Ce exprimă sprâncenele în limbajul nonverbal?
Reper important în limbajul nonverbal, mişcarea sprâncenelor te poate sprijini să relaţionezi mai uşor, mai expresiv în viaţa socială, profesională sau chiar sentimentală, să îţi relevi forţa personalităţii şi să îţi dezvălui nedumerirea, indoiala, suspiciunea, slăbiciunea sau nesiguranţa oamenilor cu care interacţionezi.
Ridicarea ambelor sprâncene simultan semnalează de obicei incitare, emoţie şi surpriză. Prin acelaşi gest le arăţi altor oameni că ai înţeles ceea ce vor să-ţi spună sau că ideile emise de ei sunt surprinzătoare, ieşite din comun, chiar şocante. De fapt, în acest fel te conectezi, socializezi mai uşor cu alţii, demonstrezi că eşti interesat de opiniile altora.
Sprâncenele se înalţă aşadar pentru a-ţi exprima aprobarea, dar şi pentru a accentua anumite cuvinte ori idei atunci când te adresezi altcuiva. Această mimică apare fecvent, de exemplu, la reporterii sau prezentatorii de la televiziune în răstimpul în care încearcă să pună punctul pe i, să accentueze ceva anume.
Gura şi buzele în limbajul corpului
Folosită şi pentru a-ţi îmbunătăţi percepţia vizuală, ridicarea sprâncenelor indică deschidere faţă de alţii, faptul că eşti de acord cu alte persoane, că aderi cumva la părerile lor, chiar că "laşi de la tine" într-o discuţie. Îndeosebi în cazul femeilor, sprâncenele se ridică în timp ce povestesc ceva. Bărbaţii apelează la o astfel de expresie atunci când încearcă să se conecteze emoţional cu o femeie sau cu un copil.
Înălţarea, urmată de coborârea sprâncenelor în câteva fracţiuni de secundă, un gest însoţit de multe ori de lăsarea în jos a capului sau ridicarea uneia din mâini, reprezintă un fel de salut involuntar, un mijloc de a-i arăta unei persoane că ai recunoscut-o. Dacă altcineva face acest gest atunci în vreme ce trece pe lângă tine ori ajunge în faţa ta îţi dă de înţeles că te-a recunoscut, că ştie cine eşti. Frecvent, este o expresie reciprocă de recunoaştere.
Să spunem că îţi încrucişezi drumul, într-un parc, cu cineva care ţi se pare că ar fi un vechi coleg de şcoală. Îţi ridici şi coborî cu repeziciune sprâncenele dar, întrucât acesta nu îţi răspunde semnului de recunoaştere, nu face acelaşi gest, îţi stăpâneşti impulsul de a începe o conversaţie cu el, străbătut de jena că l-ai fi putut confunda!
Limbajul corpului, în general, în acest caz în particular, are totuşi semnificaţii diferite în lume. În Japonia, ridicarea şi coborârea rapidă a sprâncenelor este considerată o necuviinţă, o grosolănie, având în vedere că are o conotaţie sexuală!
Spre deosebire de expresia anterioară, în această modalitate de limbaj nonverbal, în care se petrece ridicarea şi coborârea sprâncenelor după o perioada de timp de cel puţin o secundă, este vorba despre un semnal de nedumerire faţă de ceea ce auzi sau vezi.
Interpretarea expresiilor feţei | Descifrarea comunicării faciale
Câteodată, îţi înalţi sprâncenele într-un gest de chestionare, interogare nonverbală. În acest fel, îţi îndemni un interlocutor să ducă până la capăt un gând, o idee, apoi îţi coborî sprâncenele ca o confirmare, într-o expresie de înţelegere.
Această componentă a limbajului feţei apare des la o mamă care are de a face cu un comportament neadecvat al copilului ei. Ea îşi înalţă sprâncenele, îşi înclină uşor într-o parte capul, pune o întrebare şi aşteaptă un răspuns potrivit înainte de a-şi lăsa în jos sprâncenele.
Este, drept urmare, un gest ce întovărăşeşte şi o întrebare de genul: "Ce crezi, am un serviciu bun?", Am procedat corect făcând asta?", "Eşti de acord cu mine?"
Sprâncenele ridicate pot dovedi că nu ştii ceva sau chiar te simţi neajutorat din cauza aceasta. Este o formă de manifestare a unei surprinderi neplăcute, dar şi a străduinţei de a obţine aprobarea cuiva, o aprobare ce poate surveni printr-o mişcare a capului, a unui zambet ori a unei confirmări verbale.
Politicienii şi copiii apelează la un astfel de gest pentru a căpăta aprobarea altora.
Poate fi întâlnit şi la cineva care tocmai a spus o glumă, un banc, şi aşteaptă reacţia pozitivă, râsul sau aprecierea auditoriului.
Un semnal nonverbal ce indică suspiciune, de care te foloseşti pentru a-ţi exprima indoiala faţă de o faptă, un comentariu, o afirmaţie a altcuiva. El poate reprezenta scepticsm însă, totodată, şi un amestec de agresivitate cu frică.
În primul caz, acest semn poate să se ivească, de exemplu, la o mamă pusă în faţă unei greşeli nerecunoscute a copilui său. Ea îl ţintuieşte cu privirea, îşi apleca niţel capul într-o parte, îşi ridică o sprânceană şi o lasă în jos pe cealaltă, şi îşi strânge buzele. Îşi manifestă, în acest mod, suspiciunea, neîncrederea.
Coborârea sprâncenelor sugerează mânie, agresivitate sau teamă. Printr-o astfel de expresie le transmiţi altora că le dezaprobi comportamentul şi, eventual, vrei să îl corectezi. Pe de altă parte, acest gest facial poate dovedi că eşti stăpânit de o luptă interioară, de un conflict interior.
Sprâncenele lăsate în jos îţi scot în evidenţă forţa personală şi te pot sprijini să îi domini pe alţii, să îţi impui autoritatea. Chiar dacă cineva nu este capabil din punct de vedere fizic să atace pe altcineva, are capacitatea de a da în acest fel senzaţia că este puternic. Atunci când îţi cobori sprâncenele, eşti luat mai în serios de alţii, iar atitudinea ta poate să pară chiar ameninţătoare.
Cum seduci o femeie? Limbajul nonverbal
În acelaşi timp, menţinerea în jos a sprâncenelor pentru o perioada mai lungă oglindeşte slăbiciune şi nesiguranţă, denotă supunere, defetism, chiar laşitate. Este o expresie facială caracteristică unor copii abuzaţi, însă şi victimelor preferate ale bătăuşilor de la şcoală, ale prădătorilor sociali şi psihopaţilor!
Sprâncenele ridicate
Ridicarea ambelor sprâncene simultan semnalează de obicei incitare, emoţie şi surpriză. Prin acelaşi gest le arăţi altor oameni că ai înţeles ceea ce vor să-ţi spună sau că ideile emise de ei sunt surprinzătoare, ieşite din comun, chiar şocante. De fapt, în acest fel te conectezi, socializezi mai uşor cu alţii, demonstrezi că eşti interesat de opiniile altora.
Sprâncenele se înalţă aşadar pentru a-ţi exprima aprobarea, dar şi pentru a accentua anumite cuvinte ori idei atunci când te adresezi altcuiva. Această mimică apare fecvent, de exemplu, la reporterii sau prezentatorii de la televiziune în răstimpul în care încearcă să pună punctul pe i, să accentueze ceva anume.
Gura şi buzele în limbajul corpului
Folosită şi pentru a-ţi îmbunătăţi percepţia vizuală, ridicarea sprâncenelor indică deschidere faţă de alţii, faptul că eşti de acord cu alte persoane, că aderi cumva la părerile lor, chiar că "laşi de la tine" într-o discuţie. Îndeosebi în cazul femeilor, sprâncenele se ridică în timp ce povestesc ceva. Bărbaţii apelează la o astfel de expresie atunci când încearcă să se conecteze emoţional cu o femeie sau cu un copil.
Mişcarea rapidă în sus şi în jos a sprâncenelor
Înălţarea, urmată de coborârea sprâncenelor în câteva fracţiuni de secundă, un gest însoţit de multe ori de lăsarea în jos a capului sau ridicarea uneia din mâini, reprezintă un fel de salut involuntar, un mijloc de a-i arăta unei persoane că ai recunoscut-o. Dacă altcineva face acest gest atunci în vreme ce trece pe lângă tine ori ajunge în faţa ta îţi dă de înţeles că te-a recunoscut, că ştie cine eşti. Frecvent, este o expresie reciprocă de recunoaştere.
Să spunem că îţi încrucişezi drumul, într-un parc, cu cineva care ţi se pare că ar fi un vechi coleg de şcoală. Îţi ridici şi coborî cu repeziciune sprâncenele dar, întrucât acesta nu îţi răspunde semnului de recunoaştere, nu face acelaşi gest, îţi stăpâneşti impulsul de a începe o conversaţie cu el, străbătut de jena că l-ai fi putut confunda!
Limbajul corpului, în general, în acest caz în particular, are totuşi semnificaţii diferite în lume. În Japonia, ridicarea şi coborârea rapidă a sprâncenelor este considerată o necuviinţă, o grosolănie, având în vedere că are o conotaţie sexuală!
Sprâncenele ridicate şi coborâte după un scurt interval de timp
Spre deosebire de expresia anterioară, în această modalitate de limbaj nonverbal, în care se petrece ridicarea şi coborârea sprâncenelor după o perioada de timp de cel puţin o secundă, este vorba despre un semnal de nedumerire faţă de ceea ce auzi sau vezi.
Interpretarea expresiilor feţei | Descifrarea comunicării faciale
Câteodată, îţi înalţi sprâncenele într-un gest de chestionare, interogare nonverbală. În acest fel, îţi îndemni un interlocutor să ducă până la capăt un gând, o idee, apoi îţi coborî sprâncenele ca o confirmare, într-o expresie de înţelegere.
Această componentă a limbajului feţei apare des la o mamă care are de a face cu un comportament neadecvat al copilului ei. Ea îşi înalţă sprâncenele, îşi înclină uşor într-o parte capul, pune o întrebare şi aşteaptă un răspuns potrivit înainte de a-şi lăsa în jos sprâncenele.
Este, drept urmare, un gest ce întovărăşeşte şi o întrebare de genul: "Ce crezi, am un serviciu bun?", Am procedat corect făcând asta?", "Eşti de acord cu mine?"
Sprâncenele ridicate pot dovedi că nu ştii ceva sau chiar te simţi neajutorat din cauza aceasta. Este o formă de manifestare a unei surprinderi neplăcute, dar şi a străduinţei de a obţine aprobarea cuiva, o aprobare ce poate surveni printr-o mişcare a capului, a unui zambet ori a unei confirmări verbale.
Politicienii şi copiii apelează la un astfel de gest pentru a căpăta aprobarea altora.
Poate fi întâlnit şi la cineva care tocmai a spus o glumă, un banc, şi aşteaptă reacţia pozitivă, râsul sau aprecierea auditoriului.
O sprânceană înălţată şi una coborâtă
Un semnal nonverbal ce indică suspiciune, de care te foloseşti pentru a-ţi exprima indoiala faţă de o faptă, un comentariu, o afirmaţie a altcuiva. El poate reprezenta scepticsm însă, totodată, şi un amestec de agresivitate cu frică.
În primul caz, acest semn poate să se ivească, de exemplu, la o mamă pusă în faţă unei greşeli nerecunoscute a copilui său. Ea îl ţintuieşte cu privirea, îşi apleca niţel capul într-o parte, îşi ridică o sprânceană şi o lasă în jos pe cealaltă, şi îşi strânge buzele. Îşi manifestă, în acest mod, suspiciunea, neîncrederea.
Sprâncenele coborâte
Coborârea sprâncenelor sugerează mânie, agresivitate sau teamă. Printr-o astfel de expresie le transmiţi altora că le dezaprobi comportamentul şi, eventual, vrei să îl corectezi. Pe de altă parte, acest gest facial poate dovedi că eşti stăpânit de o luptă interioară, de un conflict interior.
Sprâncenele lăsate în jos îţi scot în evidenţă forţa personală şi te pot sprijini să îi domini pe alţii, să îţi impui autoritatea. Chiar dacă cineva nu este capabil din punct de vedere fizic să atace pe altcineva, are capacitatea de a da în acest fel senzaţia că este puternic. Atunci când îţi cobori sprâncenele, eşti luat mai în serios de alţii, iar atitudinea ta poate să pară chiar ameninţătoare.
Cum seduci o femeie? Limbajul nonverbal
În acelaşi timp, menţinerea în jos a sprâncenelor pentru o perioada mai lungă oglindeşte slăbiciune şi nesiguranţă, denotă supunere, defetism, chiar laşitate. Este o expresie facială caracteristică unor copii abuzaţi, însă şi victimelor preferate ale bătăuşilor de la şcoală, ale prădătorilor sociali şi psihopaţilor!
Ce exprimă sprâncenele în limbajul nonverbal?
Reviewed by Diana Popescu
on
aprilie 12, 2016
Rating:
Reviewed by Diana Popescu
on
aprilie 12, 2016
Rating:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu