese de olărie datând din anii 3.000 i.Hr. Oricum, în acest caz, simbolul era mai curând o simplificare a frunzei unei smochine sau a uneia de viţă de vie, care nu avea de a face cu dragostea, şi nu era o ilustrare a inimii umane. Un astfel de însemn este întâlnit în numeroase culturi străvechi, în ceramica grecească, minoică, miceniană, romană şi corintiană. Şi în aceste cazuri, simbolul pare că nu reflectă o inimă, ci diverse tipuri de frunze.

De pildă, în arta plastică din Grecia antică, frunza de vită de vie îl simboliza în special de Dionis, zeul vinului, fertilităţii şi extazului. Mai mult decât atât, în oraşul Efes (Epheus), în preajma secolului al IV-lea d.Hr. această frunză reprezenta un bordel!

Întrucât plantele căţărătoare, precum viţa de vie şi iedera, erau recunoscute ca viguroase şi rezistente de-a lungul timpului, erau scrijelate frecvent pe mormintele greceşti şi romane. Este de remarcat că, independent de greci şi romani, buddhistii au folosit un simbol asemănător cu cel al inimii, inspirat dintr-o frunză de smochin, semnificând iluminarea!

Unii învăţaţi au emis ipoteza că simbolul actual al inimii ar fi putut proveni de la o plantă, dispărută în prezent, numită "silphium," care era utilizată în "controlul naşterii." Negoţul cu silphium era, de fapt, atât de înfloritor în Cirene, încât oraşul s-a dezvoltat vertiginos graţie acestuia.

În ce fel a ajuns, totuşi, inima să fie configurată asemeni unei frunze? Medicii arabi din vechime ajunseseră să aibă cunostiinte destul de mari despre anatomia omului, cunostiinte ce s-au propagat şi în Europa, dar care au fost interzise sau eliminate de biserică. Întrucât autopsiile deveniseră ilegale în Evul Mediu, mulţi oameni din acea perioada s-au văzut siliţi să se bazeze pe descrierile doctorilor arabi, potrivit cărora inima arăta precum conul unui copac conifer sau ca o frunză cu vârful în sus, a cărei codiţă desemna conexiunea arterială.

Drept dovadă, un roman din secolul al XIII-lea, cu un autor anonim, constând dintr-o poveste de dragoste, numit "Roman de la Poire" ( Romanţa perei) este vestit pesntru ilustrarea uneia din cele mai timpurii imagini metaforice ale inimii, în care un bărbat îşi înmânează inima iubitei sale. Forma acesteia este a unui con de copac conifer ori asemănător cu o frunză.

La începutul secolului al XIV-lea, o altă inimă aducând cu un con apare într-o pictură a lui Giotoo de Bondone din capela Scrovegini, înfăţişând o inimă dăruită lui Hristos.

Din acea vreme, acest simbol al inimii a început să fie folosit tot mai des, mai întâi cu vârful în sus, apoi, din secolul al XV-lea, cu vârful în jos.

În următoarele sute de ani s-au petrecut câteva lucruri ce au condus la o creştere masivă a popularităţii simbolismului inimii. Cumva ironic, biserica a avut un rol major în răspândirea imaginii false a inimii... În 1673, o astfel de imagine, numită "inima sacră a lui Iisus" s-a ivit pare-se într-o viziune a Sfintei Margareta Maria Alacoque.

Acest model este remarcabil de asemănător cu cel al simbolismului modern, deşi este înfăţişat înconjurat de spini şi, uneori, în flăcări. Biserica catolică l-a utilizat pe scară largă în secolele următoare...

Aceeaşi reprezentare a fost, curios, preluată şi de Martin Luther, liderul Reformei protestante în blazonul său, "Trandafirul Luther," în 1519.

Un alt factor ce a contribuit la popularizarea acestui simbol a constituit, la finele secolului al secolului XV, succesul crescând al cărţilor de joc franţuzeşti, cuprinzând Coeurs (inima/roşie/cupa), carreaux (caro/romb), Trefles (treflă) şi Pique (pică/inimă neagră).

Cu toate că presiunea religioasă asupra medicinii a slăbit tot mai mult în ultimele secole, iar cunoştiinţele anatomice au căpătat amploare în lume, aspectul artistic, poetic şi comercial al simbolului inimii nu numai că a supravieţuit, ci a fost adoptat şi ca un însemn al dragostei!


Mai poţi citi în Blogul Dianei:


Semnificaţia liniei inimii | Ghicitul în palmă 

Inima, simbol şi semnificaţie

Inima în citate, aforisme, maxime