Kahlil Gibran despre dragoste

Când dragostea îţi face semn, urmeaz-o,
Deşi căile sale sunt anevoioase şi abrupte.
Iar atunci când aripile sale te cuprind, nu te opune,
Deşi sabia ascunsă printre penele sale te poate răni.
Iar atunci când îţi vorbeşte, crede în ea,
Cu toate că vocea sa îţi poate spulbera visele
Aşa cum vântul de nord răvăşeşte grădina.

Căci chiar dacă dragostea te încoronează, ea te şi răstigneşte.
Chiar dacă ea te face să creşti, tot ea îţi îţi curăţă crengile.
Chiar dacă se urcă până la înălţimea ta şi îţi mângâie
ramurile cele mai fragede ce freamătă în soare,
La fel coboară până la rădăcinile tale
şi le cutremură din încleştarea lor în pământ.

Asemeni snopilor de porumb te adună la sine.
Ea te treieră pentru a te dezgoli.
Ea te cerne pentru a te elibera de pleavă.
Ea te macină până la albeaţă.
Ea te frământă până devii maleabil;
Şi apoi te dăruieşte focului sacru, astfel încât să poţi
deveni pâinea sacră a ospăţului sacru al lui Dumnezeu.

Kahlil Gibran: Când mi s-a născut Durerea | Un poem cu tâlc 

Toate aceste lucruri are să ţi le facă dragostea pentru a putea
să afli secretele inimii tale, şi prin această cunoaştere
să devii un fragment din inima Vieţii.

Dacă însă din pricina fricii vei căuta numai pacea dragostei
şi numai plăcerea dragostei,
Atunci este mai bine pentru tine să-ţi acoperi
goliciunea şi ieşi de pe aria de treierat a dragostei
Într-o lume fără anotimpuri unde va trebui să razi, fără
să o faci din preaplinul râsului tău, şi să plângi, dar nu
cu toate lacrimile tale.
Dragostea nu îţi oferă nimic altceva decât pe ea însăşi.
Dragostea nu posedă şi nici nu poate fi posedată;
Căci dragostea este îndeajuns pentru dragoste.

Atunci când iubeşti nu trebuie să spui, "Dumnezeu este în inima mea,"
ci mai curând "Eu sunt în inima lui Dumnezeu."
Şi nu te gândi că poţi influenţa cursul dragostei, căci dragostea,
dacă te găseşte vrednic de ea, îţi stabileşte cursul.

Dragostea nu are altă dorinţă decât să se împlinească pe sine.
Dacă iubeşti însă trebuie să ai şi dorinţe.
Fie ca acestea să fie dorinţele tale:
Să te topeşti şi să fii asemeni un izvor clocotitor
care-şi cântă melodia către noapte.
Să afli durerea a unei tandreţi prea mari.
Să fii rănit de propria ta înţelegere a dragostei;
Şi să sângerezi voit şi bucuros.
Să te trezeşti în zori cu o inima înaripată şi să aduci
mulţumiri pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti la ora prânzului şi să meditezi la extazul dragostei;
Să te întorci acasă pe inserat cu recunoştiinţă;
Şi apoi să adormi cu o rugăciune pentru fiinţa iubita
în inima ta şi cu un cântec de laudă pe buzele tale.

Cum să fii tu însuţi - O poveste de Kahlil Gibran