Copiii şi rugăciunile - Poveste de Paulo Coehlo

Un preot protestant, la câţiva ani după ce îşi întemeiase o familie, nu mai avea deloc linişte atunci când se dedica rugăciunilor sale. Într-o seară, în vreme ce era îngenuncheat, a fost din nou deranjat de larma făcută de copii în sufragerie.

"Fă-i pe copii să tacă!" a strigat el, plin de năduf.

Înspăimântată, soţia sa s-a supus poruncii lui. De atunci, ori de câte ori preotul venea acasă, toţii cei din familie păstrau liniştea în timpul rugăciunilor lui. Cu toate acestea, el şi-a dat seama, la un moment dat, că nu mai era ascultat de Dumnezeu.

Într-o seară, pe când îngenunchease ca de obicei, l-a întrebat pe Domnul, "Ce ce întâmplă? Acum am la îndemână liniştea necesară pentru a mă ruga, dar simt, totuşi, că rugăciunile mele nu mai ajung la Tine!"

Kahlil Gibran despre copii

Un înger i-a răspuns, "Dumnezeu aude cuvintele, dar nu mai aude şi râsetele. El observă devotamentul, însă nu mai vede bucuria."

Preotul s-a ridicat în picioare şi a strigat iarăşi nevestei sale: "Lasă-i pe copii să se joace! Ei sunt parte a rugăciunii!"

Iar cuvintele lui au început iarăşi să fie ascultate de Dumnezeu.

Osho despre copii