Voltaire: O scrisoare de dragoste

Acidul, ironicul, zeflemitorul Voltaite a catadicsit să se îndrăgostească? Aşa se pare, având în vedere scrisoare lui de dragoste către Catherine Olympe du Noyer.

La un moment dat, în tinereţe, Voltaire lucra ca secretar la Amabasada franceză din Haga. Acolo s-a îndrăgostit de o tânără şi graţioasă olandeză, pe nume Catherine Olympe du Noyer. Ca orice poveste de dragoste, şi aceasta s-a lovit de piedici. În Haga circulau zvonuri despre trecutul dubios al mamei lui Catherine, care au ajuns şi la urechile şefului lui Voltaire, ambasadorul Franţei. Extrem de grijuliu să nu păteze în vreun fel onoarea ţării sale, ambasadorul i-a interzis drept urmare lui Voltaire să mai ia legătură cu iubita sa. L-a închis, pur şi simplu, în clădirea ambasadei şi a cerut guvernului olandez să o expulzeze din oraş pe Catherine şi pe mama ei. Voltaire, îndrăgostit lulea, a făcut o tentativă de a evada din ambasadă pentru a se căsători cu aleasa inimii sale. Nu a reuşit, şi a fost trimis sub pază acasă, cu cariera de diplomat compromisă. Scrisoarea de dragoste de mai jos a fost scrisă de Voltaire pe 20 noiembrie 1713, în ambasada unde era reţinut:

"Sunt aici ţinut închis în numele regelui, dar vă asigur că pot să-mi iau şi viaţa dar nu şi dragostea pe care o simt faţă de dumneavoastră. Da, frumoasă mea doamnă, am să va văd în această seară, chiar dacă trebuie să-mi pierd capul pe eşafod. 
Pentru Dumnezeu, vă rog din suflet să nu-mi mai spuneţi cuvinte atât de lipsite de speranţă, precum au fost acelea din ultima dumnevoastră scrisoare. Nu faceţi vreun act disperat, doamnă! Fiţi discretă. Feriţi-vă de mama dumneavoastră, căci vă este cea mai cumplită duşmană. Să nu vă feriţi însă numai de ea. Feriţi-vă de toţi şi de propria dumneavostră umbră, să nu aveţi încredere în nimeni. La răsăritul lunii fiţi pregătită de plecare. Plec incognito din această clădire; îmi închiriez o trăsura sau o caleaşcă şi o să zbor cu dumneavoastră, ca vântul, la Schevening; iau cu mine cerneală şi hârtie, şi de acolo o să scriem lumii. Dacă într-adevăr mă iubiţi, fiţi liniştită, păstraţi-vă calmul, nu vă manifestaţi sentimentele dumneavoastră, îndeosebi în faţa mamei. Credeţi-mă, nici cele mai groaznice torturi nu ar putea să mă facă să nu fiu sluga dumneavoastră credincioasă până la sfârşitul vieţii mele. Nu, nu există o asemenea putere, nici o putere nu ne va despărţi. Dragostea noastră este sinceră şi va dăinui cât vom trăi. Fiţi pregătită; la ora patru o să vă aştept aproape de casa dumneavoastră. Cu bine, doamnă, nu există nimic pe lume ce nu aş risca pentru dumneavostră, întrucât ştiu că meritaţi mai mult. Cu bine, dragostea mea, şi la revedere." 


Articole din acelaşi domeniu în Blogul Dianei:

Scrisoare de dragoste către tine însuţi

Balzac: O scrisoare de dragoste

Cele mai frumoase scrisori de dragoste