Banchetul - Poveste cu tâlc

Aparenţele, mofturile şi prejudecăţile ne transformă adeseori lumea într-una absurdă, desprinsă parcă dintr-o piesă de Eugen Ionescu. Înconjuraţi de forme fără fond, ne putem simţim uneori provocaţi să le dăm o semnificaţie cu tâlc, la fel ca şi în această poveste...

Un om sărman a îndrăznit odată să între într-un palat în care avea loc un banchet. Gazdele au dat dovadă de politeţe şi l-au primit înăuntru însă, din cauza îmbrăcăminţii sale zdrenţuite, l-au aşezat la capătul mesei ospăţului, aşa că, atunci când platourile ajungeau în dreptul său, nu mai avea în ele nici o urmă de mâncare.

În cele din urmă, a plecat de la banchet, întorcându-se câteva ore mai târziu împodobit cu haine şi bijuterii alese, împrumutate de la un prieten bogat. De această dată, a fost condus de îndată în capul mesei şi, cu mare ceremonie, hrana i-a fost adusă lui mai întâi.

Lucrurile nu sunt întotdeauna aşa cum par | O poveste cu tâlc

"Ah, ce bucate delicioase" a exclamat omul nostru. S-a înfruptat din tot felul de mâncăruri, care de care mai apetisante, turnându-şi mai înainte câte o lingură din fiecare peste hainele sale de preţ.

Un nobil, aflat alături de el, l-a întrebat strâmbându-se cu oroare, "Domnule, de ce va împrăştiaţi mâncarea pe hainele dumneavoastră de preţ?"

"Vai," i-a răspuns chicotind omul, "iertaţi-mă, n-am vrut să vă oripilez, dar straiele astea mi-au adus înainte toate aceste bucate minunate. Este cinstit, drept urmare, să le hrănesc pe ele mai întâi!"

Iluzia lumii materiale | Poveste cu tâlc

"Toată lumea vede ceea ce pari să fii. Puţini oameni îşi dau seama cine eşti cu adevărat."
Machiavelli