Frânghia elefantului - Poveste cu tâlc

Odată, pe când trecea pe lângă nişte elefanţi, un om s-a oprit brusc, uimit de faptul că aceste animale uriaşe erau priponite cu numai o frânghie subţire legată de unul din picioarele din faţă. Nu existau nici lanţuri, nici cuşti cu zăbrele groase. Era evident că dacă elefanţii ar fi vrut, ar fi putut oricând să se elibereze, însă nu păreau să aibă de gând să facă asta cândva.

A văzut prin preajma un îngrijitor şi l-a întrebat de ce aceste vieţuitoare enorme stăteau locului şi nu încercau în nici un mod să evadeze. "Ei bine," i-a răspuns îngrijitorul, " atunci când erau mici am folosit aceeaşi frânghie pentru a le priponi şi, la acea vârstă, ea era îndeajuns de rezistentă pentru a le ţine pe loc.
Pe măsură ce au crescut, au continuat să creadă că nu o pot rupe. Ele au impresia că frânghia este indestructibilă şi nu încearcă niciodată să se elibereze."

Poveste cu tâlc: Maimuţele din minte 

Omul a fost cuprins de o şi mai mare uluire. Aşadar, aceste animale puteau în orice clipă să scape de prizonieratul lor, însă, întrucât credeau că le este peste putiinţă să facă asta, rămâneau priponite pe mai departe...

Asemenea acestor elefanţi, câţi dintre noi se agaţă de credinţa sau prejudecata că nu pot face nimic important deoarece au eşuat odată...?

Eşecul este o parte a învăţării trăirii. Ar trebui să nu capitulăm niciodată în bătăliile noastre cu viaţa.

Cum arată un elefant? | O poveste cu tâlc