Gary Zukav: Adevărul şocant despre compasiune

Autor al cărţilor de renume "The Seat of Soul" (Lăcaşul sufletului), "The Dancing Wu Li Masters" (Maeştrii dansatori Wu Li), şi cofondator al Institutului Lăcaşul sufletului (The Seat of the Soul Institute), institut având scopul de a sprijini oamenii din întreaga lume în crearea unui înţeles şi ţel al vieţii, în cea a creativităţii, fericirii şi dragostei, Gary Zukav ne explică în aceste rânduri cum să înţelegem necazurile altora şi să învăţăm ce este cu adevărat compasiunea. 

Un alcoolic a cerut odată să plece dintr-un centru de tratament. Soţia lui a crezut că era o ideea bună să-l aibă acasă şi să aibă grijă de el deşi cei de la centrul de tratament au sfătuit-o să nu facă asta.

De îndată ce l-a avut alături de ea, a făcut tot ce i-a stat în putinţă, aşa cum făcuse de altfel de-a lungul anilor cât fuseseră împreună, să-l iubească cu tandreţe, să-l încurajeze să nu mai bea, să-l distragă de la băutură şi, în general, să-l determine să se simtă bine cu el însuşi sau, cel puţin, mai bine.
A apelat la raţiunea lui (un lucru care nu era posibil atunci când era beat) şi s-a îngrijit de cea mai temătoare parte a personalităţii lui atunci când aceasta ieşea la iveală. De exemplu, dacă el spunea "Nimănui nu-i pasă de mine," ea îi răspundea "Desigur că oamenii te iubesc." Când zicea "Sunt terminat," ea îi replica "Ai atât de mult de dăruit." Când exclama "Nu pot s-o iau de la început," ea îl mobiliza "Când drumul devine dur, numai cei duri continuă să-l străbată."

Bărbatul se temea să treacă prin durerea emoţională pe care anii de băutură nu o mai puteau masca (ceea ce i se ceruse la centrul de tratament). Soţia lui se temea de furia lui, pornirile sale capricioase, iraţionalitatea şi beţia lui. Trei luni după întoarcerea acasă, bărbatul s-a înecat cu propria sa vomă în pat, prea şovăielnic sau slab pentru a se salva de la moarte. Nu a fost nici un fel de compasiune în această situaţie. Vecinii s-au gândit poate că soţia lui îl tratase cu compasiune, dar care ar fi fost reacţia lor dacă şi-ar fi dat seama că alegerea ei contribuise la moartea lui? Temerile ei şi ale lui îi împiedicaseră să-i asculte pe specialiştii în alcoolism.

Compasiunea înseamnă să-i iubeşti pe alţii îndeajuns de mult pentru a le spune ceea ce este potrivit din inimă, dintr-o inimă viguroasă, fără a ţine cont de efectul vorbelor tale. Soţia bărbatului nu i-a spus "Nu te poţi întoarce acasă, în casa mea, până când nu te schimbi." Nici nu i-a zis "Eşti o tornadă în această casă, eşti destructiv faţă de mine, de copiii noştri şi oricine este în preajma ta. Pleacă în dimineaţa asta şi nu reveni până nu termini cu băutura." Probabil că nu l-ar fi putut forţa să îşi facă un tratament, dar ar fi fost capabilă din punct de vedere legal să-l silească să părăsească casa ce-i servea drept adăpost pe când bea cu iresponsabilitate. Deşi aceste acţiuni pot pară dificile sau crude, ele ar fi putut fi opţiuni încărcate de compasiune şi i-ar fi cerut să-şi pună la încercare fiecare parte temătoare a persoanei ei, simţindu-se poate crudă, nedreaptă, inumană, vinovată şi altele. Iar soţul său ar fi putut să fie încă în viaţă. S-ar fi putut... Alegerea de a bea ori nu, de a se confrunta cu durerea şi a se schimba ori nu a fost mereu a lui. A fost ultima lui alegere. Cu toţii, clipă de clipă, facem alegeri. Uneori le facem din frică, alteori din dragoste. Numai alegerile din dragoste sunt străbătute de compasiune. Nu există nici o excepţie. Ai curajul să acţionezi cu o inimă viguroasă, fără să iei în calcul ce se poate întâmpla? Dacă nu poţi, nu ai abilitatea de a dărui sau a trăi compasiunea. Acesta este un adevăr şocant.

"Frica faţă de rău nu micşorează răul, ci îl amplifică." 
Gary Zukav