10 aspecte din psihologia dragostei

Dragostea este una din cele mai importante şi, totuşi, cele mai neînţelese sentimente pe care le trăim. Creierul nostru este conectat în mod natural cu alţi oameni şi resimţim dureros singurătatea şi respingerea altora ca ameninţări în procesul evoluţiei noastre. Atât din punct de vedere biologic, cât şi cultural, mulţi dintre noi credem că avem nevoie de o relaţie de dragoste de durată, fără limite temporale, pentru a fi cu adevărat împliniţi. Iubirea pe termen lung nu este ceva automat, constant, izvorât de la sine, ci necesită atenţie, eforturi, lipsă de egoism şi chiar voinţa de a fi vulnerabil în conexiunea cu persoana iubita.

În rândurile de mai jos, am descris 10 aspecte din psihologie ce te pot îndruma să înţelegi ce este şi ce nu este, până la urmă, dragostea...

Dragostea este diferită de pura/impura pasiune sau dorinţă fizică 

Atracţia fizică este o parte importantă a dragostei pentru mulţi din noi, dar iubirea emoţională se deosebeşte de patimă. Din această cauză, aventurile amoroase efemere, întâmplătoare, superficiale nu tind către relaţii pe termen lung. Studiile în care se scanează creierul în timp real arată că ne manifestăm dorinţa fizică în zonele cerebrale ale motivării sau recompensării, în vreme ce dragostea este identificată în regiuni ale creierului asociate cu grija, afecţiunea, empatia.

Psihologia geloşilor | Ce se ascunde în spatele geloziei? 

Iubirea este atât un sentiment de moment, cât şi unul pe termen lung 

Într-un clişeu vechi, dragostea este simbolizată de două inimi ce pulsează împreună asemeni uneia singure. Cercetările psihologice au demonstrat că trăim clipa în iubire ca o stare de comuniune afectivă. În conexiunea adâncă a clipei, a prezentului, îndrăgostiţii îşi reflectă unul spre celălalt, îşi "împrumută" unul altuia expresiile faciale, gesturile şi chiar impulsurile psihologice. Dragostea poate fi, însă, totodată, o stare emoţională şi mentală de durată, în care simţim în profunzime nevoia de a ne asigura că partenerului nostru îi este bine, suntem mişcaţi de durerea sa şi motivaţi să îi alinăm eventualele suferinţe.

Clădirea unei relaţii de cuplu îndelungate necesită muncă/preocupare 

Într-o sinteză a cercetărilor psihologice de dată recentă, sunt scoase în evidenţă câteva tipuri de comportament specifice cuplurilor care îşi împărtăşesc pe termen lung iubirea. Astfel, partenerii se gândesc unul la celălalt în mod pozitiv atunci când nu sunt împreună, îşi sprijină reciproc dezvoltarea şi evoluţia personală şi îşi asumă experienţele de viaţă ale celuilalt, învăţând din ele şi folosindu-le pentru a-şi extinde propriile orizonturi.

Putem să ne mărim capacitatea de a iubi 

Studiile despre grijă, înţelegere şi compasiune arată că practicarea acestor "strategii" în mod regulat ne poate inspira să fim mai pozitivi şi mai empatici în numai câteva luni. Călugării care se cufundă regulat în meditaţia focalizată spre compasiune au un ritm diferit al undelor cerebrale alfa decât novicii din acest domeniu şi peste media persoanelor care nu se angajează în meditaţie. Meditaţia ţintind către compasiunea şi grija faţă de alţii intensifică activitatea în centrii creierului corelaţi cu empatia şi emoţiile pozitive, şi diminuează activarea centrilor temerii, ceea ce determină o interconectare sporită în creier asociată cu ataşamentul străbătut de siguranţă emoţională.

Semnele dragostei | Cum ştii că cineva este îndrăgostit?

Dragostea ne infuzează sănătate 

Un număr mare de studii a scos la iveală că o conexiune de iubire pe termen lung este benefică sănătăţii fizice, în vreme ce singurătatea şi absenţa legăturilor sociale tind să ne scurteze viaţa la fel că şi fumatul. Îndeosebi pentru bărbaţi, căsătoria îmbunătăţeşte starea de sănătate pe o durată îndelungată, iar moartea soţiei reprezintă un factor de risc major pentru sănătate cu atât mai mult cu cât decesul se petrece mai timpuriu. Nu se ştie dacă acest lucru are loc întrucât soţiile îşi încurajează bărbaţii să se îngrijească de ei sau se petrece ca urmare a conexiunii emoţionale, sentimentale şi fizice din căsătorie.

Dacă ne focalizăm pe iubire, avem şansa să o sporim! 

Atunci când ne focalizăm deliberat, conştient, atenţia, simţămintele şi acţiunile noastre către persoana iubita, ne înscriem pe o creştere în spirală a aprecierii şi fericirii reciproce din cuplu. Trebuie să recunoaştem cu sinceritate că ne dorim cu toţii să fim mereu în mintea şi inima partenerului nostru, să fim iubiţi şi chiar ocrotiţi de acesta. Cercetările din psihologie au arătat că exprimarea neîngrădită a iubirii în cuvinte şi fapte crează emoţii pozitive atât în mintea celui care le exprimă, cât şi în cea a celui spre care este îndreptată.

Dragostea este un pahar mereu plin 

Iubirea faţă de o persoană sau chiar mai multe nu te împiedică să o dăruieşti şi altora. De fapt, lucrurile se petrec invers! Dragostea este o capacitate pe care o construieşti în interiorul tău prin concentrare mentală, angajament emoţional şi grija faţă de cei iubiţi. Atunci când suntem însufleţiţi de sentimente de iubire pentru o persoană, senzaţiile de satisfacţie şi conexiune care ne străbat ne motivează să ne răspândim dragostea spre mai mulţi oameni.

Iubirea nu este necondiţionată 

Una din condiţiile iniţiale necesare dezvoltării sentimentelor de dragoste constă în existenţa unui simţământ de siguranţă şi încredere. Pentru ca iubirea şi empatia să apară, cortexul nostru prefrontal trebuie să trimită spre amigdală (centrul de alarmă al creierului) un semnal de deconectare a mecanismului automat "luptă sau fugi." Oamenii care au fost afectaţi în copilărie de traume, neglijare, abuz ori alte lucruri care le-au ameninţat, le-au pus la încercare siguranţa ataşamentului emoţional, pot să aibă dificultăţi în deconectarea sistemului "luptă sau fugi," ori să nu se simtă îndeajuns de siguri pe ei pentru a iubi. Astfel de probleme pot fi depăşite prin terapie sau graţie unui partener care le demonstrează constant, repetat, grijă şi faptul că este demn de încredere.

Care este profilul tău psihologic ? | Test de personalitate

Dragostea este molipsitoare 

Exprimarea compasiunii, empatiei, iubirii noastre poate inspira naşterea acestor sentimente şi în alţii. Poate că din această cauza lideri precum Nelson Mandela şi Dalai Lama au fost în stare să-şi facă adepţii să dea tot ce au mai bun în ei şi să-şi diminueaze pornirea primară "luptă ori fugi."

Iubirea nu este neapărat eternă, dar poate fi! 

Ştim că o dragoste stabilă, neschimbătoare este posibilă dar nu este şi o lege inexorabilă a "fizicii" sentimentelor. De fapt, unii teoreticieni din domeniul psihologiei ajung chiar să pună sub semnul întrebării ideea unui sine fix, neschimbător, scoţând în evidenţă că nu suntem aceeaşi persoană ca şi acum cinci sau zece ani. Viaţa ne transformă biologia, gândirea şi comportamentul, iar relaţiile de cuplu pot fi ameninţate atunci când unul dintre parteneri simte nevoia să se schimbe sau ambii parteneri se dezvoltă în direcţii diferite. Într-un experiment psihologic, a fost relevat că scanările cerebrale ale unor oameni ce îşi menţinuseră o dragoste intensă pe termen lung erau aidoma celor ale unor persoane abia îndrăgostite!