Superstiţii din fotbalul european | Campionatul din Franţa 2016

Superstiţiile din fotbalul european sunt atât amuzante , cât şi stranii, amintindu-ne că raţiunea pură nu ne domină aşa cum am vrea să credem nici măcar aspectele majore ale vieţii noastre. Cireaşa de de tort din acest articol constă în superstiţiile mai multor membri ai lotului României la Euro 2016 din Franţa!

Pregătirile dinainte de meci 

Kolo Touré a insistat să fie întodeauna ultimul jucător venit pe teren pe când juca la Arsenal, o situaţie care i-a făcut necazuri în Liga campionilor UEFA 2019, în meciul împotriva Romei, când colegul sau William Gallas a întârziat la a doua repriză din cauza unui tratament pentru o accidentare. Touré s-a simţit incapabil să reintre în joc după pauză până când nu a făcut-o Gallas, iar meciul a fost reluat fără amândoi jucătorii, ivorianul fiind în cele din urmă penalizat pentru că se alăturase echipei sale fără permisiunea arbitrului.

Tomáš Rosický, căpitanul echipei Cehiei, nu cânta niciodată imnul naţional cu voce tare după ce, atunci când jucase pentru ţara sa la juniori, ori de câte ori îl întonase zgomotos, echipa sa pierduse. Fotbalistul german Mario Gomez este stăpânit de superstiţia că nu trebuie să cânte deloc imnul ţării sale întrucât, în tinereţe a dat numeroase goluri după ce s-a abţinut să-i dea glas la începerea meciurilor.

Fostul antrenor de la Fiorentina, Bruno Pesaola, era atât de convins că un cântec anume pe care-l asculta înainte de fiecare partidă îi aducea noroc încât a făcut, la un moment, cale întoarsă de-a lungul a 500 de kilometri pentru a-şi lua înregistrarea cântecului pe care o uitase acasă.

John Terry, căpitanul de la Chelsea, este de asemeni legat de ritualuri superstiţioase. El ascultă de multă vreme acelaşi CD cu Usher înainte de fiecare meci, parchează în acelaşi loc, stă pe acelaşi scaun din autocarul echipei, şi a folosit chiar aceeaşi pereche de apărătoare de gambă vreme de zece ani (până le-a pierdut într-o partida din Barcelona).

Fotbalul în citate, aforisme, maxime

Laurent Blanc îşi săruta pe frunte portarul Fabien Barthez înainte de fiecare meci de la Cupa mondială FIFA din Franţa 1998.

Preşedintele de altădată al echipei de fotbal din Pisa, Romeo Anconetani avea impresia că era cu noroc să aştearnă sare pe teren înainte de fiecare partidă importantă. Odată a presărat cu o astfel de ocazie pe gazon nu mai puţin de 26 de kilograme de sare!

Membrii echipei Cehiei s-au hotărât să nu se bărbierească deloc în decursul Campionatului european de fotbal din 2012, sperând astfel să atragă norocul de partea lor. Portarul Petr Čech a refuzat să-şi ia înapoi aparatul de ras după ce soţia lui i-a spus că arată îngrozitor şi trebuia să se bărbierească imediat!

Secretele şi superstiţiile mijlocaşilor 

În cadrul echipei sale de la Ajax, Johan Cruyff îi trăgea câteva palme pe burtă portarului Gert Barts înainte de fiecare meci şi nu uita să îşi scuipe guma de mestecat spre terenul echipei adverse înainte de fiecare repriză. Pe de altă parte, coechipierul lui Cruyff, Gerrie Mürhen a insistat să poarte chiloţii colegului sau Sjaak Swart în timpul jocurilor din Cupa europeană.

Mijlocaşul englez Gary Lineker nu trăgea şuturi spre poartă în decursul încălzirii dinaintea meciurilor pentru că nu-şi dorea să irosească astfel vreun gol pe care l-ar fi putut înscrie pe parcursul partidelor. De asemeni, îşi schimba tricoul înainte de a doua repriză dacă în cea dintâi nu reuşea să marcheze.

Fotbalistul de la Juventus şi Milan, Filippo Inzaghi avea o superstiţie cumva dulce. Înainte de fiecare meci, mânca biscuiţi pentru copii, fără a uita cumva să lase totuşi în pachet doi biscuiţei.

Antrenorul lui Dinamo Kiev, Serhii Rebrov avea un obicei ieşit din comun după fiecare victorie a sa de pe vremea când era jucător. Încerca cu tot dinadinsul ca în ziua următorului joc să facă aceleaşi lucruri ca şi în cea a victoriei anterioare. Se străduia să se trezească la aceeaşi oră, să mănânce acelaşi lucru şi să vorbească cu aceeaşi oameni ca şi atunci!

Superstiţiile portarilor 

Fostul portar scoţian Alan Rough avea nişte ritualuri complicate în perioada dinaintea unei partide de fotbal. După spusele lui, "Îmi făcusem obiceiul să nu mă bărbieresc înaintea meciurilor. Şi îmi aşezam întotdeauna hainele pe umeraşul cu nr. 13. Băteam o minge în vestiar de un anumit număr de ori - am uitat de câte ori - fiind grijuliu să stau departe de zona nenorocoasă a podelei. Purtăm un vechi tricou sub cel oficial şi mereu vechii mei ciorapi albi..."

Pe când era la Liverpool, Pepe Reina - acum la Napoli - avea obiceiul să îşi alimenteze maşina de la aceeaşi staţie înainte de fiecare partidă (indiferent dacă avea sau nu nevoie să facă asta) şi insista să parcheze în aceeaşi zona 39 la Anfield.

Portarul englez David Jamie avea o superstiţie niţel dezgustătoare înaintea jocurilor: mergea la toaletă, aştepta până când nu mai era nimeni în ea, şi apoi scuipa pe un perete ale acesteia.

Portarul Artem Rebrov de la Spartak Moscova îşi săruta barele porţii şi le vorbea înainte de începerea meciurilor.

Superstiţii din fotbal despre îmbrăcăminte 

Se spune că Adrian Mutu îşi punea busuioc în ciorapi în minutele premergătoare jocurilor. De altfel, se pare că Mutu a fost avertizat odată de vrăjitoarele din România că ar putea să aibă de suferit în cariera de fotbalist din pricina unei foste iubite. "Nici o problemă," ar fi răspuns fotbalistul român. "Blestemele nu mă pot atinge pentru că îmi port chiloţii pe dos."

Marius Lăcătuş insista că nimeni să nu-i atingă echipamentul înainte de un meci.

La Galatasaray, se zice că Gheorghe Popescu ar fi fost oripilat să îşi vadă coechipierii ţinându-şi ghetele cu crampoanele în sus, un lucru pe care îl credea a aduce ghinion.

Antrenorul italian Renzo Ulivieri avea o nemaipomenită credinţă în puterile norocoase ale paltonului său, purtându-l chiar şi la un meci din Palermo în ciuda temperaturii de 35 de grade!

Managerul echipei de fotbal din Ţara Galilor, Chris Coleman, a avut o superstiţie asemănătoare la UEFA EURO 2016. După ce a pierdut cu 1-6 cu Serbia în septembrie 2012, a declarat: "A fost tare cald în acea seară aşa că mi-am dat jos haina de la costum şi, drept urmare, am avut un rezultat foarte prost. De atunci, indiferent ce se întâmplă, îmi ţin haina pe mine pentru că nu mai vreau să trec iarăşi prin aşa ceva."

Hainele şi încălţămintea în superstiţii, legende, tradiţii

Apărătorul de la Marseille, Basile Boli, a cărui lovitură de cap a decis rezultatul finalei ligii campionilor UEFA din 1993, avea nişte chiloţi norocoşi pe care îi purta în fiecare partidă, încă de la debutul său profesionist de la Munchen.

Fostul antrenor spaniol Luis Aragonés avea, se spune, o problemă cu culoarea galbenă, silindu-l odată pe mijlocaşul Raúl González să se schimbe după ce acesta apăruse la hotelul echipei îmbrăcat într-o cămaşă gălbuie!

Fotbalistul Mario Mândžukić din echipa Juventus şi cea a Croaţiei avea o superstiţie aparte în perioadele dinaintea meciurilor. El îşi înfăşura mâinile cu o bandă, asemeni boxerilor ce se pregătesc de o luptă în ring.

Croatul Ivan Rakitić de la FC Barcelona se deda şi el unui ritual deosebit înainte de partidele de fotbal. Îşi punea ciorapul şi se încălţa mai întâi pe piciorul stâng, dar făcea întotdeauna primul pas pe teren cu piciorul drept. Dimpotrivă, fotbalistul german de la Lazio, Miroslav Klose îşi încălţa prima oară piciorul drept şi păşea pe gazon cu cel stâng.

Álvaro Negredo de la Valencia recunoaşte că poartă întodeauna acelaşi tricou ca şi în meciul anterior dacă în acesta dat măcar un gol, fără să dezvăluiască însă dacă şi-l spală sau nu. De asemeni, ţine neapărat să fie ultimul jucător care vine pe teren.

Fostul antrenor de la Stutgart, Armin Veh ţinea neapărat ca echipa să joace mai ales în tricouri roşii, sustinand că "suntem mult mai agresivi în roşu decât în alb."

Pe de altă parte, André Schubert, antrenorul de la Mönchengladbach, s-a văzut silit să dezmintă că ar fi ţinut morţiş la o bluza norocoasă cu glugă după şase victorii consecutive în Bundesliga. El a spus, "Nu sunt deloc superstiţios, dar dacă îi place cuiva lucrul asta, mă alătur bucuros la aşa ceva." Imediat după aceea, s-au vândut rapid toate bluzele identice cu a sa din magazinul clubului.

Căpitanul echibei de fotbal de la Sahtar Doneţk şi Zenit, Anatoli Timoshciuk poartă întodeauna două banderole, una a lui şi una care a aparţinut germanului Lothar Matthäus.

Cel mai de succes antrenor al Macedoniei, Gjoko Hadzievski, îşi schimbă hainele şi pantofii ori de câte ori echipa sa pierde.

Amulete şi simboluri norocoase din fotbal 

În Scoţia, jucătorul de origine franceză Farid El Alagui are o mare credinţă în puterile magice ale unei monezi de o liră pe care a găsit-o pe teren în timpul unei încălziri pe când juca pentru Falkirk. De atunci o ia cu el oriunde joacă, încredinţând-o înaintea fiecărei partide unui membru al delegaţiei.

Vestitul fotbalist Eusébio de la Benfica avea şi el o monedă norocoasă pe care o purta într-una din ghete pe când juca. În anii dinaintea morţii sale, obişnuia să poarte un prosop alb ori de câte ori asista la un meci de fotbal al naţionalei Portugaliei.

Una din stele fotbalului din Macedonia în anii 1970, Vancho Balevski alegea mereu aceeaşi parte a terenului ori de câte ori castiga la tragerea la sorţi dinaintea meciului.

Bosniacul Bruno Akrapović a avut o adevărată pasiune pentru tricoul cu numărul opt de-a lungul întregii sale cariere din Germania. La baza superstiţiei sale stătea faptul că primul său contract din Germania - la Arminia Hannovra – fusese semnat pe data de 8.08.1988.

În Malta, portarul de la Mosta Omar Borg are două talismane: o icoană ce aparţinut bunicii sale şi o panglică roz pe care i-a dăruit-o fetiţa lui. "Le port de fiecare dată când joc, îmi dau mai multă forţă," a declarat el. "Dacă nu le găsesc înaintea unei partide, mă panichez mai mult decât dacă îmi pierd mănuşile."

Sursă: uefa.com

Superstiţiile echipei României la EURO 2016 din Franţa 

Se pare că Anghel Iordănescu împărtăşeşte superstiţia lui Mircea Lucescu şi a lui Victor Piţurcă ca autocarul echipei să nu se mişte nici o şchioapă înapoi. Tot Iordănescu şi Luceascu aveau credinţa că dacă o femeie se suia în acest autocar aducea ghinion! Iordănescu despre icoana să: "“Nu cred că există antrenor sau jucător de fotbal care nu are anumite tabieturi sau chiar superstiţii. Personal, am rămas acelaşi în ceea ce priveşte o iconiţă în buzunar. Probabil că nu mă veţi mai vedea cu ea în permanenţă, dar o să am grijă să sărut iconiţa înainte şi după meci, indiferent ce va fi."

Săpunaru pretinde că nu are nici o altă superstie în afară de cea de a păşi cu dreptul pe terenul de fotbal.

Claudiu Keşeru este şi mai categoric: „Nu sunt deloc o persoană superstiţioasă. Referitor la numărul de la echipa naţională, am fost întrebat dacă mă deranjează să joc cu 13. Am zis că nu, dacă nu-l vrea nimeni, îl iau eu. Recunosc că numărul 9 nu mă caracterizează. La Steaua, la fel, când am venit era liber numărul 28. Am jucat o singură dată cu 9, mai mult pentru a-i face pe plac managerului de la Angers, care spunea că 9 e potrivit pentru mine. Şi după aceea l-am schimbat.”

În martie 2016, Gabi Torje susţinea clar şi răspicat: "Eu cred în Dumnezeu, nu cred în superstiţii."

La întrebarea "Ai superstiţii?", Costel Pantilimon a răspuns, "Nu neapărat. Uneori, când eram la Timişoara, jucam table cu soţia mea, ca să mă relaxez."

Credinţele mărturisite ale lui Lucian Sânmărtean: spune "Tatăl nostru" înainte de fiecare partidă, la vestiar îşi pune mai întâi jambiera şi apărătoarea stângă, îşi leagă şireturile la gheata stângă, şi face primul pas pe teren cu dreptul.

Superstiţii sau promisiuni fără acoperire: Raţ făgăduieşte că-şi va tatua sigla euro într-o zona intimă dacă România aduce trofeul Euro 2016 la Bucureşti. În aceeaşi eventualitate, Alibec promite că îşi va tatua pe corp steagul României!

Indiferent dacă România câştigă sau pierde la EURO 2016, vă puteţi aminti de Superstiţiile românilor despre băutură!