Omul care vrea să-şi facă un cuib de pasăre | Poveste adevărată
Am întâlnit azi dimineaţă un personaj ciudat şi pitoresc. Îl ştiam din vedere... Un băiat fără căpătai de vreo douăzeci de ani, unul din cei aşa zişi oameni ai străzii sau "boschetari" aciuiaţi de câtăva vreme în cartierul nostru. Astfel de "scursuri ale societăţii," miluiţi de vecinii cu inima bună şi huliţi, chiar înjuraţi de binecredinciosii cu sufletul întunecat, se cufundă adeseori tot mai adânc în nenorocirea lor, îşi uită ambiţiile ori clipele de fericire de altădată, şi ajung să-şi rătăcească minţile într-o lume numai de ei ştiută.
Ei bine, în dimineaţa asta, băiatul cu pricina adunase o grămadă de crenguţe şi fire de iarbă. Stătea pe o bancă, meşterind din ele ceva complicat, fără vreo noimă. Este o poveste adevarată!
Redescoperă-ţi aripile
Curioasă, m-am apropiat de el şi l-am întrebat ce face. "Îmi fac un cuib, pe care o să-l pun în copacul de colo," mi-a răspuns el, şovăielnic, arătându-mi un tei bătrân din apropiere.
Fără să vreau, m-a luat gura pe dinainte şi am spus, "Bine, dar tu nu eşti pasăre, nu eşti cioară şi nici vrăbiuţă, ca să zbori până la el şi să-şi facă culcuş acolo!"
Băiatul mi-a declarat cu seninătate, "De îndată ce îmi voi termina cuibul, voi şti cum să zbor!"
Oricât ne-am juli genunchii de podelele bisericii şi indiferent câte icoane am pune pe pereţi, răutatea noastră nu va fi iertată de Dumnezeul dinlăuntrul nostru! Lăsaţi oamenii să zboare!
Vrei să zbori sau să fii invizibil? | Un mic test psihologic
Ei bine, în dimineaţa asta, băiatul cu pricina adunase o grămadă de crenguţe şi fire de iarbă. Stătea pe o bancă, meşterind din ele ceva complicat, fără vreo noimă. Este o poveste adevarată!
Redescoperă-ţi aripile
Curioasă, m-am apropiat de el şi l-am întrebat ce face. "Îmi fac un cuib, pe care o să-l pun în copacul de colo," mi-a răspuns el, şovăielnic, arătându-mi un tei bătrân din apropiere.
Fără să vreau, m-a luat gura pe dinainte şi am spus, "Bine, dar tu nu eşti pasăre, nu eşti cioară şi nici vrăbiuţă, ca să zbori până la el şi să-şi facă culcuş acolo!"
Băiatul mi-a declarat cu seninătate, "De îndată ce îmi voi termina cuibul, voi şti cum să zbor!"
Oricât ne-am juli genunchii de podelele bisericii şi indiferent câte icoane am pune pe pereţi, răutatea noastră nu va fi iertată de Dumnezeul dinlăuntrul nostru! Lăsaţi oamenii să zboare!
Vrei să zbori sau să fii invizibil? | Un mic test psihologic
Omul care vrea să-şi facă un cuib de pasăre | Poveste adevărată
Reviewed by freelancergabe2
on
iunie 23, 2016
Rating:
Reviewed by freelancergabe2
on
iunie 23, 2016
Rating:
Postări
Bun e un caz real...ce legatura are cu oamenii care se inchina la icoane?
RăspundețiȘtergerenu vad nici o legatura. oamenii care se inchina la icoane crezi ca nu sunt bolnavi sau crezi ca si ei sunt atat de atotputernici?
Tocmai de aceea se duc spre rugaciune pentru putere, pentru sanatate, pentru cate necazuri or avea si ei
Nu am vazut sincer legatura ta ironica cu pupatul icoanelor.
Si cu atatia de la toate institutiile statului pentru care sunt platiti sa ajute acesti oameni sunt mai fara de pata, institutii cu toate grilele ocupate?
Ce sa fac eu de pilda, ma duc la biserica ma rog cum oi putea si eu si ce as putea sa fac eu pe cat imi sta in putere
I-am oprit eu sau altul sa isi faca o viata, sau le-am luat eu jobul? pe care nici nu il am?
chiar nu inteleg aiureli de genul iarta-ma
Daca tu consideri ca cei care se inchina la Biserica sunt rai, nenorociti, mincinosi de ce n-ai fost tu buna sa il iei acasa
Diana Popescu spunea...
ȘtergereNu am spus nimic despre icoane si inchinatul la ele. Am mentionat "binecredinciosii cu sufletul întunecat" drept acei oameni care merg la biserica dar uita sau nu vor sa in puna in practica invataturile lui Iisus despre ajutorarea celor sarmani din jurul nostru. Nu vreau sa cred ca te caracterizeaza si pe tine o astfel de meschinarie sufleteasca. Una prin care ne dedicam in vorbe si inchinaciuni invatamintelor Domnului, si altceva facem in viata de toate zilele. Hristos sa fie cu tine!