Kahlil Gibran despre frumuseţe

Unde să cauţi frumuseţea, şi cum altfel să o găseşti decât numai dacă ea însăşi este calea ta şi călăuza ta?
Şi cum altfel să vorbeşti despre frumuseţe decât numai atunci când ea este ţesătoarea vorbelor tale?

Nedreptăţitul şi cel rănit spun, "Frumuseţea este bună şi blândă.
Ea păşeşte printre noi, pe jumătate ruşinată de slava sa, asemeni unei tinere mame."
Iar pătimaşul zice, "Nu, frumuseţea este ceva puternic şi înfricoşător.
Ea zgâlţâie precum furtuna pământul de dedesuptul nostru şi cerul de deasupra noastră."

Obositul şi trudnicul spun, "Frumuseţea are şoapte delicate. Ea vorbeşte spiritului nostru.
Vocea sa se dăruieşte liniştii noastre precum o lumină slabă ce tremură de teama umbrei."
Neliniştitul însă spune, "Am auzit-o strigând printre munţi,
Iar strigătele sale au sosit odată cu sunetul copitelor, cu bătaia aripilor şi cu răgetul leilor."

Kahlil Gibran despre dragoste

Noaptea, paznicul oraşului zice, "Frumuseţea se va înălţa odată cu zorii dinspre răsărit."
Şi, la amiază, muncitorul şi drumeţul spun,
"Am văzut-o aplecandu-se către pământ prin ferestrele amurgului."

În vremea iernii, cel înconjurat de zăpadă zice, "Ea va veni odată cu primăvara, sărind peste dealuri."
Iar în fierbinţeala verii, culegătorii spun,
"Am zărit-o dansând împreună cu frunzele toamnei,
şi am văzut o buclă de zăpadă în părul ei."
Aţi spus toate aceste lucruri despre frumuseţe
Dar, totuşi, nu aţi vorbit despre ea cu adevărat, ci despre nevoi nesatisfăcute,
Iar frumuseţea nu este o nevoie, ci un extaz.
Nu este o gură însetată şi nici o mână goală întinsă înainte,
Ci mai curând o inima înflăcărată şi un suflet vrăjit.

Kahlil Gibran: 10 poveşti de înţelepciune şi inspiraţie

Nu este imaginea pe care ai dori s-o vezi şi nici cântecul pe care ai vrea să-l auzi,
Ci mai curând o imagine pe care o vezi deşi ochii îţi sunt închişi şi un cântec pe care îl auzi deşi ţi-ai pus mâinile la urechi.
Nu este seva din scoarţa încreţită a copacului, nici o aripă legată de o gheară,
Ci mai curând o grădina mereu înflorită şi un stol de îngeri zburând etern.

Oameni din Orfalese, frumuseţea este viaţa când îşi dă jos vălul de pe faţa sa sfântă.
Însă voi sunteţi viaţa şi voi sunteţi valul.
Frumuseţea este eternitatea privind la sine însăşi într-o oglindă.
Însă voi suntei eternitatea şi voi sunteţi oglinda.