Emanuel Swedenborg: Dragostea este viaţa noastră

"Dragostea constă din dorinţa de a da ce este al nostru altuia şi a simţi încântarea sa ca şi cum ar fi a noastră." 
Emanuel Swedenborg 

Dragostea este viaţa noastră. Pentru cei mai mulţi oameni, existenţa dragostei este ceva dat, însă natura dragostei este un mister. Cât despre existenţa dragostei, ştim despre ea din limbajul de zi cu zi. Spunem că cineva ne iubeşte, că monarhii îşi iubesc supuşii, şi supuşii îşi iubesc monarhii. Spunem că un soţ îşi iubeşte soţia, că o mama îşi iubeşte copiii, şi viceversa. Spunem că oamenii îşi iubesc ţara, concetăţenii, vecinul. Folosim acelaşi limbaj şi despre obiecte impersonale, spunând că cineva iubeşte un lucru sau altul.

Chiar dacă "dragostea" este un cuvânt folosit curent în vorbire, cu greu poate şti cineva ce este dragostea. Când ne focalizăm către aceasta, descoperim că nu ne putem forma o imagine a sa în gândurile noastre, aşa că ne spunem fie că nu este ceva real, fie că este, pur şi simplu, ceva care scapă vederii noastre, auzului nostru, atingerii şi conversaţiei noastre şi, tocmai din acest motiv, ne influenţează.

Suntem întru totul inconştienţi că ea este însăşi viaţa noastră, nu doar viaţa generală a întregului nostru trup sau a tuturor gândurilor noastre, ci viaţa în cele mai mici detalii ale acestora.

Osho: Povestea mistică de dragoste a lui Meera

Oamenii înţelepţi pot înţelege acest lucru atunci când întrebi, "Dacă dai deoparte efectele dragostei, mai poţi gândi ceva? Mai poţi face ceva? Atunci când efectele dragostei îşi pierd căldura, nu şi-o pierd şi vorbirea şi acţiunea? Nu ne încălzesc ele la fel cum o face dragostea?" Cu toate astea, înţelegerea oamenilor înţelepţi nu este bazată pe gândul că dragostea este viaţa noastră, ci pe experienţa despre cum se petrec lucrurile.

Nu putem şti ce este viaţa noastră până când nu ştim ce este dragostea. Dacă nu ne însuşim asta, cineva poate ajunge să creadă că viaţa nu este decât senzaţie şi acţiune, iar altcineva că nu este decât gândire, când, de fapt, gândirea este primul efect al vieţii, iar senzaţia şi acţiunea sunt efecte secundare ale vieţii. Gândul este efectul primar al vieţii, aşa cum am menţionat, dar există forme tot mai adânci şi mai adânci ale gândului şi, asemeni, forme tot mai superficiale şi mai superficiale ale acestuia. Cea mai adâncă formă a gândului, perceperea finalităţilor, este, de fapt, primul efect al vieţii.

Kahlil Gibran despre dragoste

Putem să ne facem o idee despre ce este viaţa prin asociere cu căldura soarelui lumii noastre. Ştim că acestă căldură acţionează precum viaţa împărtăşită de toate plantele pământului întrucât primăvară, atunci când se măreşte, plantele de toate felurile se ivesc din sol. Ele se îmbracă cu podoabele lor de frunze, apoi în cele de flori, şi, în cele din urmă, în fructe. În acest fel "trăiesc." Când căldura dă înapoi, aşa cum se petrece în toamnă şi iarnă, ele sunt golite de aceste semne de viaţă şi se usucă. Dragostea acţionează în acelaşi mod, pentru că dragostea şi căldura corespund una celeialalte. Din această cauză dragostea ne dăruieşte căldură.

Sursă: Emanuel Swedenborg - Divine Love and Wisdom/Dragoste şi înţelepciune divină

Cartea lui Swedenborg "Dragoste şi înţelepciune divină" descrie un Dumnezeu iubitor care este prezent în mod egal pentru toţi oamenii de pe pământ - indiferent de rasă ori religie - şi explorează structura fundamentală a universului spiritual.