Osho despre dezamăgire
Înainte de a-i da cuvântul lui Osho, ţin să-ţi amintesc că problema dezamăgirii îşi are soluţia în însăşi cuvântul românesc care o desemnează. Dezamăgirea presupune o amăgire anterioară. Indiferent dacă este vorba despre un ţel al tău, un necaz ivit într-o prietenie ori într-o relaţie de dragoste, dezamăgirea apare ca urmare a unei amăgiri, iluzionări. În consecinţă, dezamăgirea este o vindecare, o revenire la realitate, o lepădare de iluzii...
Omul poate privi viaţa din două puncte de vedere: fie printr-un Nu, fie printr-un DA. El poate aborda existenţa ori pozitiv, ori negativ. Acestea sunt cele mai uşoare căi ale minţii.
Există, totuşi, şi un alt fel de abordare, un al treilea drum, ce presupune efortul imens de a fi din ce în ce mai conştient. Pentru o persoană dormindă, nu sunt decât cele două opţiuni anterioare. Omul pozitiv trăieşte printr-un fel de optimism. Optimismul lui este de suprafaţă, dar este plin de speranţa. El numără toţi bobocii unui trandafir; nu se uită şi la spinii lui, îi ignoră. Mai devreme sau mai târziu, va fi dezamăgit!
Poveste de Osho: Viaţa nu are răbdare să-ţi aştepte mintea
Orice copil păşeşte în viaţă printr-o atitudine pozitivă. Acest lucru este natural, întrucât atunci când copilul începe cu o atitudine negativă, nu începe deloc. În acest caz, ar muri în pântecele mamei. El aşteaptă nouă luni, trece prin canalul naşterii, printr-un proces dureros, sufocant. Trebuie să aibă la bază o speranţa inconştientă; de aceea, aşteaptă răbdător ziua în care va vedea soarele, lumina, ziua în care va veni pe lume. Este asemeni unei seminţe, extrem de inconştient; nu îşi dă seama despre ce va urma. Fiecare copil se naşte însă cu speranţe măreţe, fiecare copil este optimist: este cu totul pozitiv. Viaţa dezamăgeşte totuşi pe oricine.
Cumva, VIAŢA ESTE FOARTE STRANIE: dacă nu obţii ceea ce îţi doreşti, eşti dezamăgit, desigur; însă, dacă ajungi la ceea ce năzuieşti, eşti, de asemeni, dezamăgit. Dezamăgirea pare să fie destinul nostru. Dacă nu obţii ceea ce îţi doreşti, suferi, te cufunzi în eşec. Dacă nu ai fost capabil să îţi dovedeşti valoarea înseamnă că străduinţele tale au fost în van. Alţii au reuşit, tu ai eşuat. Nu te mai poţi respecta pe tine însuţi. Şi, dacă nu te respecţi pe tine însuţi, nu mai poţi respectă viaţa. Pare să fie un blestem. Eşti pe cale să-i înapoiezi biletul de intrare în existenţă lui Dumnezeu. Dacă îl întâlneşti, prima ta întrebare va fi, "De ce m-ai creat? Pentru ce ? Pentru toate dezamăgirile astea? Eşti cumva sadic ori ceva de genul ăsta, ca să creezi atâţia oameni şi să nu le oferi decât suferinţă?"
Iar oamenii religioşi, spun, "Asta este treaba lui Dumnezeu, este jocul Lui!" Ce fel de joc este ăsta? Dumnezeu nu pare să fie în toate minţile! Pare că îi place să ne tortureze. Aduce mai curând cu Adolf Hitler, Iosif Stalin, Mao Zedong, decât cu Gautama Buddha, Mahavira, Iisus. Aceşti oameni par să nu fie precum Dumnezeu pentru că atunci când toate speranţele tale se transformă în dezamăgire, când toate dorinţele tale sunt fără speranţă, când optimismul nu te mai duce nicăieri, în mod natural, te cufunzi în amar, în pesimism.
Pesimismul nu este altceva decât eşecul atitudinii optimiste. Atunci începi să numeri ghimpii şi să ignori trandafirii. Atunci te uiţi mereu la partea întunecată a lumii. Această este filosofia pesimismului.
Revezi aceste legi ale lui Murphy:
- 1 - Dacă ceva poate să meargă prost, aşa se va întâmpla.
- 2 - Nimic nu este atât de simplu pe cât pare.
- 3 - Orice îţi ia mai mult timp decât ţi se pare la prima vedere.
- 4- Lasă de unele singure lucrurile să mergă de la rău către cel mai rău.
- 5 - Natura aduce mereu la iveală erorile ascunse.
- 6- Mama natură este o javră.
- 7- Este imposibil să dovedeşti prostia cuiva întrucât proştii sunt foarte ingenioşi.
- 8 - Dacă ţi se pare că totul merge bine, este evident că ai neglijat ceva.
- 9- Dacă îţi menţii capul pe umeri atunci când toţi cei din jurul tău şi-l pierd, înseamnă că nu ai înţeles, pur şi simplu, situaţia.
- 10 - Pentru fiecare fiinţă umană există o soluţie clară, simplă, iar aceasta este întotdeauna greşită.
Pesimismul nu înseamnă decât să priveşti viaţa negativ, să îi cauţi erori, păcate, ceva negativ, şi să acumulezi toate aceste negativităţi. Şi atunci când te uiţi la partea întunecată, desigur, întotdeauna, există două nopţi şi numai o singură zi micuţă, îngrămădită ca într-un sandvici, între cele două nopţi întunecate.
Osho: De ce cauţi fericirea în lumea de afară?
Optimismul se sfârşeşte în pesimism. Orice pesismist a fost cândva optimist, el este un ex-optimist. El a sperat atât de tare şi deoarece speranţele nu i s-au împlinit a devenit amar, mânios, iritat. Nu mai poate vedea florile şi stelele. Nu mai poate vedea nimic frumos; nu poate zări decât urâţenia. Iar atunci când te uiţi după urâţenie, o vei afla la fiecare pas. Orice cauţi este legat de ea atunci când o cauţi, întrucât, aminteşte-ţi, viaţa constă din amândouă - pozitivitate şi negativitate - în aceeaşi cantitate. Viaţa nu poate exista fără nici una; trebuie să existe şi celălalt pol.
Este la fel ca şi cu electricitatea. Electricitatea nu poate exista cu o singură polaritate, pozitivă ori negativă; trebuie să aibă amândoi polii. Este posibilă numai prin tensiunea creată între pozitiv şi negativ. Fiinţează, totuşi, şi un al treilea tip de persoană - o numesc persoană deşteptată, trezită, iluminată - care priveşte viaţa ca şi totalitate, nu este nici optimistă, nici pesimistă, acceptă existenţa aşa cum este; acceptă şi noaptea şi ziua, trandafirul şi ghimpii lui, fiindcă înţelege că viaţa este în mod necesar duală, dialectică. Iar conştientizarea ei se măreşte ca o sinteză între opoziţiile polare.
Sinteza este atinsă numai printr-o viziune interioară a fiinţei iluminate. Sinteza este ajunsă atunci când te ridici la liniştea absolută. În acea linişte eşti atât de clar, transparent, încât poţi zări tot mai adânc şi mai adânc. Atunci îţi dai seama că viaţa are nevoie de amândouă: zi şi noapte, naştere şi moarte. Nu este nimic greşit în moarte; ea este perfect folositoare, necesară, inevitabilă. Atunci se naşte în tine o acceptare profundă. Buddha o numeşte acceptare, Tathata, asemuire. Viaţa este asemuire. O înţelegi şi prin această înţelegere o transcezi. Nu fii optimist, şi nici pesimist. Observă doar, fii un observator şi atinge sinteza supremă în care devii o a treia forţă, inălţandu-te sus, tot mai sus, şi privind de deasupra, cu ochiul unui şoim. Acolo jos este conflictul. Dar este bun întrucât înţelegi că viaţa nu poate exista fără el. Nu este vina lui Dumnezeu. Nu există un Dumnezeu ca şi o persoană pe care poţi da vina. Este doar natura lucrurilor - tao, dharma - viaţa care funcţionează prin dualitate. Conştientizarea se poate înălţa totuşi atât de mult încât să transceadă toată dualitatea şi să ajungă la unicitate.
Adevăratul meditator nu este nici pesimist, nici optimist. El trăieşte în asemănare, într-o totală abilitate de a accepta.
Sursă: OSHO : The Dhammapada, Volume 9, Chapter 8
Omul poate privi viaţa din două puncte de vedere: fie printr-un Nu, fie printr-un DA. El poate aborda existenţa ori pozitiv, ori negativ. Acestea sunt cele mai uşoare căi ale minţii.
Există, totuşi, şi un alt fel de abordare, un al treilea drum, ce presupune efortul imens de a fi din ce în ce mai conştient. Pentru o persoană dormindă, nu sunt decât cele două opţiuni anterioare. Omul pozitiv trăieşte printr-un fel de optimism. Optimismul lui este de suprafaţă, dar este plin de speranţa. El numără toţi bobocii unui trandafir; nu se uită şi la spinii lui, îi ignoră. Mai devreme sau mai târziu, va fi dezamăgit!
Orice copil păşeşte în viaţă printr-o atitudine pozitivă. Acest lucru este natural, întrucât atunci când copilul începe cu o atitudine negativă, nu începe deloc. În acest caz, ar muri în pântecele mamei. El aşteaptă nouă luni, trece prin canalul naşterii, printr-un proces dureros, sufocant. Trebuie să aibă la bază o speranţa inconştientă; de aceea, aşteaptă răbdător ziua în care va vedea soarele, lumina, ziua în care va veni pe lume. Este asemeni unei seminţe, extrem de inconştient; nu îşi dă seama despre ce va urma. Fiecare copil se naşte însă cu speranţe măreţe, fiecare copil este optimist: este cu totul pozitiv. Viaţa dezamăgeşte totuşi pe oricine.
Cumva, VIAŢA ESTE FOARTE STRANIE: dacă nu obţii ceea ce îţi doreşti, eşti dezamăgit, desigur; însă, dacă ajungi la ceea ce năzuieşti, eşti, de asemeni, dezamăgit. Dezamăgirea pare să fie destinul nostru. Dacă nu obţii ceea ce îţi doreşti, suferi, te cufunzi în eşec. Dacă nu ai fost capabil să îţi dovedeşti valoarea înseamnă că străduinţele tale au fost în van. Alţii au reuşit, tu ai eşuat. Nu te mai poţi respecta pe tine însuţi. Şi, dacă nu te respecţi pe tine însuţi, nu mai poţi respectă viaţa. Pare să fie un blestem. Eşti pe cale să-i înapoiezi biletul de intrare în existenţă lui Dumnezeu. Dacă îl întâlneşti, prima ta întrebare va fi, "De ce m-ai creat? Pentru ce ? Pentru toate dezamăgirile astea? Eşti cumva sadic ori ceva de genul ăsta, ca să creezi atâţia oameni şi să nu le oferi decât suferinţă?"
Iar oamenii religioşi, spun, "Asta este treaba lui Dumnezeu, este jocul Lui!" Ce fel de joc este ăsta? Dumnezeu nu pare să fie în toate minţile! Pare că îi place să ne tortureze. Aduce mai curând cu Adolf Hitler, Iosif Stalin, Mao Zedong, decât cu Gautama Buddha, Mahavira, Iisus. Aceşti oameni par să nu fie precum Dumnezeu pentru că atunci când toate speranţele tale se transformă în dezamăgire, când toate dorinţele tale sunt fără speranţă, când optimismul nu te mai duce nicăieri, în mod natural, te cufunzi în amar, în pesimism.
Pesimismul nu este altceva decât eşecul atitudinii optimiste. Atunci începi să numeri ghimpii şi să ignori trandafirii. Atunci te uiţi mereu la partea întunecată a lumii. Această este filosofia pesimismului.
Revezi aceste legi ale lui Murphy:
- 1 - Dacă ceva poate să meargă prost, aşa se va întâmpla.
- 2 - Nimic nu este atât de simplu pe cât pare.
- 3 - Orice îţi ia mai mult timp decât ţi se pare la prima vedere.
- 4- Lasă de unele singure lucrurile să mergă de la rău către cel mai rău.
- 5 - Natura aduce mereu la iveală erorile ascunse.
- 6- Mama natură este o javră.
- 7- Este imposibil să dovedeşti prostia cuiva întrucât proştii sunt foarte ingenioşi.
- 8 - Dacă ţi se pare că totul merge bine, este evident că ai neglijat ceva.
- 9- Dacă îţi menţii capul pe umeri atunci când toţi cei din jurul tău şi-l pierd, înseamnă că nu ai înţeles, pur şi simplu, situaţia.
- 10 - Pentru fiecare fiinţă umană există o soluţie clară, simplă, iar aceasta este întotdeauna greşită.
Pesimismul nu înseamnă decât să priveşti viaţa negativ, să îi cauţi erori, păcate, ceva negativ, şi să acumulezi toate aceste negativităţi. Şi atunci când te uiţi la partea întunecată, desigur, întotdeauna, există două nopţi şi numai o singură zi micuţă, îngrămădită ca într-un sandvici, între cele două nopţi întunecate.
Osho: De ce cauţi fericirea în lumea de afară?
Optimismul se sfârşeşte în pesimism. Orice pesismist a fost cândva optimist, el este un ex-optimist. El a sperat atât de tare şi deoarece speranţele nu i s-au împlinit a devenit amar, mânios, iritat. Nu mai poate vedea florile şi stelele. Nu mai poate vedea nimic frumos; nu poate zări decât urâţenia. Iar atunci când te uiţi după urâţenie, o vei afla la fiecare pas. Orice cauţi este legat de ea atunci când o cauţi, întrucât, aminteşte-ţi, viaţa constă din amândouă - pozitivitate şi negativitate - în aceeaşi cantitate. Viaţa nu poate exista fără nici una; trebuie să existe şi celălalt pol.
Este la fel ca şi cu electricitatea. Electricitatea nu poate exista cu o singură polaritate, pozitivă ori negativă; trebuie să aibă amândoi polii. Este posibilă numai prin tensiunea creată între pozitiv şi negativ. Fiinţează, totuşi, şi un al treilea tip de persoană - o numesc persoană deşteptată, trezită, iluminată - care priveşte viaţa ca şi totalitate, nu este nici optimistă, nici pesimistă, acceptă existenţa aşa cum este; acceptă şi noaptea şi ziua, trandafirul şi ghimpii lui, fiindcă înţelege că viaţa este în mod necesar duală, dialectică. Iar conştientizarea ei se măreşte ca o sinteză între opoziţiile polare.
Sinteza este atinsă numai printr-o viziune interioară a fiinţei iluminate. Sinteza este ajunsă atunci când te ridici la liniştea absolută. În acea linişte eşti atât de clar, transparent, încât poţi zări tot mai adânc şi mai adânc. Atunci îţi dai seama că viaţa are nevoie de amândouă: zi şi noapte, naştere şi moarte. Nu este nimic greşit în moarte; ea este perfect folositoare, necesară, inevitabilă. Atunci se naşte în tine o acceptare profundă. Buddha o numeşte acceptare, Tathata, asemuire. Viaţa este asemuire. O înţelegi şi prin această înţelegere o transcezi. Nu fii optimist, şi nici pesimist. Observă doar, fii un observator şi atinge sinteza supremă în care devii o a treia forţă, inălţandu-te sus, tot mai sus, şi privind de deasupra, cu ochiul unui şoim. Acolo jos este conflictul. Dar este bun întrucât înţelegi că viaţa nu poate exista fără el. Nu este vina lui Dumnezeu. Nu există un Dumnezeu ca şi o persoană pe care poţi da vina. Este doar natura lucrurilor - tao, dharma - viaţa care funcţionează prin dualitate. Conştientizarea se poate înălţa totuşi atât de mult încât să transceadă toată dualitatea şi să ajungă la unicitate.
Adevăratul meditator nu este nici pesimist, nici optimist. El trăieşte în asemănare, într-o totală abilitate de a accepta.
Sursă: OSHO : The Dhammapada, Volume 9, Chapter 8
Osho despre dezamăgire
Reviewed by freelancergabe2
on
iulie 10, 2016
Rating:
Reviewed by freelancergabe2
on
iulie 10, 2016
Rating:
Postări
Niciun comentariu: